cautare

duminică, 31 decembrie 2006

ultima zi..

in ultima zi tre sa stii sa fi iubit, sa fi fost ingaduitor, sa nu fi mintit, pe tine, pe ei, sa fi lasat pace ca o ceata peste orice razboi sufletesc...

joi, 28 decembrie 2006

in lumini de vis...


cel mai ciudat e ca atunci cand voi fi iesit din decor, voi fi uitat cat de simpu este, sau cat de simpla sunt...

Nudism Spiritual

Astazi am simtit sala plina…nu ca ar fi venit multi oameni sa vada reprezentatiile noastre mai mult sau mai putin bune, ci pentru ca, in urma “Targului de Carte pt Copii”, R. a micsorat sala, sa poata sa mai ascunda prin unghere cartile care urmau sa fie expuse pe rafturi dupa show…dar nici asta nu e motivul adevarat.. a fost sala plina pt ca eu m-am golit de text, de subtext, de paratext, de emotii, de trairi, …de tot…incercand sa le dau lor…Recunosc ca a fost una din putinele dati cand, constient, am incercat sa dau tot ce ma captuseste pe interior….dar…bucuria a fost mai mare sa stiu toata aceasta incarcature bucatita in sufletele spectatorilor , decat pulsand violent in mine.Am vazut un film ieftin pe tv saptamana trecuta din care am reusit totusi sa iau o idee tare(chestia asta o am de la mama:”orice om sau situatie urata trebuie sa aiba si ceva frumos pt a putea exista…gaseste-l!”)…un grup de tineri pictori incercand sa se descopere…si profu’ le zice sa deseneze cea mai urata zi din viata lor…(that must be hard..) si fiecare dintre ei deseneaza in stilul artistului lui preferat, optand pt o modalitate de expunere straina sufletului fiecaruia, dar certificata de public..Aici vine replica profului, care ii sfatuieste asa:“Artist devii cand zbuciumul interiorului tau se izbeste, la jumatate de drum, cu tot haosul de informatie externa tie, arta se ieftineste chiar si cu un singur gand altoit in tine..”…ca o digresiune, evident!Eu iubesc ceea ce fac, si imi place de mor reactia fiecarui om care zice:”Tetru, woow!”..dar cred ca-l iubesc din principiu, un principiu al instabilitatii, al fricii de angajamente…pot fi cine vreau sa fiu, aa…vrei tu sa fiu altcineva..ok…i can do that too!!La capatul fiecarui specatcol reusit sentimentul de implinire lipseste…iar teoreticienii mint cu nerusinare…nu…sentimentul e de gol..de nudism spiritual…

adica da ma...


cred ca ma urmareste rosu' si dorinta...regulile sunt facute sa fie incalcate si visele sa se implineasca..

Ale vietii...farse!

E joi, dupa Miercurea-Ciuc, cum ii place maica-mi sa zica, si teoretic sunt libera..pana maine seara, as avea timp sa imi fac unghiile, sa dau o raita pe la solar, sa gatesc niste orice se face in mai putin de 5 minute, si bineinteles, hobby-ul meu de cand m-am mutat in Bucuresti, adica de cinci ani, sa imi numar banii, care vor fi mereu mai putini decat datoriile.Una dintre maniile mele e sa imi pun ceasu’ sa sune dimineata, indiferent daca am treaba sau nu. Uneori nu il aud pentru ca sunt mult prea obosita, dar de cele mai multe ori ma trezesc cu el…acu sa nu se inteleaga gresit, dimineata…in jur de unspe’…Deci(folosit corect, deja toata lumea uraste cuvantul si nu il mai foloseste nici cand e cazul) e unspe’…anevoiosul drum pana la baie, la bucatarie sa pun apa de cafea, inapoi la baie, criza de dimineata…iar am lasat totul aruncat in jurul meu pentru ca am creat or somethin’, stransul scrumierelor si al sticlelor de cola goale sau fara dop, deci nefolositoare…cinspe’ straturi de fond de ten si un blush pe obdaz..si acum abia…buna dimineata..Dintre toate vestile, de orice factura, 90% le aflu prin telefon (trebuie mentionat ca prietena mea uraste soneria de la telefon)…asa ca..da..suna telefonul. Ca o mare doamna ce sunt, imi dreg vocea pt ca nu cunosc numarul, poate fi oricine..nu mi-as permite sa am o voce de om trezit dintr-o betie sau adormit, in mijlocul zilei, oricat de boema as fi eu…sau as vrea sa cred ca sunt..“Alo…buna ziua…spuneti va rog!”…Draci, laci, nu-s’ cine de la nu-s’ ce firma care vrea nu-s’ ce de la mine…si daca putem sa ne intanlim…intr-o ora(fuck u and ur ma’)…“Sigur, ar fi o placere sa colaboram cu dumneavoastra…cu certitudine…spuneti va rog adresa si ajung acolo in timp util(timp util, aaa, as putea sa ma impusc in piciorul stang la cati draci am)…bine…o zi buna va doresc…ne vedem intr-o ora!”N-am sosete..de fapt am, multe, da nu gasesc doua la fel, asa ca o soseta Puma si una cu dungi in partea superioara, jeansi(cei mai putin rupti sunt in cosul de haine murdare asa ca iau unii rosi la ganunchi, sa nu uitam ca sunt actrita si imi permit, da, da, profesia mi-o permite!), o bluza asortata cu unghiile si cureaua, poseta asortata cu captuseala de la geaca, ochelari asortati cu cizmele si …o yah!!Frigul!!!Urasc iarna…si iarna ma uraste pe mine!“Soseaua X. nr 23, va rog, dar daca se poate sa ne grabim ca sunt in intarziere..” Soferii de taxi, acesti necunoscuti care se poarta atat de familiar….not.“Pai daca te grabeai, plecai mai repede domnisoara, nu vii sa-mi tipi mie in ureche ca ai dormit tu pan’ la doispe’.”
Dar vai ce hala, dar vai ce oroare si ce jeg…si cat m-am chinuit sa ma pregatesc(15 min)..Punctuala! Intotdeauna!Punctualitatea mi se pare cea mai de pret calitate a mea!“Doamna Vlase(domnisoara!), domnul T va asteapta!”..(nu zau, intre ora apelului si prezenta mea aici au trecut 47 de minute, femeie, esti nebuna?)..Zambesc politicos..
“Noi suntem o firma de confectii si avem nevoie de croitorese, nu conteaza experienta, se fac cursuri de training doua saptamani, vi se face carte de munca, si suplimentar, beneficiati de bonuri de masa.”…..Peste o ora am sters Absolventa a Scolii Nationale de Design Vestimentar, din C.V.-ul meu…Ce-am zis ca fac azi?…Nimic deci…

a fost...


Galatiul este cel mai frumos oras din lume..pentru ca sistematic mi se face dor de el. Galatiul e mama, e el, e diana aia baietoasa cu paru scurt si cercei peste tot...e frumos...daca nu stau mai mult de trei zile...

miercuri, 27 decembrie 2006

se poate poezie..

Ingradita de rime, ritm, muzicalitate…poezia nu imi place..iar un poet bun imi pare cel pe care il poti citi ca-n proza, o poezie buna imi pare accea pe care nu simti nevoie sa o citesti dand din cap, evident, pe ritm, cum fac aia mici..Desi se spune ca e mult mai usor sa te exprimi in versuri pentru ca nu ai toata libertatea si nu risti sa te pierzi printre idei, ideile anterioare ideilor si gandurile pe care ai vrea sa le transformi in idei, dar nu stii cum..Asa ca…

un gand pierdut in efemer
numit femeie,
cu bal mascat, iubire si mister,
printre condeie..

si poate ca nici nu ar trebui sa imi displaca dar cum sa renunt la cursivitatea frazei doar pentru a face “mister” sa rimeze cu “efemer”..Poezia trebuie sa fie exprimarea cuvintelor dincolo de cuvinte sau doar rime cu o idee?Si atunci e corect sa spun “cata poezie poate fi in proza..” sau mai corect e sa trantesc o poezie fara un gram de poazie?
Ea astepta un Fat Frumos
Pe-un metz, cu cai putere,Dar mai zambea politicos
Si junilor ce stiu a cere.

Si a cuprins-o tremurul
Cand, intr-o zi de mai
Un el a zis:”bem o cafea?”
Cand ea urca-n tramvai.

S-au prins in mreje de amor,
Iubiti eterni, nu efemeri,
Si au ajuns in dormitor,
Dupa vre-o doua beri…

Iar domnisoara, neferice,
Sarmana, nici n-a intrebat,
Ca mertul printului din vis
Era, normal, inchiriat!!

Mai moare-un ideal strivit
Intre petale de concret,
Cu un barbat prea fericit,
Si-o Gasca, bonus la carnet.

Cica in om care are intrebari, fara a avea, neaparat, raspunsuri la ele, este un om care traieste…acum n-o sa mint sa zic ca asta este intrebarea primordiala….dar…unde este poezia?…si tu, iubitule, poti sa o vezi in ochii mei?

fetze fetze...


lumina, umbre, photoshop...

dar n-au rabdare..

…cum nu pot fi impasibila vizavi de lucrurile din jurul meu, Ionesco a reusit iar sa ma enerveze si sa nu ma lase sa dorm intr-o noapte..scrie omu’ intr-un fel..asta e…parafraznd..oamenii au inventat razboaiele ca sa nu moara singuri si tristi…n-au rabdare!!!N-am sa fac o incercare de critica literara pe Ionesco, nu-mi permit…imi place! Aparentul absurd al textului poate fi usor comparat cu un tanar care ar vrea sa spuna unei domnisoare cu pistrui pe nas, ca o iubeste, dar sfarseste prin a face misto de carliontii ei roscovani..Prietena mea urla din dormitor ca o sa depuna o reclamatie pt ca eu sunt de parere ca nus ce piesa a nu stiu carei artista ar fi fost mult mai buna daca nu ar fi fost a ei….deci da…Ionesco exista!!!

de la malibu..


dap..cu fratele meu...omu are un hobby..face poze...dar by the way-ce cantitate de buze!!!

diminetile...not!

o viata dezordonata duce inevitabil la distrugerea diminetilor, fie ele si reci, de iarna..Dimineata, care odata ar fi fost invaluita in miros de paine prajita si lapte cu cacao, a devenit acum, dupa multi ani, haosul machiajului scurs, al scrumilerelor pline si a toalelor aruncate peste tot.Se practica din ce in ce mai mult…”mie nu imi place sa fie curat…” cica e o chestiune artistica…”tre’ sa fi dezordine ca sa pot sa creez”…nu, tata, se numeste lene asta…si tanara generatie a imbratisat-o, mascand-o sub tot felul de “things”…ca nu e timp, ca suntem in secolul vitezei..nu asa se zice..? NU!! Nu mai e timp, oare..?Ba da, dar in mijlocul metropolei timpul devine o figura de stil, intre ore de stat in mijloacele de transport in comun, nopti pierdute, din ce in ce mai mult, nu in cluburi, ci in fata calculatorului, pe mess, incercand o interactiune pe care o poti numi oricum ai vrea, numai interumana nu..Diminetile…un inceput proastap odata…Acum o regasire, o recontientizare a verbului este la persoana intai singular…”eu sunt..ok!…sunt acasa?…a..nu..dar ma voi duce…”Si urmatoarea reactie fireasca…cat e ceasul?….fuck….12.30!!!!Am mai pierdut o dimineatza..!!!