cautare

duminică, 27 mai 2007

Castane

Intre castanii de pe strada mea sunt bancute verzi, proaspat vopsite de primaria de sector. In fiecare seara gasesti aici tineri cu dudui neastamparate in brate, fumand sau povestind intamplari din liceu. Eu vin tarziu de la birou, obosit si trist, ca a mai trecut inca o zi din viata mea in care fac bani sa-mi pot cumpara mancare. Locuiesc aici de peste treizeci de ani si i-am vazut copii, jucandu-se flori, fete sau baieti, i-am vazut adolescenti, divizati in doua grupuri, pentru ca, la acea varsta e foarte greu sa acepti in fata prietenilor ca iti, sau nu iti place o fata, si ii vad acum, tineri, impreunati din nou, vorbind despre unde o sa-i duca viata in viitor. Aud mereu numai franturi de discutii si mi-as dori sa ma ascund intr-un tufis, sa inteleg daca fabulez eu, sau ei chiar abordeaza si subiecte serioase.
Niciodata nu am trecut de 'buna seara', pentru ca, desi ne vedem mereu, nu avem nimic de discutat.
Sunt castane cazute pe alee si ma aplec sa adun cateva, doar ca sa pot ramane putin sa ii aud. Curiozitatea. Vorbesc despre o doamna respectabila, de la etajul trei, care a murit saptamana trecuta- atac cerebral. Da, toti o sa murim mai devreme sau mai tarziu, cerebral sau necerebral, atacul mortii ne va lovi pe toti. Ma intristeaza luciditatea cu care abordeaza subiectul.
Am si eu un fiu. Poate ca e de aceeasi varsta cu ei. Locuieste cu mama lui, in cartierul celalalt. Eu sunt singur si uneori ma simt singur. Ma intreb daca fiul meu o sa vorbeasca tot asa si cand o sa mor eu. Am un pumn de castane si as putea sa merg in apartamentul meu decomandat sa ma odihnesc, dar prefer sa mai stau putin. Imi e dor de fiul meu. Ma apropii de ei si le cer o tigara. Unul, mai aproape de alee, imi intinde un pachet si imi zice in gluma ca macar asa mai comunica si vecinii astia. Da. Ii rog sa stau cu ei sa fumez tigara si ii intreb daca au auzit de moartea doamnei de la trei. Normal ca au auzit, ce inseamna viata asta, o panza de paianjen pe care o distruge o gospodina, cu matura ei, zice o domnisoara. Da. Unul dintre ei ma intreaba ce fac cu castanele. Ii raspund ca reinvat sa comunic. Se face liniste, cred ca abia asteapta sa plec, sa poata face misto de mine.
-Nu e nevoie nici de castane, nici de tigara. Ce mai face Bobi? nu l-am mai vazut de ceva ani cred.
Cred ca face bine, nu am curaj sa sun sa intreb, cred ca face bine. Instrainarea te face mai putin om si mai mult lacrima. Frica te face mai putin om si mai multa frustrari. Le-am multumit tinerilor pentru tigara iar unul dintre ei, dupa ce m-am indepartat putin, a strigat dupa mine.
-Daca nu vor mai fi castane, noi o sa fim tot aici...

joi, 24 mai 2007

Var si sperma

A nu se intelege ca am ceva ganduri murdare in ceea ce urmeaza sa scriu. Nu va mai luati, fratilor, dupa aparente.
Ea a furat chipul lui si l-a lipit pe un alt el, si apoi l-a iubit. Il privea ca si cum el ar fi fost el, dar nu era... asa ca a decis ca e mult mai usor pentru ea sa se intoarca... cu spatele. Vedea in loc de ochii lui blanzi, varul alb-galbui si unghiile rosii incercand sa scorojeasca peretii de durere, sau de placere...
O mangaia pe spate, o tinea de umeri, o tragea inspre el, o avea fara macar sa stie ca ea nu era acolo.
-Ti-a placut? Intreba el, gafaind si transpirat, dupa ce ii umezi spatele cu sperma groasa si galbuie.
-Esti extraordinar...
-Saruta-ma.
-Parca voua, barbatilor, nu va place sa va giugiuliti, dupa sex?
-Nu generaliza, eu sunt altfel.
-Da, altfel, altul.
As dori sa stiu o metoda prin care sa explic barbatilor ca femeile nu mint, ca ele au un adevar propriu, ca ele simt diferit si ca pot insela de dragul lunii, sau a petalelor uscate de trandafiri...
Ingerii ating fericirea de fiecare data cand sunt atinsi...
-Vino sa te sterg pe spate?
-Ce am?
-Sperma...
-Nu ma sterge, daca era var, eram murdara, asa sunt o dovada a ta... Simt...
-Ce?
-Cum te prelingi pe spatele meu.
Se uita la unghiile ei. Erau pline de var. Era murdara. Il privi... Abia acum, straina de camera si de pat, de corpul asta transpirat si de senzatia buricelor degetelelor lui pe pielea ei, vazu ca nu EL.
-Ma duc sa ma spal, sunt murdara.
Nici nu il putea privi, facuse dragoste cu barbatul ei in gand in prezenta acestui om, acestui alt om.
-De var?
-Nu, de sperma, pe spate.

joi, 10 mai 2007


nimic de zis...

Ca te si plez...dar nu!!! Ce dragut esti, auzi, tu ai sa-mi iei fata si ai s-o transformi intr-o tarfa? Ce bine-mi pare sa te cunoooosc!

Relativitatea relatiilor umane..mama-fica, matroana-tarfa. Nu sunt bolnava, sunt doar atenta la modalitatile de exprimare... greu de priceput...

da dragilor, ironia sortii...oare nu se stie inca despre tarfe, ca sunt cele mai culte femei? Bai, vorbesc de personaj, nu de persoana!

alinuta saracuta....asta pentru ca reactia prima la finalul piesei e ''saraca fataaa..''

marți, 8 mai 2007

''TANGO'' frumusetea iubirii

Sâmbătă, de la ora 19,00, cei care se vor afla în Club Pasha vor avea o surpriză. Nu va fi invitat nici un DJ celebru, ci o... trupă de teatru. Trupa, a luat fiinţă în august 2006 şi e alcătuită din: Diana Vlase, Alin Gheorghişan, Alina Păltineanu şi Dan Ursu. Piesa care va fi prezentată în faţa gălăţenilor se numeşte "Tango", durează aproximativ o oră şi este regizată întocmai pentru cluburi, deşi a fost acceptată şi la teatrul Ion Creangă. Uneori, dansul poate vorbi, poate spune o poveste care te lasă, la sfârşit, cu un gol în stomac. Deşi subiect e unul tabu, dragostea scuză totul. Cei doi bărbaţi care joacă în piesă, unul soţ şi celălalt, frate, comit o crimă aparent inexplicabilă, care însă desluşeşte mecanismul unei minţi care iubeşte, în final. Plină de simboluri şi dinamism, piesa surprinde spectatorii cu dans, cântec şi joc actoricesc, deopotrivă. Acestea sunt doar câteva amănunte despre o piesă care merită văzută. Trupa de teatru se află într-un turneu de promovare prin mai multe oraşe din ţară: Craiova, Timişoara, Cluj, Târgu Mureş, Braşov, Bacău, Iaşi şi Galaţi. "Am optat pentru ideea de club, dat fiind faptul că piesa este un punct de atracţie a tinerilor vizaţi de cluburi, mai mult decât a publicului spectator de la teatre", susţine managerul trupei. Acest gen de spectacol, binecunoscut în Capitală, a reuşit să facă anumite cluburi celebre, prin numele mari care au intrat pe scenele lor, în spectacole de excepţie. Gălăţenii care vor să petreacă o oră relaxaţi şi să vadă o piesă inedită, sunt aşteptaţi vineri seară la Pasha.
Teodora Miron
http://www.sisnet.ro/index.php?page=articol&id=15062

vineri, 4 mai 2007

CRONICA DE SPECTACOL 24FUN

Mama, tata si copilul. Tablou idilic de familie, celula de baza a societatii?
Sa vedem: mama – o femeie tiranica si autoritara, care si-a “sacrificat” viata pentru a-si educa fiica; tata – un nimeni; copilul Ana –, rezultatul “iubirii” celor doi, ajunsa la virsta adolescentei timorata si instabila de atita educatie morala.
Iar din afara tabloului idilic apar: domnul Tomas – un batrin “peste” de lux, sordid, violent, lipsit de scrupule, “tatal” viitoarelor fete de pe piata; Andrei – un tinar inocent, bun, fermecator, care o iubeste nespus pe Ana; Marta – o femeie care a uitat de vremea cind avea aspiratii, ajunsa acum o tirfa blazata, plina de sentimental inaltator al urii; si Petru…
Teatru sau viata? Strict la obiect, teatru “Anunt: vind femei…” la Teatrul Nou, din Club Malibu care lasa sa pluteasca in incinta sa, in premiera (03.05.2007), un text al Dianei Vlase, un text bun, realist, lipsit de vulgaritate verbala dar care reda vulgaritatea si uritenia sufleteasca…O drama, in care Diana Vlase – straluceste in doua ipostaze antagonice, mama si tirfa, Alina Paltineanu –interpreteaza cu multa, multa emotie o adolescenta “mutilata” sufleteste, Alin Gheoghisan – este un parinte ratat si-un…domnul Tomas iar Dan Ursu – este candidul, iubitul si …
O drama in care cei patru iti ating realmente sufletul, jucind…viata!
Si pentru ca in totdeauna trebuie sa dai vina pe cineva, dati vina pe regizorul Liliana Cimpeanu pentru reusita spectacolului, care merita si trebuie vazut!

Gabriela Sirbu Bucuresti 04.05.2007

Ciocolata pentru inima

Am pus un pic de liniste, un pic de libertate, un zambet, un strop de placere, o soapta, un suspin de pasiune si nelipsitul tu, am pus la fiert, si am amestecat mereu, sa nu se prinda. Peste o viata a iesit ciocolata. Dulce. M-am asezat pe canapea si am luat castronul in care desartasem compozitia. O lingura mare din lemn. Traditionalul lemn. Am inceput sa mananc din ciocolata pentru inima in timp ce priveam la televizorul inchis. Nici un film nu e mai interesant decat filmul meu. Nici un reportaj. Imi priveam imaginea prafuita in ecranul negru al televizorului si ma intrebam de ce lingura mea trebuia sa fie din lemn. Din traditionalul lemn. De fiecare data cand imi gatesc ciocolata pentru inima caut cu disperare lingura asta, pe care nu stiu niciodata unde o pun. Nu imi plac schimbarile. D-aia. Detest schimbarile mai tare decat detest seara. Pentru ca detest seara mult, ma simt al naibi de trista seara, si de singura. Seara este unica perioada in care ma simt mica de tot. Parca peste tot, pe glob, se intampla lucruri grandioase si eu ma zbat cu nimicul imprejurarilor actuale.
Eh! Nu e cazu'... E dulce... mereu e dulce pentru ca pun zambet, pasiune si pe tine... mereu aceeasi reteta. Nu ma satur, daca asta urma sa ma intrebi. Pentru ca nu fac abuz.
Numai ca azi m-ai sunat si mi-ai zis ca daca tot fac ciocolata, sa vii si tu sa mancam impreuna. La dracu! Pai daca vii, inseamna ca nu mai pot sa te adaug in compozitie, si atunci nu o sa mai fie dulce... deci nu o sa-ti placa. Mananc repede, in speranta ca n-ai sa vii. Daca vii dupa, zic ca am terminat, imi cer scuze, tu te superi putin da iti trece ca iti promit ca iti fac alta.
Nu trebuie sa fii asa de greu de cap. Nu umblu cu nici un simbol, prostanacule. Asta e stiinta. Ce fata ai cand te prefaci ca nu intelegi!!!
In momentul in care tu, din ciocolata mea, te transformi in realitate, incetezi sa mai existi... Nu putem visa decat singuri, iubitule. Cat vrei sa iti dau? Pai daca era sa iti dau totul, cum imi ceri tu, atunci de ce ne-a mai facut Dumnezeu cate unul. De ce nu ne-a nascut cate doi?
He, he, scumpule, uneori esti asa copil? Nu exista suflete pereche, tu nu stiai? Exist eu. Atat. Tu nu prea esti. Nici mama, nici publicul, nici curcubeul... decat daca il vad eu.
Mai am un pic. O s-o termin. Inca nu a sunat la interfon! Stii ca daca constientizezi ultima lacrima dintr-o placere, e cea mai dulce? Ultima lingura de lemn. Am terminat pentru ca timpul tine cu mine... si timpul exista tot pentru ca il stiu eu. Anacronismul este o neintelegere, atat. Nu da vina pe oameni pentru ca tu existi de mai multe ori. Nu zice ca eu sunt nebuna. Nu zice nici macar ca ma iubesti, acum cand ai aterizat in peisaj printr-un procedeu artistic. Lovitura de teatru. Convenie cu regizorul. L-am mitui, ca se poate.
Haide, lasa-ma sa iti sarut ochii, si nu te supara pe mine, asa sunt eu... daca as lua tot ce imi da viata as fi atat de bogata incat nu as sti ce sa mai fac cu mine... imi place sa fiu mediocra... imi place sa fiu singura posesoare a ciocolatii mele. N-am nevoie de dragoste mare, e suficient ca te am in vis.

marți, 1 mai 2007

ANUNT: '' vand femei...'' AVANPREMIERA


fara anotimp

Imi amintesc zilele alea fara apartenenta la un anotimp, fara amurg si fara rasarit, fara dimineata, doar cu noapte continua, catifelata si racoroasa, cu trupuri umede si reci, cu trupuri umede si fierbinti, cu el peste mine, cu el sub mine, cu el in mine... Strigate de placere, strigate de durere, strigate de dor... E ciudat cum poti sa il tii strans de mana si totusi sa iti fie dor de el. E ca si cum ai vedea un tablou frumos realizat, dar care nu este cel original... iti place, dar nu simti suflul creatorului lui... Uneori si tu esti asa. Unori iti simt numai trupul, greu peste al meu, fara a te putea simti inauntrul lui. Doar uneori.
Nu generaliza, papusa...
Nu generalizez. Ma intreb numai de ce de fiecare data cand imi e teama de tine ma doare in cosul pieptului. Acolo e sufletul? DA! Imi e teama sa nu imi ranesti sufletul, ca de restu nu mi-e nicicum. Daca prin corpul tau ai putea sa imi ranesti corpul meu, ar fi splendid. Dar prin corpul tau ii creezi placeri corpului meu... si rani sufletului meu! Oare intelegi?
Tu esti impasibil, imi vine sa te arunc de undeva de sus, sa vad daca te spargi sau te preschimbi in vant, si vii sa ma mangai si sa ma ai in zilele fara anotimp...
E simplu, ce imi doresc de la tine e atat de usor. Poti inlantui o femeie doar iubind-o. Femeia ramane acolo unde simte iubire, nu barbati virili. Un suflet de femei renunta la ciocniri de corpuri vanjoase si ude pentru o discutie aberanta despre cum ar arata sfarsitul lumii impreuna. Daca ai vrea sa fii un pic mai putin egoist, daca ai auzi ce iti spun am putea acum sa vorbim, in loc sa ma prefac ca tip. O daaa, asaaaa, e bineee...dar ar fi fost mai bine daca m-ai fi tinut de mana... de mana aia care porneste din cosul pieptului, ca sa imi ghidezi spiritul. Pacat ca nu poti, pacat ca nu stii, pacat ca nu ai sa afli niciodata...