cautare

joi, 18 ianuarie 2007

pagini din mine


de mica ma tot chinui sa imi fac un jurnal...as fi avut pana acum mii numai ca se intampla un fenomen.De fiecare data cand incep ceva sunt atat de nerabdatoare, pun atat de multa pasiune, timp, suflet, puls incat dupa primele zvacniri raman fara resurse si ma domolesc...niciodata nu am dus la bun sfarsit un jurnal...e ca si cum ai scrie traind sau a trai scriind...si e penibil pentru cine zice ca a publicat propriul jurnal fara a fi stiut anterior ca ar fi dorit sa faca asta....haide ma...pe bune?...trebuie sa se inteleaga un lucru...viata nu e o poveste...viata se alcatuieste din povesti, mai scurte, mai lungi, mai mult sau mai putin interesante. Fiecare intanlire cu un om, fiecare intersectie de vieti e o poveste...am 23 de ani si salasluiesc in mine atat de multe povesti, incat jurnalul meu ar arata ca un tablou de prost gust in care pictorul a uitat de culori complementare si a turnat galeti de curcubee.

Arunc o privire in trecut(mi-e jena daca ar citi cineva mai in varsta..hehe..doar 23 de ani) si fac o lista cu oamenii pe care consider ca ar fi trebuit sa ii mentionez in virtualul meu jurnal...sunt atat de putini, incat imi ajunge o mana sa ii numar..acum...si ma intreb oare am inceput sa diferentiez importantul de neimportant si relevantul de irelevant...sau stau prost cu memoria...


Acestia sunt doar cei pe care ii recunosc ca schimbatori de traiectorii umane, subiectiv vorbind, restul sunt cei ce au finisat aceasta alambicata subsemnata persoana...eu nu am fost autodidacta niciodata...mi se pare infiorator de plictisitor...eu am lasat oamenilor dreptul de a-si semna numele pe mine...pe unii chiar sa deseneze pe palmele mele..pe altii sa sculpteze in coapsele mele..si am devenit produsul oamenilor ce si-au intanlit viata cu a mea.


Cum sa imi fac un jurnal mai autentic decat mine, de ce sa notez undeva dincolo de mine pe cei ce au patruns cumva in viata mea...cand eu sunt vie...dovada...


"si cand nu vei mai fi?"


He, he..atunci probabil ca voi fi fost...si daca sunt sufient ca sa pot spune ca am fost...vor exista si toti cei ce au povbesti in jurnalele lor..cu mine...


Am citit o prostie de carte...degustibus non discutandum, deci nu dau nume...in sfarsit..era acolo unul la 90 de ani care cica se gandea de trei ori pe zi la moarte si se intreba daca e normal...pai e (ma gandeam eu, ca ma intreb acum si am doar...), ca in urmatorul rand sa spuna ca nu e nici o panica, se gandea de fapt la moarte de la 20 de ani...damn, iar mi-a luat-o cineva inainte...dar a nu se intelege gresit...nu ma gandesc la un jurnal pt ca ma gandesc la moarte...beah!..nu!!!ma gandesc la moarte pt ca ma gandesc la viata...si ma gandesc la un jurnal pt ca ma gandesc la frunusetea fiecarui acum...


miercuri, 17 ianuarie 2007

despre ea..


ma intreb daca ma deranjeaza mai mult ca sunt femeie(care va sa zica in acea perioada a lunii), ca e frig afara, ca nu te iubesc pentru ca nu ma iubesti sau ca ma doare capu de la gripa asta care a innebunit pe toata lumea.

Nu cred in energii, desi le simt de multe ori, dar refuz sa constientizez ca exista...spre exemplu am stat atat de mult cu cineva la o cafea odata...pur si simpu vorbind , cu toate ca am fi vrut sa facem atat de multe, incat in momentul in care am ajuns acasa am realizat ca fluturasii aia poetici din stomac se transformasera in balauri reali care imi mancau maruntaiele intr-un stil barbar...exista energii...exista simtaminte dincolo de cuvinte...cred ca existi tu care simti cand eu nu sunt cu tine, cum exist si eu cand ma intristez pentru ca tu, desi cu mine , nu esti...asta nu tine de perspicacitate, nu tine de instinct feminin, tine de ce nu mai reusesti sa imi transmiti..draci...sau poate nu mai vrei...simt ca am gresit....nu imi cer scuze ..Pentru ca am simtit ca am gresit cand ai simtit tu greseala mea...atunci am gresit defapt...

Ziceam ca ma deranjeaza .....as vrea sa iti sarut ochii ...mi-ai preluat ritmica ratiunii...ce ti-as mai spune ca te iubesc....dar nu ...firea mea nu e una poetica...deci, dupa cum spun oamenii aia destepti, cercurile vietii trebuiesc inchise, numai cand nu se inchide un cerc se lasa loc de suferinta...asa ca o sa inchid rotund....cred ca e acea perioada a lunii...

vineri, 12 ianuarie 2007

ea e adi..vara...iarna nu's cum e


uneori e ok sa stii ca ca e verisoara ta si nu te mai chinui sa pastrezi si prietenia...va fi mereu parte din familie...uneori te intrebi daca o mai cunosti...cand eram mici si ne incurcam printre picioarele clientilor bunicului, in frizerie, eram cunoscute ca Alba-Neagra..

joi, 11 ianuarie 2007

pag III

Si-a dat seama ca are nervi, fara sa ii fi facut cineva ceva.Pur si simplu e una din zilele alea in care totul e enervant, nimic dragut la tv, odc-ul nu merge, netu e prea tranchilizant, afara e urat, telefonul e un obiect de decoratiune...nu suna niciodata...o fi vre-un inceput de sfarsit de lume contemporan.
Cand era mica si-ar fi dorit, ca miile de copile, sa se faca doctorita, cand a mai crescut ar fi optat mai bine pentru prezentatoare tv, dragute doamnele acelea cu paharul de apa in stanga biroului si foile pe care scria mare fiecare stire in parte.Prin vremea generalei s-a intors la visul ei de a fi doctorita, e ciudat cum scapa copii de fobii, cand isi impun ca le place ceva. Isi aducea aminte un moment in care baga ace in cerebelul broastelor alunecoase la ora de biologie, ora predata de doamna Morun...si acum, dupa cateva decade, nu poate omora nici un gandac...lirismul nu ii da voie...lirismul... Ne impunem sa ne placa sau sa ne displaca lucruri fara a sti cu exactitate ce inseamna "a-ti displacea"...trist.Oamenilor nu le place ceea ce nu inteleg...e oarecum logic...nu imi place house-ul, matematica si fotbalul...atat de simplu.
Scrisese in agenda pentru astazi: "il vad.." Un zambet abia sesizabil in coltul gurii...il vede..
Cauta telefonul prin metri de cearsaf alb care o invelesc...
"Ci faci, mami?....nu nu sunt suparata, am o stare aiurea...tu ce faci?...a , la munca?...nu ma, nu am nevoie de bani...am nevoie de dragoste materna, ai vre-un pic sa imi trimiti si mie?....cum sunt?Nebuna?Ha, ha..e ereditar puiule...nu mama, sunt ok....te pup si ti iubesc...pa pa.."
Da, contactul telefonic a fost infaptuit, dragut...acum mai trebuia sa sune..sa-l sune...dificil...a suna...a nu suna...nu!
Uneori e suficient sa iei telefonul, sa te gandesti si sa iti amintesti cele mai frumoase convorbiri...si toate senzatiile revin, ca in treaba aia cu binecunoscuta madleina proustiana...de ce sa risti o convorbire care poate fi mai putin reusita ca alea...nu....sa nu sunam, deci.
Fixista pana lacapat, o roade faptul ca a avut tupeul sa treaca in agenda " il vad"...nu putea sa scrie ca azi se va gandi la el toata ziua...nu va face nimic altceva decat sa se gandasca la el?....nu!
O zi predestinata sa fie aiurea trebuie traita asa...stoicii sa traiasca...isi trase pe ea o pereche de jeansi de vreo 3 ani...demodati pana in ultima cusatura...o bluza verde cu fermoar, gluga si un imprimeu "i'm a star" cojit pe spate si se pregati sa iasa...unde?On vais voire...

Isi aminti ce ii zicea maica-sa mereu: "Daca iti strangeai banii de tigari, iti luai masina"...mereu isi aminteste cand asteapta autobuzul...Cobora la opera.De ce s-a inventat intamplarea, daca nu sa iti demonstreze ca nimic nu e intamplator?Pe la Mc-ul de la Kogalniceanu se intanli cu o prietena din liceu...din categoria "femei realizate": 23 de ani, un copil de 2 anisori(nu a pierdut prima ocazie sa ii arate o poza..dap...dragalas), evident sot, bugetar, casa luata in rate, in Berceni...si, trebuie dedus, fata de masa cu imprimeuri cu flori, in bucatarie...deci waaaaw!!!
"Ce faci?Bem o cafea, ca eu am o fereastra de o ora pana sa ma intanlesc cu urmatorul client?"
...se va bea cafea...la universitate intr-o cafenea la subsol. Una dragalasa rau, unde se baga numai jaz, dreapta, inainte de anticarii aia ambulanti(daca nu s-a putut sa alegem persoana, sa luptam macar pentru loc)
Care va sa zica: "bla-bla-bla, o, nu...bla-bla-bla, hai nu mai zice...si ala din banca a treia?bla-bla-bal..."..O ora in cap.
Cand iesi din subsol avu parte de un gram de soare, bun pentru suflet...dap..o zi proasta!
Cobora pe jos pana la Unirii, isi casca ochii pe la magazine, fara a dori sa cumpere ceva..
Toata lumea ar astepta acum sa se intample episodul in care ea sa se intanleasca cu el, nu?...nu!..cel putin nu inca. Isi lua un ziar si se opri din nou, la un Fast Food(Sherif's cred), isi lua de la autoservire o cafea si o prajitura cu nuca si se aseza la fumatori, adica langa geam...
Informatii sporadice de prin ziar, oameni, poze, oameni, cafea, oameni...
"E ocupat langa tine?"Ridica ochii si vazu un tip..cam atat ii inspira...un tip...
"Da, o sa vina cineva.." Mereu spunea replica asta...
"Chiar nu mai sunt mese si astept un prieten, nu e nici un fel de incercare sa...nici nu vorbesc cu tine, daca vrei!"
Insitent..."ok...dar daca se elibereaza o masa ai sa fii dragut sa ..."
"Bineinteles"...ca nu, era subtextul...isi afunda din nou ochii in lectura de-a dreptul incitanta a ziarului.Ii simtea privirea si devenea deranjant, se gandea sa plece, dar nu avea nici o tinta si masa asta era una cu o vedere foarte buna...I-ar fi zis vre-o doua...dar crizele astea antisociale se intamplau mereu numai in scenariile ei, deci nu ar fi avut cum sa zica:"ce te holbezi asa la mine?", nici in ruptu' capului.
"Sa stii ca te-am mintit"..
Nu a rezistat nici un minut..."Stiu, nu aspeti pe nimeni..te-ai asezat aici doar ca sa intri in vorba cu mine, nu as vrea sa fiu nepoliticoasa dar as prefera daca nu ai face-o."
"Vroiam sa zic ca am mintit pentru ca nu astept pe cineva...astept mai mult persoane...si as fi vrut sa te intreb daca mai stai mult.."
Ce? Injositor, jenant, trist...
"Scuza-ma...ok...dap..eu tocmai ma pregateam sa plec..."
Dupa cum spuneam mai sus...o zi proasta..proasta...proasta...
Dar isi nota si astazi ceva in agenda: "Nu iti mai nota nimic din ce iti doresti sa faci...fa...si daca merita...noteaza dupa..."

marți, 9 ianuarie 2007

Program TEATRU NOU in club Malibu


Joi 11 ianuarie ora 20.00-Tigru de Muray Shisgal..regia Liliana Campeanu

Joi 18 ianuarie ora 20.oo- Vanzatorii ambulanti de Muray Shisgal...regia Eusebiu Stefanescu; cu Orlando Petriceanu, Ciprian Brasoveanu si Ioana Bercaru

Joi 25 Ianuarie ora 20.oo-STAND-UP COMEDY Dan Ursu Show(invitat Alin Gheorghisan)

E-pa!



Look-ul de latino care este..

pag II

Soarele ii mangaia poetic fata, pana la punctul de excitabilitate maxima a ochilor, si se trezi.
Nu-stiu de ce am tendinta sa incep toate povestile dimineata, poate pentru ca mama mi-a zis ca m-am nascut dimineata si a ramas bine zgariat in subconstient ca debordez de energie cand rasare soarele, si toate, odata cu noua imagine a lui, reincep...Stupid...dar de cate ori o fi rasarit soarele?
O noua zi, de data asta nici un plan.Nu o deranja ca a ramas fara munca, chiar deloc...era ceva ce si-ar fi dorit sa se intample, dar, sub nici o forma, nu ar fi avut curajul sa faca sa se intample. "O sa imi iau micul dejun la una din cafenelele mereu aglomerate, de la Mall", si-a zis, in drum spre baie..ii placea sa priveasca oameni si sa asculte franturi de discutii...daca ar fi putut sa o angajeze cineva sa faca asta...ce fericita ar fi! Se deschide un intreg univers paralel cand nu stii nimic despre omul pe care il privesti la masa de langa tine(nici nu ai vrea sa stii)dar din cele zece minute in care ii asculti convorbirea telefonica iti faci un intreg scenariu vizavi de faptul ca isi bate nevasta sau ca este cel ce isi ajuta fiul la tema la educatie civica...si pana la urma nu conteaza cine e omul ala de fapt...conteaza doar ca, in viziunea ta este un pion de pe o tabla de sah imaginara a momentului...probabil ca peste cateva minute, cand o alta persoana iti va atrage atentia, ai sa uiti despre el...asa ca si-a scos agenda bordo si a notat: "privirea calda si miscarile blande nu ascund taietura buzei...unii zic ca un om se cunoaste dupa ochi, eu zic ca se cunoaste dupa cum strange buzele cand vorbeste...acolo e marturia suferintelor lui."
Ar fi vrut sa manance ceva care ar fi putut sa intregeasca tabloul diminetii boeme de pariziana, un croisant cu miere, sau branza cu struguri si o bautura slaba...dar Mall-ul ofera tot felul de fast-food-uri pline ce carne si E-uri asa ca a optet pentru "The Corner" , un loc de unde se vede totul si care iti da o libertate optima de a visa fara a parea penibil sau ciudat.
Cand o sa se aduca si in Romania cafeaua americana? Cand va putea romanul sa bea o cana sanatoasa de cafea altundeva decat la el acasa?Si-ar fi dorit o cafea americana, slaba, dulce si in cantitate industriala..dar evident ca nu gasim asa ceva...asa ca "un expreso lung(nu o gurita de cafea...doua!) cu zaharina si lapte".
Se facuse ora pranzului si Mall-ul devenise prea mult pentru ea, forfota aia de furnicar, placuta dimineata, acum ajunsese sa oboseasca. Sa se intoarca acasa...de ce..?O plimbare pe Lipscani ca in primul an de facultate ar fi ceva ...Ar fi luat taxiul dar sa luam in calcul ca semnase in randurile somerilor...
Lipscaniul cred ca nu se schimba niciodata...ba se schimba dar niciodata indeajuns..reprezinta Bucurestiul Vechi..trebuie sa reprezinte asta ..pentru ca altfel o sa ne pierdem sufletul intre pipere si office-center-uri. La Ruine si-a deschis agenda a doua oara pe ziua de azi: "Cred in tine, piatra, eternitate impasibila si in tine frumusete a sarutului...cred. Vor fi fost ploi, or sa vina ploi, vor fi fost sori, or sa vina si ei...clipe..clipe..si berea la halba la Ruine...mutumesc de viata, Doamne."
Inchide agenda cu un plan pentru ziua urmatoare...

sâmbătă, 6 ianuarie 2007

eu si constiinta...


zice Dan intr-un un stend-up "nus cum se intampla ca daca marea majoritate a oamenilor nu au constiinta, continuarea fireasca ar fi ca minoritatea sa aiba, da frate, da sa nu aiba ca si constiinta alti oameni"....vorbea de mine si evreica mea!!!

joi, 4 ianuarie 2007

tango

Tango
Piesa intr-un act.


Scena nu are ca décor decat un scaun in centru, care e luminat. Langa scaun, pe podea, o scrumiera cu o tigara aprinsa.Pe fundal Gica Petrescu-Cel Mai Frumos Tango(3.48).Iese EA din culise intr-un halat vaporos, plangand si fredonand.Se aseaza pe scaun, ia tigara si fumeaza, continuand sa fredoneze.


Ea:
(ofteaza) toata dragosteaaa!! Unde-o fi?Unde-o fi umbland el, cu inima mea cu tot?A scris unu o carte, Maria si Marea, sau Mareea si Marea, ..nu nu..asa e! Maria si Marea…o tipa care era indragostita de mare sau de un cal de lemn de la malul marii, nu mai tin minte ca am citit-o tare demult si mai stau si prost cu memoria pe termen lung..oricum, nus de ce m-am gandit la cartea aia, doar nu vroiam sa zic nimic legat de ea…starea pe care mi-a creat-o, citind-o e cumva similara cu golul din seara asta…unde-o fi umbland el…?
Tare frumos ne-am cunoscut..toata lumea care iubeste zice asa..tare frumos ne-am cunoscut…defapt ne-am cunoscut banal, pentru cine aude lamentatiile mele scabroase…da da…tare frumos ne-am cunoscut…eu cred in dragoste..in siropul ala dulce de ti se face greata, al iubirii..el e dansator si eram intr-o seara, acu vreo cinci ani, pe plaja si l-am vazut desfasurandu-se pe o scena improvizata.Am inlemnit, cata delicatete in miscarile lui, cat romantism in fiecare sclipire!Cand a terminat m-am dus la el si i-am zis ca nu am mai vazut ceva atat de frumos in viata mea, si pentru ca a ramas nemiscat cu privirea aia de inger a trebuit sa o reformulez si sa ii zic ca eu organizez evenimente si ca o sa am nevoie de el in cateva din evenimentele mele…am obtinut numarul lui de telefon si asa a inceput totul.De unde sa fi stiut??


Se aud pasi.Intra El, nervos.

El:
Ce faci?
Ea:
Te asteptam..
El:
Ma asteptai ca sa ce?
Ea:
Ca sa nimic, e tarziu si imi faceam griji..
El:
Dezvolta, te rog, griji.Griji sa nu fi nimerit la alta acasa?Griji sa nu ma fi jefuit unul pe frum?Griji ca nu mi-am baut cana de lapte inaite de culcare?De ce iti faceai griji?
Ea:
Ai vrea, te rog, sa nu mai zbieri la mine…imi faceam griji si atat?Imi pare rau ca imi pasa, poate ca ar trebui sa nu imi mai pese, sa ma culc cand imi e somn, sa ma trezesc cand am chef, sa nu ma mai intreb unde umbli domneata tot timpu pe strazi, sa imi vad de munca mea si atat…darn u pot pentru ca eu, spre deosebire de tine, te iubesc.
El:
Inceteaza in aceasta secunsa cu cacaturile astea, numai cacaturi debitezi, tu ma iubesti, eu nu te iubesc, tu iti faci griji, eu imi fac nu mai stiu ce…(pauza, el se aseaza pe jos, langa scrumiera, isi aprinde o tigara) du-te si fa o cafea, o sa vina si frate-tu in zece minute.
Ea:
Ce sa caute la ora asta?E miezul noptii..sa mearga la el acasa.
El:
Ba o sa vina aici pentru ca asa vreau eu, daca nu iti convine dormi in camera din fund sa nu ne auzi cum o sa jucam sah toata noaptea.
Ea:
As fi vrut sa petrecem noaptea asta impreuna, sa ne mai amintim de cat de bine ne distram noi impreuna..la inceput..
El:
(rade)la inceput cand eu eram un copil si tu inca mai erai tinerica inspre coapta?(rade)ce sa ne mai distram, e miezul noptii si venerabila doamna trebuie sa doarma, pai ce, ridurile au si ele ceva de spus nu?
Ea:
Ma duc sa fac cafea…

Pe fundal Armik flamenco, el danseaza, ea il priveste din spate, se intoarce in scena si danseaza impreuna.(4.55coreg.)

Intra fratele.

Fratele:
(ii intrerupe)ma da ce faceti voi aici?Ia uite cum danseaza oamenii ca doi indragostiti(rade)!
Ea:
Pai suntem! Da tu de ce nu te duci sa dormi acasa la tine draga…asta e ora de vizite?
Fratele:
Nu am putut rezista provocarii, ma tot ameninta ca ma bate la sah, de nu stiu cand, si lucrurile trebuiesc puse la punct. Da’ tu, daca esti obosita, dormi draga, nu te sfii, simte-te ca acasa…
Ea:
Ati imbonlavit lumea..ma duc sa va aduc cafeaua si in zece minute ma duc la somn.

Ea iese.

El:
Nici nu am apucat sa te salut.(se saruta pe obraji)
Fratele:
Nu ne-am mai vazut de acu’ juma’ de ora.

Intra ea cu o tava pe care sunt doua cesti de cafea.

Ea:
Stii la ce ma gandeam?
El:
Hm?
Ea:
Nu am nici cea mai vaga idée unde este tabla de sah.

Cei doi raman blocati cateva secunde.
Fratele:
Unde are sa fie?Pe aici prin casa ca doar nu a fugit, nu?
Ea:
Pai si asta e ora la care sa scormonesti toata casa sa gasesti tabla de sah, ma cum sunteti si voi, incapatanati ca doi copii.
El:
(tipa)da du-te dragului odata la culcare, ce iti pasa tie , nu gasim tabla de sah, jucam sotron, bambilici, ping-pong cu vesela ta, asta vrei sa auzi?Ai devenit cea mai stresanta femeie de pe fata pamantului, nu stiu cum am rezistat atatia ani cu tine, ar trebui sa mi se ridice o statuie in centru capitalei pentru stoicismul meu.
Ea:
Am incercat doar sa va ajut…
El:
Nu mai incerca nimic, lasa initiativele astea, lasa-le, lasa-ne!!!
Ea:
Bine, o sa ma duc la culcare, noapte buna, sau distractie placuta, sau…noapte buna..

Ea iese.

Fratele:
Ce a fost cu iesirea asta?
El:
Crede-ma ca am ajuns la capatu’ puterilor, si lasa nu mai face tu pe desteptu’ ca nu tre’ sa te culci tu cu ea in fiecare noapte.
Fratele:
Eh, nu chiar in fiecare noapte.(se apropie de el si ii maseaza umerii.)

Pe fundal, La Reminiscencia(3.11), danseaza impreuna un tango brutal si fierbinte.

El:
Pai?
Fratele:
Asteapta sa adoarma intai, fumeaza o tigara, hai sa mai vorbim, si cand avem garanta ca doarme…suntem liberi sa facem ce vrem..
El:
Ce trebuie..
Fratele:
Cred ca a adormit.Scoate pistolul.
El:
Care pistol, pai nu ti-l-am lasat tie la cafenea?
Fratele:
Ba da, ce prost sunt, e in buzunarul de la haina, du-te si il ia, in buzunarul interior.

El iese.

Fratele:
Aceasta este noaptea, planuita de mai bine de un an de zile, a venit , in sfarsit, noaptea dreptatii.Cei ce au suferit sa isi primeasca partea cuvenita de dreptate.

El intra.
El:
Gata, l-am luat, e incarcat, mergem?
Fratele:
Amandoi?
El:
Pai?
Fratele:
Pai daca mergem amandoi o sa facem dublu de zgomot si daca se trezeste..
El:
Oricum o sa moara, ce importanta mai are daca e treaza sau doarme…oricum moare.
Fratele:
Da, dar n-ar fi frumos sa o omoram asa constienta, poate chiar sa ne priveasca cand apasam pe tragaci, mai bine pentru viitoarea moarta sa fi fost adormita inainte de moarte, e oarecum o stare de tranzitie.
El:
Pai si daca e sa mearga numai unul dintre noi, de unde ideea ca o sa fiu eu acela?
Fratele:
Pai nu urli tu sa iti faca statuie in centru Bucurestiului ca ai suportat-o atat timp, la tine e mai acut..adica si la mine e foarte important , da la tine e acut.
El:
Asta asa e.Ma duc.

El iese.Fratele ramane neclintit pe scaun.Asculta(30 sec pauza, liniste).El se intoarce.

El:
Nu e in pat.
Fratele:
Cum adica nu e?Pai poate e in camera din spate, nu i-ai zis ti sa mearga sa doarma acolo sa nu ne auda cum jucam sah?Ah, prost esti uneori..
El:
Nu e!
Fratele:
Ai fost tu?Ai verificat si nu e sau zica asa? Iti e frica, nici nu ai fost!
El:
Nu e!
Fratele:
Da pistolul.Esti un poponar ..poponar, nu esti bun de nimic, stai aici.

Fratele iese.El ramane neclintit pe scaun.Asculta(30 sec pauza, liniste.Fratele se intoarce.)

Fratele:
Nu e!
El:
Pai eu ce tot iti zic, nu e!
Fratele:
Nu e!

Intra ea.

Ea:
Nu jucati nimic, am avut dreptate ca nu gasiti tabla aia de sah. Eu nu pot sa dorm. Ma duc la baie din cinci in cinci minute, o sa ii torn in cap cei doi litri de apa doctorului. Dar voi ce aveti?Pareti…
Fratele:
(lui)trebuie sa o facem in seara asta.
El:
Trebuie!
Ea:
(se intoarce spre iesire)faceti, faceti, nu ma mai bag ca iar va sare mustaru’, eu imi continui maratonul baie dormitor. Noapte buna.
El:
Noapte buna.
Fratele:
Noapte buna.
El:
Recunoaste ca te-ai speriat.
Fratele:
Pai cred si eu ca m-am speriat, ce tu nu te-ai speriat?Mi-au trecut toate ideile prin cap, ca a murit deja si nu mai tin eu minte, ca e stafia ei si ca vrea sa ne omoare pe noi, ca…
El:
E un semn!
Fratele:
Nu e nimic…ia pistolui si termia treaba odata, hai!
El:
Stai, nu pot acum, am avut un shoc cand am vzut-o aici, si acum ma gandesc ca nu o s-o mai vad niciodata..hai mai lasa-ma un minut…poate ca merita totusi sa o jelesc putin, a avut grija de mine atat timp, pana la urma nu e o femeie rea…
Fratele:
Poti sa o jelesti toata viata dragule, dupa ce moare, acu nu ai ce sa jelesti, ca e inca in viata. In viata, rea, cruda, plina de bani si sotia ta…femeie..prea multe lucruri pentru o singura fiinta…trebuie sa moara.
El:
Nu incetezi cu textile astea shakesperiene?Stiu ce am de facut, sau ce trebuie facut. Ia pistolul si pune in practica ce tocmai mi-ai zis mie..aceasta fiinta malefica …care trebuie sa moara..

Intra ea.El ascunde pistolul.

Ea:
Tatam!(scoate tabla de sah)Daca tot nu aveam somn, m-am gandit sa va fac o surpriza.
El:
O surpriza..Ti-am zis eu ca nu e asa rea.
Ea:
Rea?Ba da, sunt atat de rea(rade)hai, cine joaca sah?
Fratele:
Nimeni.Inchide tabla.Trebuie sa discutam.
Ea:
Cu mine?
Fratele:
Da, cu tine.
Ea:
Ascult.
El:
Hai mai bine sa te conduc eu la culcare.
Fratele:
Nu e cazul.Vreau sa vorbim, vreau sa vorbim cu ea.
Ea:
E ceva in neregula, din cate observ eu. Ma gandesc ca ar fi mai politicos din partea mea sa va las sa va rezolati problemele ca barbatii, iar maine, cand toate vor fi puse la punct, o sa imi explicati si mie despre ce este aceasta disputa.
Fratele:
Nu, am tacut prea mult, lucrurile nu mai pot sta asa.Trebuie sa stii doua lucruri. Sotul tau este un poponar fara un gram de curaj in coaie.
Ea:
………Cred ca trebuia sa va gasesc tabla de sah mai devreme, poate ca nu ati fi ajuns sa va jicniti asa de usturator.Eu stiu ca e un dansator desavarsit si ca se creaza invidii, dar fratele meu, acest mod de exprimare nu e admisibil la mine in casa.
El:
La noi in casa.
Ea:
Puisor, taci, eu tocmai iti luam aparatrea.
El:
Nu vreau sa tac.
Ea:
Atunci vorbeste.
Fratele:
(lui)taci.(ei)asculta..noi am planuit o crima. O crima inspaimantatoare, din care eu si el am putea iesi basma curate, o gramada de bani si liberi sa ne iubim in pace.

Fundal Armik Flamenco(4.55 coregrafie in 3p)

Ea:
Atinci eu o sa fiu in dormitor.
El:
Nu se poate altfel.
Noapte buna.(incet)moarte buna.

Iese ea.Ies si ei…se aude o impuscatura..ramane flamenco pe fundal.

miercuri, 3 ianuarie 2007

pag.I

Toate au un inceput, viata, dragostea, moartea, ura...nimic nu se intampla fara sa fi inceput de undeva, de la ceva.A inceput noaptea...avea insomnii, se trezea din ora in ora sa vada cat e ceasu'...01.06...02.35..04.50...nu mai suporta..ar fi trebuit sa ajunga la birou la 09.00 si cearcanele se adanceau ca doua vanatai sub ochii migdalati.Pe la sapte si un pic suna ceasul desteptator, in sfarsit, zi, dus, cafea, mic dejun, costumul de munca, machiaj si frigul din statie asteptand autobuzul.O zi infernala, cu cateva urlete din partea sefului, pierdute in gandurile ce curgeau cu o fluiditate mult mai acuta decat ritmica secundelor de pe ceasul mare al peretele galben pal din biroului."Doamna Iosif, sunteti chemata la domnul presedinte, in corpul B"..Da, aici urma sa se sfarseasca inca o lunga si desavarsita cariera in Marketingul Turismului National...era angajata de trei luni dar , se pare , nu reususe sa se adapteze nici pana acum"Corpul B e ala de la intrarea muncitorilor?"Discutia a decurs omeneste, cum se intampla de obicei intre un sef si un subaltern, seful a vorbit, ea a ascultat sfiita, stia unde urma sa ajunga dar nu mai avea nici un sens sa riposteze, asa ca..."da..un preaviz de 15 zile ar fi cel mai indicat, asta bineinteles, daca nu aveti un alt loc de munca, unde ati dori sa incepeti cat mai curand, sau care, pur si simplu, v-ar face mai multa placere, scumpa doamna.."A decis sa plece chiar in ziua aceea, nu mai avea nici un sens, cativa bani pentru a plati chiria pe urmatoarele luni, avea, asa ca de ce sa mai incurce oamenii pe aici?...Singura chestie personala din tot cadrul ala rece era un ingeras lipit pe monitor, primit de la prietena ei din Campu Lung, pe care l-a dezlipit cu delicatete, fara a lasa urme ca ar fi pus vreodata piciorul in locurile alea.Ploua...poti sa faci ulcer pe fond nervos tot asteptand autobuzul in Bucuresti..a luat un taxi..vroia acasa ..avea nevoie de putina odihna dupa iadul ala de insomnie de noaptea trecuta..