cautare

sâmbătă, 9 iunie 2007

GAND ''moartea unui om mort''

''Vreme de ani, fara bani, a suferit o moarte lenta. A invatat cum sa nu traiasca printre vii, cum sa fie, fara a fi...''
A luat un pix ieftin si colorat, care mai mult zgaria foaia, si a inceput sa scrie. Parca era era sinuciderilor, si il enerva teribil ca trebuia sa se dogmatizese, ar fi vrut sa se sinucida intr-un timp in care oamenii nici sa nu stie de existenta cuvantului. A avut o viata anosta, ar fi vrut sa socheze macar prin moartea lui.
A inceput sa scrie declaratia de a nu mai fi. Nu isi gasea cuvintele, daca nu original, macar poetic sa fie. Langa foaia, pe care nu reusise sa isi transforme gandurile in cuvinte, era un pistol, o cutie de pastile si o floare. A luat floarea, a mirosit-o histrionic si a asezat-o la locul ei. A verificat pistolul, era incarcat. A desfacut cutia cu pastile si a luat una... il durea capul. Macar sa nu moara cu durere de cap... daca ar fi fost sa il doara capul pentru eternitate, ce chin! A incheiat scrisoarea cu ''al vostru fara a fi, Albert.''
Palmele incepusera sa ii transpire, s-a gandit doar la chestia asta cu durerea de cap, daca ar fi sa fie ceva, orice, care sa se intample pentru eternitate, poate un clinchet in ureche sau altceva, nu ar suporta gandul ca ar trebui sa isi lege eternitatea de ceva. Pai, asta era si ideea. Sa se sinucida, sa se elibereze. Pai, sa se elibereze ca sa fie legat pentru eternitate de ceva? Pe asta nu o luase in calcul. Oricum, el e om de cuvant, asa ca daca a zis ca o face, fie si fata de el, trebuie sa se tine de cuvant. Lua pistolul in mana, il duse la tampla si se gandi la un ultim lucru. Ar fi putut sa fie orice, de la serviciul lui de cacat, la nevasta-sa grasa si blonda, la orice... S-a gandit la privirea tigancii care i-a vandut azi dimineata floarea. Tinerica si tuciurie, atat de proaspata in privire, atat de darnica in zambetele ei. A ezitat o clipa. Apoi s-a gandit ca poate e casatorita, sau cel putin iubeste pe cineva, nu este nici o sansa sa... nu... e prea melodramatic. Daca ar sti macar cum o cheama... La dracu, barbate, te sinucizi sau ce pula mea faci?
Inchise ochii si... nu... nu putea sa se sinucida fara sa stie cum o cheama. O sa mearga si o sa-i cumpere toate florile din florarie si apoi o s-o roage sa ii spuna numele ei.
Lasa pistolul pe masa, isi puse camasa pe el si iesi. Ce stupid ar fi sa il calce o masina chiar acum? Ce frumos ar fi sa il vedem peste doua decade, zambind pe o veranda, cu tiganca lui de mana?

Un comentariu:

beatrix spunea...

un strop d filosofie personala si un final deschis pe masura imaginatiei cititorilor...eu aleg finalul trist...poate pentru ca eu nu mai cred in happy end uri ....dar nu are el norocul sa l calce masina..cand iti doresti moartea dzeu nu ti-o da...ea e imprevizibila...tziganca e maritata si are cu sigurantza o droaie de copii... el se intoarce acasa ...dar nu are curajul sa duca la bun sfarsit ce a inceput... a ezitat pt ca nu a avut curaj nu pentru ca s-a indragostit de tiganca...tziganca era doar pretextul lasitatzii..si astfel traieste o viatza mediocra...si il vdm peste doua decade ,pe veranda,batran si tacut...pentru ca nu si a gasit locul in aceasta lume..viatza lui e un ecou pierdut in fantana...fantana vietii...fantana care a curs pana cand dzeu a hotarat ...pentru ca el nu a avut curaj...