cautare

sâmbătă, 31 martie 2007

din noi, in rai.


Cineva mi-a spus, demult, sa ma comport ca si cum o mie de ochi ma privesc tot timpul... doar asa pot deveni un om mai bun. Constiinta umana e ca o mama ingaduitore, ne mai lasa din cand in cand sa ne uitam la desene animate dupa zece, mai uita ca trebuie sa ne spalam pe maini, inainte de masa... maturitatea insa a inlocuit-o pe mama cu constiinta... asa ca o mie de ochi sa fie!

Altcineva mi-a spus ca fata noastra trebuie sa emane tot timpul, in contactul cu semenii, bucuria pe care o ai pe chip cand un copil mic iti zice, asa din senin, privindu-te patrunzator in ochi, ''te iubesc''. Hai, incearca, imagineaza-ti-l, are patru ani si fata luminoasa, ochii albastri si mari, parul blondut si carliontat, si te priveste... isi pune o manuta mica pe barbie, si zice, cu voce de basm ,,te iubesc''! Te vad cum zambesti, te vad cum iti schimbi mimica fetei... esti un om mai bun.

O a treia persoana mi-a zic ca raiul e cumulul tuturor momentelor frumoase pe care le-am trait. Atunci raiul e in mainile noastra, asa ca hai sa ne construim un rai mai vast, hai sa iubim mai mult, sa zambim mai mult, sa fim mai optimisti... si cine stie, poate o a patra persoana o sa cumuleze toate spusele.

Raiul e pe pamant. Trebuie doar sa o crezi.

luni, 26 martie 2007

Nu mai ploua...

Ploaia asta care nu se mai opreste imi inunda inima...anuta la stiri inundatii, de mine nu zice insa... dar eu stiu, subliminal, pe langa sate inundate si oameni plangand, sunt si eu... sunt acolo... sunt dincolo de reporterii plouati si cameramani. Pe mine ploaia m-a inundat in asa hal, incat tesuturile imi sunt mai grele, as plange si eu dar ce rost mai are... ce mai conteaza o suferinta atat de mica pe langa ploile pamantului...
Cand ploua, e ca atunci cand murim. Fiecare moare singur, fiecare suporta ploaia singur... ce mai tampenii, vremea de ploaie o fi, intr-adevar, vreme de numarat bani si de facut copii, pentru cei care nu cunosc semnificatia fiecari lacrimi, fiecarei picaturi cazute...
Acum ploua, afara nu, dar ploua...
Tu nu mai simti ca ploua, tu nu ai simtit niciodata cand s-au rupt cerurile si am uitat sa visez, am stat, singura, in maioul meu gri, toata, in fata ei, si m-a mangaiat, rece si inpersonala, pe maini, pe sani, pe spate, pe copase, si am simtit ca fac sex cu un strain... ce ciudat, parca faceam sex cu tine... si tu tot un strain esti, numai ca esti strainul meu.
Acum te vad mereu, si stiu ca ai vrea sa ma faci sa nu mai picur, dar nu stii cum... acum ai pierdut dreptul de a ma face sa nu mai picur.
De fiecare data cand mintea imi radiaza ganduri, devin epicentrul tuturor ploilor din lume, si stiu ca o coreeanca plange, intr-un colt, amintindu-si ca fiica ei a fost violata, si simt ca o mama din Africa isi tatueaza jumatate de picior ca sa isi anestezeeze durerea ca fiul ei nu mai este, si stiu ca orice as face, tu nu vei mai fi la fel... Privesc panorama ploilor, si a mea imi pare cea mai scurta si mai putin insemnata... dar nu e! Durerea mea e durerea lumii, pentru ca eu sunt lumea.
As vrea sa intelegi, Doamne, daca ai putea, ca nu picur din cauza ta, ci datorita tie, iubitul meu, pentru ca daca nu ai fi tu, nu ar fi nori, si daca nu ar fi nori, nu ar fi ploaie, ce ne-am face, dragule, fara ploaie?
Nimic in lume nu e anapoda, nici un crin, nici o moarte, nici un suflet, totul e la locul lui. Si ploaia.
Si eu, picurand.
Astazi ti-am compus un cantec, un cantecel de copii, as vrea sa il asculti, dar nu ai timp, mereu ai proiecte, mereu ai treaba, mereu ai ceva mai bun de facut... si nu ai sa stii ca cel mai bine e cand campiile sunt linistite, si caii cauta umbra unui copac, sa mai fenteze soarele, cand libelulele uita sa zboare si timpul sa treaca. Atunci, de nicaieri, un strop din mine brazdeaza lungul drum dintre nori si pamant, si in jurul lui, totul isi aminteste ca exista. Si inca un pic din mine, si inca in pic, doar un pic, pic pic... Ploua... Peste camp, peste cal, peste libelula, peste lume...
Eu m-am impartit in milioane de lacrimi ca sa zambeasca totul... Sunt bine... Sunt ploaia... Nu, am fost ploaia, acum sunt doar... bine.


Desene in photoshop..si-a batut joc de noi:(( Eh! Asta e! Tot frumusele! Dar, mai jos!

Noi doua...



De o frumusete ingrijoratoare, stiu :P

Asa, camera va iubeste!... off... nu camera asta... asta e aparat de fotografiat, sunteti blonde? Camera aia in care vreau sa dispareti, pentru ca sunteti prea frumoase!

Glumesc...Aplauze fotografului...acolo e arta!

duminică, 25 martie 2007

Un cercel!

E nesatisfacatoare parerea oamenilor care nu au o parere, niciodata nu poate sa multumesca cu nimic. Citesti o carte, si cel care ti-a oferit-o cadou, te intreaba, cu un zambet larg: ''Ti-a placut?'' Nu ai cum sa intrebi asta, pur si simplu e imposibil, nu lasi omului decat o optiune... sa spuna ca da! Pai... nu! Cum sa zici ca nu ti-a placut, sau cum sa zici ca e oribila?Ai rani sentimentele celui care te-a intrebat. Si atunci iti ingheata zambetul (ca si cum ai fi mancat o muratura stricata) si ii raspunzi: ''E buuuna, nu e pe stilul meu, dar e convingatoare... pentru oamenii care digera asemenea subiecte. Mereu am spus ca artistii cu atitudine or sa ajunga depate si... '' Si indrugi o mie de tampenii, sa il convingi ca e splendida, chiar criminala, dar nu pentru genul tau de persoana, cartea e buna, tu esti ciudat!
De ce nu avem curajul sa zicem franc: de cacat! Exista carti bune, si carti proase! Asta e o cartea proasta, daca mi-ai facut-o cadou, ai facut o alegere, mi-ai oferit-o pe asta, nu? Trebuie sa suporti cunsecintele... oricare ar fi ele. Exista filme bune si filme jalnice...cum exista si femei frumoase si femei urate.

M-a sunat el aseara, jubiland, mi-a spus sa ne intanlim urgent, ca trebuie sa imi arate ceva foarte important. Am tresarit putin, el nu e genul care sa faca lucruri extraordinare, nu ma surprinde cu nimic, niciodata... d-aia il iubesc. Singura data cand m-a surprins, a fost cand s-a imbatat si a dansat in chiloti in mijlocul intersectiei, dar era beat, beat, plus ca dupa scena aia, doua luni rosea de fiecare data cand pronuntam cuvantul ''alcool''. Ce m-am mai distrat atunci!Revenind, banuiesc ca nu vroia sa-mi zica sa ne despartim, ca ar fi fost de un sadism aparte...iar vocea lui trada bucurie maxima, deci, nu!
Eu eram adormita. Mereu ma bucur sa ii aud vocea, asa ca pe drumul dintre somn si realitate, i-am spus sa vina la mine, ca sunt acasa, poate ar fi ramas si peste noapte, cu toate ca nu e cazul, e mijlocul saptamanii si a doua zi, la primele ore trebuie sa fie la birou...plictisitor, stiu!
A durat, poate, un sfert de ora pana sa ajunga la mine. Mi-am spalat fata...macar atat pentru barbatul pe care il iubesc, mi-am tras o pereche de jeansi si un maiou pana a ajuns.
A ciocanit impacientat, a intrat in mijlocul livingului, aproape ca sarea, de bucurie, fata ii radia, parca intreaga fizionomie se schimbase. Ochii ii erau mai mari, buzele mai carnoase, sprincenele mai arcuite, era mai frumos decat il cunosteam eu! Pana sa ajung si eu dupa el, era deja intr-o pozitie destul de ciudata, ofensiva, cu picioarele departate si flexate, cu mainile ridicate si ochii bulbucati, in mijlocul livingului. Topaia ca un broscoi si canta: ''N-o saaaa-tiiii viiinaaaa saaa creeeeezi!''
M-am bucurat nespus sa il vad asa, parca nu mai era el, ce ar fi putut sa pateasca iubitul meu, sa ajunga asa! Imi venea sa il acopar in saruturi.
''Ghici?''
''Te simti bine, iubitule?''
''Ghiiici!!!''
''Nu stiu ce ai, dar sigur imi place!''
Fata ii radia, era din ce in ce mai aproape de o implozie de fericire, cred ca daca nu as fi ridicat tonul la el, ar fi murit de fericire. Dar nu mai puteam nici eu, muream de curiozitate.
''Te rog sa imi spui care-i treaba, ca ma sperii, esti nebun? Ce stai cracit ca un paianjen in mijlocul camerei? Spune-mi ce ai facut?''
''N-am facut nimic, dar ce mi s-a intamplat, nu ai sa ghicesti intr-o mie cinci sute de ani! Esti pregatita? Ta-tam!!!!''

Si scoate dintr-un buzunat...ce?...ce?..ce?
Un cercel.
Unul singur!!!
Dragalas cercelul, cred ca era de aur alb, sau ceva de genul asta, dar era unul singur...si el era extaziat. Nu ma prindeam, care era poanta?
''Un cercel! Dragut...''
Zic, cu acelasi zambet impietrit pe fata, asteptand, sa faca o miscare brusca si sa scoata inca unul din buzunarul celalalt. Nici al doilea cercel nu ar fi fost un motiv de extaz, mi-a facut cadouri mult mai consistente, dar... Nu sunt o snoaba, apreciez si o clama frumoasa, oferita cadou, dar atata tevatura pentru o pereche de cercei...aaa...draguti?
''L-am gasit pe strada...poti sa crezi?''
''Ce?''
''Ca l-am gasit pe strada!''
''Cercelul?''
''Da, cercelul! Poti sa crezi?''
''Da, te cred iubitule. Numai unul?''
''Draga mea, de obicei oamenii, sau femeile care pierd cercei, ii pierd in pereche! Normal ca numai unu'!''
''Asa...?''
''Poti sa crezi ca l-am gasit pe strada?''
''Da, te cred, chiar te cred!''
''Nu iti aduci aminte ce iti zicem cand ne-am cunoscut?''
''Ca daca ai sa gasesti un cercel pe strada ma ceri in casatorie?''
''Nu e amuzant!''
''Ce ziceai?''
Poate ca ar fi trebuit sa ma simt prost ca nu imi aduc aminte ce mi-a zis, desi trebuie sa fi fost ceva destul de important, dat fiind faptul ca reactineaza asa... dar suntem impreuna de cinci ani, am si eu circumstante atenuante, nu?
''Nu pot sa cred ca nu iti amintesti? Doar ti-am repetat de atatea ori!''
Mi-am luat fata de om care arunca steagul alb si se preda, nu de alta, dar incepusem sa imi simt nervii si tensiunea in tample.
''Cand ne-am cunoscut, ti-am spus ca in viata mea nu am gasit nimic, nici un banut, nici o bijuterie, nimic...si astazi mi-a sarit cercelul asta in fata, era acolo, in plina strada, stralucind in soare! E o minune! Eu trebuia sa fiu ghinionist la treburi d-astea, poti sa crezi?''
''Aaa... extraordinar iubitule''
Am ramas cu gura cascata, cu o expresivitate faciala care putea trimite la orice altceva, numai la bucurie nu... stateam acolo in fata lui, si nu il intelegeam... as fi vrut sa il sprijin sa fiu exaltata cum era el, dar imi era indiferent ca a gasit un cercel. Pacat... pentru el a insemnat foarte mult, si a vrut sa impartaseasca asta cu mine... n-a putut... asta a fost si inceputul declinululi nostru.
Uneori trebuie sa ne prefacem ca ne plac carti, filme, cercei, numai ca sa nu ii ranim pe oamenii carora le plac... Imi pare rau ca insensibilitatea mea a fost atat de acuta...da la dracu! Era un amarat de cercel!

vineri, 23 martie 2007

Bomboane si scrum

Exista cativa prieteni care vin constant la mine. Eu sunt Ela, o mare devoratoare de petreceri high class. Ce sa fac? Trebuie sa existe si snoabe ca mine, ca sa para mai naturale si mai ingenue, domnisoricile alea care recita din clasici. Mie nu imi plac, draga, calsicii, ma plictisesc, mie imi plac scriitoarii contemporani pentru ca dezvolta adevaratele probleme cu care ne confruntam astazi...Dar stau si ma gandesc..cine se mai confrunta cu probleme? In cercul meu de prieteni, nimeni nu are probleme, toata lumea are rezolvari. Daca zic unei prietene ca ma doare ceva, imi recomanda nu stiu ce pastile, daca zic, spre exemplu, ca ma plictisesc, imediat se mai iveste cate o petrecere sau ceva, si totul e rzolvat.
Pana mai ieri ma laudam cu ultimele lecturi, numai ca aseara mi-a picat in mana o carte cam aiurea, oricum scria acolo ca adevaratii cititori nu zic niciodata ce citesc, ca e mai intim decat igiena corporala...asta nu m-ar fi deranjat...ca, zic, nu-s o pudica dar la sfarsitul frazei ce zice ''contemporana'' aia? ''Numai prostii se lauda cu ce citesc!'' CEEEEEEEEEE???
Asa, stati, ca mi-am uitat ideea! Asa, vroiam sa zic despre prietenii mei, asa am inceput, nu?
Am un grup de prieteni cu care ma vad constant...la mine acasa. Aproape in fiecare dupa-masa
astia vin si mai vorbim, mai citim, mai vedem un film, tot felul de lucruri. Cred ca o regula nescrisa a prieteniei noastre, a fost ca nici unul dintre membri, sa nu fie intr-o relatie serioasa, sau casnicie.
Toti avem peste treizeci de ani, dar ne comportam ca niste copii. Spre exemplu, eu! Merg in club, si vad cate o pitzipoanca d-aia de numai optspe' ani..E! Ce cauti tu la optspe' ani in club???...si masculii de la mine din grup, care intorc capetele dupa ea... Ma duc la ea, intru in vorba, ii dau ceva de baut, si ii zic ca astia sunt niste obsedati sexual, si daca ar vorbi cu ei, se poate sa ajunga cine stie pe unde... Fetita se sperie, saraca, si se muta in partea cealalta a clubului, eu ma duc la ei si le zic ''Fata avea tarif!!!''....si gata...imi petrec seara linistita...
Asta pentru ca sunt vanitoasa...sunt o femeie frumoasa, dar vanitoasa ca dracu.
Revenim. Intr-o dupa-masa eram toti la mine, in living, si imi suna telefonul. Era actualul meu iubit, sau futeoz, cum le zicem la noi in gasca!
''Turturica mea violet (am parul violet), eu de ce nu pot sa vin niciodata, cand esti cu prietenii tai?''
''Iubitule, pentru ca sunt niste insensibili, ei nu inteleg poezia ta...''
Futeozul meu e un poet, si eu il intretin, stiu ca el sta cu mine exact d-asta, dar imi recita inainte de culcare, uneori, si atunci...merita cheltuiala, nu?
''Am compus ceva pentru tine..''
''Nu ai vrea sa imi citesti maine, sau alta data? Acum sunt ei la mine si...''
''Bine, vreau sa stii ca te iubesc!''
''A, si eu..''
Astia ma tot intreaba de ce mai stau cu el, ca bani, bani, bani, bani...
Stiti care e problema, din filme, din carti, din muzica...din tot, un om cu timp liber, ca mine, trage concluzii, si concluziile mele sunt atat de acum si aici, incat il las...alaturi de mine ii e bine...si daca ii e bine, imi e bine sa stiu, cuiva ii e bine...na! Un gram de bunatate exista si in mine...si e bun la pat! Asta am zis?
M-am pierdut o clipa in ganduri, si prietenii mei au ramas in spot cadru, cu gura cascata si privirea tintuita pe zambetul meu, aproape natural...Beah!
Nu ca se produc schimbari la nivel cerebral (de mult vroiam sa folosesc expresia asta), dar parca toata parada asta de bijuterii si toale colorate, nu are nici un rost. Prima data, in viata mea, intr-un exces de zel, il sun inapoi, dau telefonul pe interfon, il pun pe masa, si ii zic:
''Iubitule, vreau sa imi citesti poezia ta!''
Astia ma privesc cu curiozitate, neintelegand ce dracu m-a apucat? Uite ca m-a apucat!
''Bine..asculta:
Violet, violeta, violete
Iti aduc, sa le pui in vaza ta,
Sa le uzi pe petale, sa te uiti la soare,
violet, violeta, violete!

Iti place?''

De obicei omul asta scria chiar bine, adica uneori reusea sa ma adoarma cu rimele lui calde si moi. Nu am cedat, i-am multumit, i-am zis ca e foarte frumos, si ca il iubesc. Nu stiu de ce tineam sa ii sfidez pe astia, nu stiu de ce cartea aleia ma facut sa ma gandesc ca totul e fals si ca daca incerc un pic de adevar n-o sa mor.
N-am nici o concluzie...povesteam si eu asa...na...

Povestea unei gargarite..


Acesta este un eseu... Da! Un eseu dedicat unei gargarite!

Stiti cum sunt gargaritele? Mici, rosii, cu buline negre, simetrice pe ambele aripioare...bulinele! Gargaritele isi deschid aripioarele numai cand au ele chef, ati observat?

Oamenii au mereu pareri vizavi de furnici, de gandaci, de albine, de libelule...dar de gargarite nu are nimeni, nimic de zis. Am aflat de ce! Pentru ca gargaritelor nu le pasa...oamenii au incetat sa aiba pareri cand au observat ca ele trec nestingherite prin fata ta, ca nu se tem, ba mai mult, te sfideaza cu o nonsalanta pe care ar trebui sa o invete si unele femei.

Si nici ceva mistic n-ai sa gasesti vreodata intr-o gargarita...nu poti sa alaturi cuvantul asta de nimic sa te trimita in vre-un colt transcedental al gandirii tare...dar gargaritele sunt dragute!

Da! Asta e motivul pentru care avem nevoie de gargarite...eu nu as suporta numai iubiri mari, numai privelisti frumoase, numai pasiuni mistuitoare, numai fiinte impunatoare...

Daca exista alb si negru, e simplu. Daca exista si gri, te intrebi putin. Daca e un curcubeu, iti place!

A urcat ieri pe piciorul meu...eram singura. Ea urca, si parca doua din bulinele ei, ii tineau loc de ochi, si imi spuneau:

''Pai de ce singura, Ana? Eu nu mai reprezint nimic? Eu sunt aici, nu sa te fac sa uiti, sau sa speri, sau sa iti insuflu sperante si vise, nu! Eu sunt aici sa ma privesti...si sa zambesti!''

Si am zambit...gargaritele sunt delfinii subconstientului nostru! Ne salveaza din banalul simtirilor extrapolate in dureri sau in fericiri mari. Uneori avem nevoie doar sa zambim! Omul daca ar fi fericit constant, ar muri...nu ar suporta atata presiune...si daca ar fi nefericit...tot ar muti....nu vreau sa sune asa trist...dar mori oricum...numai ca o gargarita pe un picior iti salveaza exact timpul pe care il arunci, dupa, in prima tigara aprinsa...Cine ar fi zis ca la echilibrul universal, stau in balanta, pe o parte tigara, si pe cealalta....gargarita?


joi, 22 martie 2007

miercuri, 21 martie 2007

Ultima...

Nu am crezut niciodata ca o sa ajung sa fac asta...dar, priveste-ma...pe marginea vietii, ma uit peste umar, a fost bine, a fost rau, nu mai stiu cum a fost...imi amintesc de mama, cum imi pieptana parul cret si aratam ca o capita de fan, imi amintesc de primul, cum am facut dragoste si mi-a zis ca ma iubeste, imi amintesc de primul orgasm...surprinzator, la prima pocnitura ce avea sa se transforme intr-un torent de aplauze...imi amintesc de nopti in care beam vin si aberam cu ele, de nopti cand beam vin si aberam, cu mine, de mine, de mine...
Iubesc viata...am iubit sa mint, sa ma joc, sa plang...acum, la saptezeci si cinci de ani, iubesc florile...iubesc linistea si ea...ma iubeste pe mine. Am fost amanta unui milion de barbati, si acum ii stiu pe toti. Cand eram mai tanara am incercat sa fac o lista, sa ii notez in scrierile mele...dar nu mi-i aminteam, acum ii vad clar, pe fiecare in pozitie de drepti, in fata mea...ce frumosi, ce hidosi, ce dragi, ce draci...
N-am fost singura niciodata, desi m-am simtit singura atat de des...
E primavara, privesc in oglinda si imi vad chipul, de guma...a devenit ascutit, acum am pielea curganda peste pometi, ce tampenie, nu am avut niciodata pometi...am fost rotunjoara, plina, proaspata si tare ca o iapa, m-as machia, ca in tinerete...mereu ma machiam, eram frumoasa...asa mi se zicea..si acum sunt, numai ca acum sunt frumoasa pentru ca am fost...
Stau la bloc, intr-un apartament cu o camera, cu mobila elisabethana si veioze futuriste...cadou de la nepotii mei. Nepotii mei ma iubesc...rar...dar ma iubesc. Nepotii mei vin la mine si imi fac cadouri..multe cadouri...nu pentru ca isi aduc aminte de mine cand trec pe langa un obiect frumos...mai degraba pentru ca isi cer scuze, de fiecare data cand ma viziteaza, ca a mai trecut o viata si ei nu m-au vazut...eu ii iert...cand eram tanara o uram pe bunica mea...era mica, imi ajungea la buric, mereu se plangea de cate o durere...si nu fuma...o bunica trebuie sa fumeze, nu? Asa visam cand eram mica, sa ma fac bunica, sa port palarie si sa fumez...
Si bineinteles, sa am langa mine o piesa de mobilier pe care sa il numesc barbat...nu mi-au placut niciodata barbatii destepti...mi-au placut tantalaii care nu reuseau sa imi vada defectele... sa spuna de cinci ori pe zi ca sunt atat de norocosi ca m-au intanlit....asa au fost aproape toti...
Mai putin sotul meu, sotul meu era un barbat integru si sincer, care ma apuca de umeri si ma zgaltaia pana imi desfacea cocul:
''Eleno, nu mai minti fata, ca o sa te bata Dumnezeu! Mie nu-mi mai pasa, am invatat sa iau de la tine tot ce frumos, si atat...da tu, nu mai minti, ma femeie ma, ca intr-o zi nici moartea nu o sa te mai vrea!''
Na! D-aia zic...a murit totul in jurul meu, mama, tata, barbatu-meu, sor-mea, toata lumea a murit...si ma gandesc eu, stand asa, nu o avea el, dragul, dreptate, poate eu nu mai mor ca nu ma mai vrea nici moartea...poate de partea cealalta sunt toti, si o mituiesc pe moartea aia proasta sa nu ma mai ia si pe mine, sa ma lase aici, singura cu florile...asa ca o sa incerc eu...
Si daca reusesc, tot o sa-mi para rau, ca m-ar fi luat ea oricum, asta inseamna, nu? Nu e stres...imi aprond o tigara, imi pun palaria, si scriu, ma, sa intelegeti, nu ca nu mai vreau sa traiesc, dar am si eu curiozitatea asta...asa ca, nu va faceti voi griji de mine, asta e o scrisoare in care sa intelegeti, nepotii mei, ca nu trebuie sa plangeti sau sa fiti tristi, ma Victoras, cat am trait eu ma, n-ai sa traiesti tu in zece vieti, ma paduchiosule...va iubeste Buna...pe toti...
Si nu fiti tristi...ca daca mor...si ma primesc si pe mine, aia, acolo sus, atunci nu mai dorm, ma! Stau sa ma uit la voi, ca mata-n calendar, sa vad eu daca ma ascultati sau tot bazaconii faceti...
Atat mai zic...nu imi pare rau decat de ficusii mei, ma! Sa aveti grija de ficusii mei ca dragu va ia...va iubeste Buna...pan' la Dumnezeu!

luni, 19 martie 2007

p.u.p.


te pup si te mai pup putin
si taci putin...te pup acum
sa facem scrum
tot ce-am pupat, si nu a meritat,
te pup putin pe pleoapa stanga,
care alunga,
abisuri de pupati straini,
necunoscuti, prieteni,Mariusi si Alini,
te pup pe tine, peste tine,
te pup fara sa stiu de mine,
te-as mai pupa, poate, si maine!

Ma minti cand mint!

E necinstit sa-ti spun ce simt,
cand mint..ca mint...
si simti ca mint,
dar taci, asa faci tu, tu te prefaci
ca inca ma mai placi...draci!
As vrea sa nu te mai cunosc,
si recunosc,
de cand te tot cunosc am incetat sa mai cunosc,
dar am sa-ti povestesc ce simt,
si cum traiesc,
sa stii,
sa vii sa-mi zici ca ai stiut si ai tacut,
si nu s-ar fi ajuns aici...
dar minti...cum mint...
si simti cum simt,
si te-nfiori, in zori cu nori,
cand vezi si nu mai crezi...
ti-am zis de-atatea ori
renunta la furori si la orori...
asculta-ma...
in zori totul e luminos,
angoase toate, pleaca, e frumos...
da, da...ai sa zici: ''pe dos''
dar iar te minti ca minti cand zici ca nu mai zici...
mereu vei zice, vei impinge cuvinte in neant...iubitule...e riscant!

duminică, 18 martie 2007

Franturi de vise...


Eu sunt un urias...sunt atat de inalta, si ma si urc pe tocuri...sunt atat de inalta, incat uneori vad conturul continentelor, cand privesc in jos...sunt atat de inalta, incat uneori vad pamantul...vreau sa spun, tot pamantul! Si ma bucur ca am puterea sa imi simt prezenta... dar, sa te ia dracu! Tu imi strici orice bucurie, cand vii! ...si deodata devin mica, atat de mica incat incap in palma ta, atat de mica incat sunt o gargarita rosie cu buline negre, si tu devii o gradina imperiala, eu sunt un fir de iarba, iar tu o campie verde intinsa pe mii de hectare, eu un fir de praf, iar tu desertul ce ma inconjara...si imi las capul pe umarul tau si ma invalui in tine ...si uit cine sunt ...sau daca sunt...

Dar pleci...sau plec...si coborand treptele departarii de tine, ma inalt din nou, lasandu-te in urma, imi intind fiinta peste tot ce este, peste tot ce sunt ...si soarele incearca sa ma sfideze in cresterea mea ...si ating incet rama ochelarilor, si ii dau jos...si ochiul meu e mai mare si mai stralucitor ca soarele...ochiul meu mereu va invinge pentru ca ochiul meu a fost sarutat...



Mi-ai spus ca sunt cea mai frumoasa femeie din lume. Apoi ai tacut. Am tacut si eu. A tacut si primavara, si vara, si toamna, si iarna nu a mai putut...a tipat de atata tacere incat a spart pietrele...si ele s-au facut nisip...A tacut vantul. In tacerea lui a dus nisipul la ocean. A tacut valul...acum toti pestii stiu ca sunt cea mai frumoasa femeie din lume...Acum tu nu mai esti...nici nu imi mai trebui...



Am visat ca esti departe, si ca dorul imi mananca maruntaiele, cum mananca un vierme, marul, din interior...si ma zvarcoleam si tipam, si plangeam, si iar tipam, si zgariam peretii si ei ma zgariau inapoi, si ma apasa tavanul pentru ca eu tipam si trezeam copii din bloc...si-apoi am tacut... si tu taceai...si imi zambeai ..si imi ziceai...inca o data..''esti cea mai frumoasa femeie din lume!''



Al patrule cuvant dintr-o declaratie de dragoste este ''meu''; al treilea orgasm, intr-o singuta deschidere de pleoape, esti tu; a doua data, cand te-am sarutat, inainte sa te cunosc, am stiut!!!;

Prima pagina a cartii vietii mele!



Visez, visez, visez!!! Sa ma lasati sa dorm...

marți, 13 martie 2007

Paianjeni cu vin...


Pleca de langa mine cu paharul lui intr-o mana, si al meu, in celalta...si se intorcea mereu cu ele pline... Cred ca a facut drumul asta de vreo sapte, opt ori... evident ca nu imi mai amintesc... la inceput bautura mergea bine cu tigarile, apoi, parca beam, odata cu continutul uni pahar, jumatate din durata unu anotimp, zburau orele... si imaginea lui devenea din ce in ce mai placuta, desi era urat... Parca l-as fi sarutat!

Era vin, mi-am amintit, vin am baut... imi clocotea sangele si inima mi se transformase in doua pompite situate la baza urechilor, tot sangele imi pulsa in urechi...nu mai auzem muzica, ce in urma cu cateva ore mi se parea atat de tare... nu se invartea camera, dar parca peretii erau mai calzi, parca eu si peretii am trecut prin atat de multe impreuna, incat ii iubeam, mi-as fi dat viata pentru peretii mei... un cacat, ai mei... stau in chirie... nu conteaza!

I-am zis sa vina pe canapea, langa mine, ca sa nu mai vars, inca o data, scrumiera... si a venit, cuminte, si s-a asezat, nu foarte aproape de pulpele mele, dar suficient de aproape, totusi, ca sa ii simt caldura pulsului de sange in vin...

Eu inteleg barbatii, cand spun, ca de beti ce erau, au futut nu stiu ce urata... pai da... Chiar nu mai vezi daca ochii au conturul cleopatrian, daca buzele sunt carnoase... Ti se evapora pulpele, in necesitatea lor de a atinge alta pulpa, strangi din dinti si iti bagi unghiile in podul palmei, sperand ca esti atat de beat incat sa nu constientizezi ca e propria ta palma, pe care o atingi.... se duce dracului orice metafizica...raman pleoapele cazute, fumul din jur si dorinta...

Ei, si de ce dracu sa ne mai opunem cursului firesc al lucrurilor... mereu am zis ca o sa am curaj sa sustin cu fermitate: VREAU SA TE FUT !!! Ei si ce daca vreau... nu e un pacat sa vrei sa faci sex, nu? E ciudat... si nu stii cum sa o spui, dar multumesc , exista vinul, si atunci, poti sa arunci pe seama vinului, toate pacatele constiintei tale... sa le negi a doua zi, sa fii surprins, chiar rusinat, de ce nebunii ai putut sa zici sau sa faci... cum zice un mare critic, in viata: ''o pula!!!'' Reactiile la bautura sunt reactiile normale, ingradite de constient, temeri, frustrari si alti paianjeni d-astia.

''Vino mai aporoape!'', i-am zis, si ia-ma in brate.... vreau sa imi zici de ce am terminat noi, trei sticle de vin impreuna?...Ar fi zis ceva banal....barbatii mereu zic ceva banal, pentru ca e penibil sa zici ceva spiritual... iar femeile mereu incearca sa zica ceva spiritual, si evident, iese ceva banal... de cacat!

A venit, mi-am pus capul pe umarul lui, si l-am mirosit ostentativ... mereu se da cu acelasi parfum, dar acum parea excitant...

''Ce parfum e asta? Nu conteaza, orice ar fi...imi place!''

Ba boule, dar ma saruti azi, sau astepti sa mi se intinda gatu ca la girafe? Dap...probabil ca avea fantezii cu animale, nu m-ar fi sarutat pentru nimic in lume.

''Mai vreau vin...'' zic, sa ies, cumva, dim momentul penibil.

''Nu mai este?''
''Pai ce facem?... Nu ne ramane decat sa facem sex!''

Ce fata a facut!!! Sex??? Ori era virgin, si asta ar fi fost trist... ori era cel mai prost barbat din lume... si asta ar fi fost trist...

''Ar fi mai bine sa plec! Nu cred ca e o idee prea buna...o sa te sun maine, daca ai sa vrei sa imi raspunzi la telefon, iarta-ma...'' Si a iesit... Evident ca nu i-am mai raspuns la telefon!

Adica ce? Adica nu a vrut sa faca sex cu mine, pentru ca ce?!?

Intrebarile mele au durat cam... cam... un minut jumate, pana mi-am dat hainele jos de pe mine si am aterizat la orizontala...

Au trecut trei luni ca sa aflu... a treia varianta... pentru ca, dobitocul, chiar ma placea! Acu pe bune, cine voteaza pentru lapidarea acestei ramuri mutante a barbatilor, mana sus?

Hai lasati vrajeala, ca a fost chiar dragutz!


Pastel de Vasile Stoica.

luni, 12 martie 2007

Privilegiul de a fi invins!



De ce sa fie o absurditate? Sa fi invins e important, sa fii invins e un privilegiu! In dreptul cuvantului privilegiu, in dex, scrie simplu, scutire de obligatii...pai ce zic..e un privilegiu...invingatorul trebuie sa poatre laurii, are responsabilitatea sa-i poarte, invinsu' nu tre' sa faca nimic.


Astazi ma simt teribil de invinsa...astazi am mai simtit, o data, ca oamenii sunt fluturi, traiesc cate o zi... Mi-e ciuda ca vremelnicia omului e imperceptibila, mi-e ciuda ca nu iti dai seama ca maine dimineata vei fi fluture, si pana seara, nu vei mai fi, mi-e ciuda ca nu stii sa zbori, dragul meu fluture, mi-e ciuda ca desi poti sa zbori, te tarasti ca omida...


Si sunt invinsa..asta zic...as vrea sa pot face oamenii sa fie transcendentali...cum, Dumnezeu, sa-i fac, daca oamenii sunt fluturi? Iar eu...nu stii cine sunt? Eu sunt colbul de pe aripa ta, la prima adiere, voi fi zburat, iar pana atunci, invinsa, astept...

Desen: Cristina Ioana www.cristinayoana.home.ro

vineri, 9 martie 2007

pentru el...

Mirosi a om de primavara, a crini neinfloriti, a mine...de fiecare data cand uit cine sunt, si ma las toata, consumata de forta privirii tale, carnivore. Mi-ai adulmecat pielea, pana in suflet, ai simtit si tu taria olmului specific...tu mirosi a copil, eu miros a mama, tu mirosi a barbat, eu miros a femeie, tu mirosi a piatra, eu miros a rau...tu mirosi a mine, eu miros a tine...si e bine...
Sunt un sfor de mireasma, cand imi sprijin gandurile pe bratul tau, si plec, odata cu vantul, si vin, odata cu seara, si stau, odata cu tine...si e bine...
Ma gasesc in mijlocul asfaltului strazilor si ma ridic, cordiala, si taxiurile imi sunt cunoscute, in galbenul lor, si blocurile, imi sunt prietene, in griul lor, si incercarile de uitare imi par nostime, in curcubeul afiselor de peste tot, si te gasesc in tot, in scancete de mahala, in cladiri, in istoricul existentei noastre, in mirosuri, in ingenuitatea lumii, in cuvinte, in necuvinte...te gasesc peste tot...te gasesc in mine...si e bine...

duminică, 4 martie 2007

Ganduri de seara...

Egoismul este o virtute in lumea in care traim...femeile care mai cred in romantism sunt ''naive'', barbatii care nu considera ca ''sexu' oral'' e cea mai importanta rotita din mecanismul unei relatii, sunt fatalai...dar asta numai in cercuri largi! O sa reusesti sa prinzi mereu un om la cotitura si sa ii furi cele mai ascunse secrete, apoi, poti spune ca l-ai furat, cu totul. Mi-e greata de cocosii, pe care ii stim cu toatele, care se mint ca prefera fetitele(intre 15 si 18 ani) pentru ca le e teama sa poarte o discutie cu o femeie, si mai mult, ma lasa rece aia care se autoaplauda pt cate o achizitie de genul asta. Se zice ca flatant nu e numarul cuceririlor, cat calitatea subiectilor! Din discutii cu oameni mai in varsta, mereu e foarte tare sa vorbesti cu babute, am ajuns la o concluzie tampita. Cica fericirea e facuta din momente de placeri, si cu toate asta, daca intrebi pe cineva, nu o sa iti zica: ''am fost fericita, undeva in anii 60, in vara, cand mi-a cusut mama o ie noua''...nu! o sa zica ''am fost fericita cu el!'' sau: ''fericit eram cand eram copil..ma simteam...''...asta e diferenta de panoramare in timp. Nu esti fericit , draga, daca mai prostesti o minora, si o futi! Fericit ai fi daca ai putea sa o urasti, uneori, si totusi sa iti placa sa stii ca este...sa o futi, si sa vorbiti dupa, sa te doara si sa simta...sa poata minti ca nu ii pasa ca te doare, si tu sa nu te superi!
Mi-am dat seama ca egoismul meu e obscur si mediocru. Dde fiecare data cand iti amintesti tie de tine, uiti de ce ?!!!!Ganditi-va la asta.
Din egoism reactioneaza oamenii asa de lipsiti de ratiune. Exemplu: daca ma afisez intr-un loc, stralucitaore, intr-o tinuta kinda porno and stuff...ba, nus cum se face, dar toti masculii feroce(lasa-ne cu feroce asta!) incep sa emita semnale de arierati(sau oligofreni); unii danseaza mai cu ardoare, altii maresc cantitatea de alcool in paharul cu cola...aaa, se ajunge pana la aia care ti-o trantesc in fata: ''ce buna esti in seara asta?'' Nu zau , ma cretinule, de iari mi-au crestut sanii, sau ce?
E adevarat ca, daca nu ar exista metrosexuali lipsiti de notiunea de sinapsa, lumea ar fi mai trista...pai ei fac show-uri orinde te-ai afla! La cafenele, la tv, pe terenurile de fotbal(get me?)...si bucuria mea e si mai mere cand constientizez ca oamenii astia fac oamenii adevarati sa straluceasca!

kilometru' zero.

El sta pe trotuar, fumeaza o tigara, cu fata la strada. Priveste strada, ca si cum ar fi cel mai in amanunt lucrat, tablou de Rembrand.
''Ce trafic, ce de masini...Hai mai lasa-ma don'le! O sa ziceti ca sunt un prost pentru ca nu se zice asa..bine..ce trafiiiiiic! Na! E bine? Ar trebui sa fie.
Ma scot din minti masinile astea...ma enerveaza ca nu stiu cine le conduce si nici unde se duc. Si ma mai enerveaza ceva, infiorator. Aia de vand masini, ii mint pe cumparatori ca le dau optiuni, adica ce culoare, nus ce confort, caldura in scaun..
Toate masinile ar trebui sa fie o singura culoare, pentru ca acum conducatorul auto are impresia, proasta, ca o parte din personalitatea lui, e in masina pe care o conduce...Pai nu e asa, nene! Nu e asa! E ca faza cu zodiile...nu se poate ca oamenii aia multi care au masini, sa aiba toti aceleasi criterii ale personalitatii, cum in lume nu sunt numai doisprezece prototipuri umane, in functie de zodii. Ce tampenie! Se imparte lumea in doisprezece parti, si toti capricornii, intr-o pare, fac acelasi gen de activitati, aaaa, si apoi e faza, un sagetator se cupleaza cu un berbec! Pai ce facem daca nu sunt suficienti barbati berbeci pentru femeile sagetator? Si uite raspunsul la homosexualism!!!!
Da, ai dreptate, aberez! Si ce? Mi-am dorit mult sa stau aici, sa contemplu strada. Sunt la kilometru' zero al capitalei, al Romaniei.
Ce claxonezi ma, tampitule, ca e carnat de masini, nu te uiti si tu in fata?
Nu o sa-mi iau nicioadata masina...nu ca ...da nu sunt eu asa rabdator...pai daca m-ar claxona unu, si ar avea un claxon ca asta, pai as cobora la el...si nu stiu ce i-as face...poate ca i-as da bani, sa isi ia alt claxon...hehe, asta o zic acum, ca stau la aer, da daca as fi intr-o masina....poate as avea aer conditionat..!!! Hai sa ne conditionam aerul! Ba tampitilor, aerul e vital, de ce sa il conditionam? Si mai sunt si aia care ii spun A.C.! Aer Conditonat! Pai eu i-as spune T/M. Traiesti /Mori...ca daca nu mai e, adica la conditional, atunci mori!
Proasto, n-ai voie p'acolo, e pe interzis! Nu ma prea pricep eu la circulatie, da intersectia asta o stiu bine, e in firea lucrurilor! Toate masinile pleaca pe aici! Nu vine nici una. Toate pleaca. E un fel de pesimism si asta, daca as sta cu fata la ele, as zice ca toate vin, dar eu prefer sa stau cu spatele, si atunci zic: toate pe aici pleaca! Fiecare poveste, pleaca! Fiecare scaun cu incalzire, pleaca! Pleaca si oamenii aia, care uneori, dupa ce sterg parbrizul, imi dau zece lei...toti pleaca!
Baiiiii, intersectia asta e a mea, desi nu vin mereu, dar cand vin eu, toti pleaca! Si eu raman.
Mai greu e ca, daca ninge, masina e un fel de alta lume. Nu stiu cum, dar nu mai suntem acceasi specie...homo-d'aia! Ele sunt bronzate si imbracate in maiouri stravezii, eu am trei fesuri si unghiile de la picioare de o culoare greu de definit...si ele zambesc...eu nu! Oricum am auzit eu de la barbati: femeile nu sunt mereu proaste, dar la volan, ating apogeul tampeniei lor! Ce ma mai distrez..Eu daca o sa am vreo iubita, nu o sa-i iau masina...nuuu, o sa-i iau o bicicleta! Si o s-o iubesc, si o sa-i cumpar ciocolata, in fiecare seara. Atunci nu o sa mai muncesc pe strada...o sa fiu postas! Visul meu e sa fiu postas! Ce bine ar fi...sa bat la usa si sa urlu, cand intreaba cine e...POSTASUL!
Dar mai am rabdare, hai ca trece si azi soarele, si eu nu am strans decat treizeci de lei, la munca, domn' postas!
Va spal parbrizu?''

joi, 1 martie 2007

Din nou Tango!!!


nimic de zis....

Ce primavara mea?

Nu reuseste sa ma consume tristetea lumii, ar trebui sa fiu putin mai afectata de toata laba asta din jurul meu, sa-mi pese ca tinerii trag pe nas si femeile se vand inainte sa constientizeze ca sunt femei, dar nu! Nu imi pasa, si nu o spun dintr-o furie ce ar trebui sa mocneasca in mine, o spun pentru ca vreau sa se inteleaga...oamenii conectati la realitate sunt cei care nu mai pot trai fericiti, peste tot, tot timpul, vor fi probleme, sunt o ticaloasa, dar problemele unora pun in umbra fericirea altora....not my case...Desi am problemele mele, am si bucuriile mele, si nu e nimic mai frumos decat sa iti pastrezi optimismul cand totul in jurul tau se destrama...EU SUNT EL!!! El nu plange....baietii plang...dar baietii nu te lasa sa ii vezi, cand plang!
Oare nici unul dintre voi nu a simtit excitabilitatea durereii? Nu e ceva maladiv sa iti amintesti de tine cand plangi...sa te privesti in oglinda si sa te simti mai frumos pentru ca plangi...e firesc. Lacrimile duc cu ele, odata cu suferinta ta, suferinti ale lumii....si ramai gol, cu tine! Goliciunea suferintei trezeste constientizarea sinelui, fie el si fizic....asta e motivul pentru care, doi amanti, dupa ce se cearta crunt si plang, au parte de cea mai frumoasa partida de sex, ever!!!

'' E greu sa ramai suparat, cand este atata frumusete in lume...si nu pot sa simt altceva decat recunostinta pentru fiecare clipa din viata mea marunta si stupida. Sunt sigur ca habar nu ai despre ce vorbesc. Dar fii fara grija, vei avea intr-o zi!''

Exista un motiv pentru care Dumnezeu a dat omului fata. Sa poata sa planga fara sa ii fie frica de cineva , care ar putea sa-l vada!...
....totul e splendid....ce primavara mea...