cautare

vineri, 29 iunie 2007

CAND AI SA VII...

Unde te-am gasit, straine, cum ar fi fost sa nu te fi intalnit, daca tu erai foarte jos, intors spre pamant, si eu foarte sus, privind spre luna? Am aflat o linie a orizontului iubirii cand mi-ai desenat, in soapte, raiul pe o frunza de dimineata devreme.
Acele nopti cand nu mai vii, raman idee fara concret, ma inchid in tacerea pietrei, aproape nimicul ce ma cuprinde ar fi infinit de odihnitoar de nu te-as astepta, de nu as sti norii de argint cautandu-mi echilibrul bataii inimii. Cand nu esti aici e lumea goala... In loc sa adorm, m-asez sa visez, si te conturez cu privirea in aerul cald.
Ti-as face o declaratie, de-ai fi aici... vino macar in vis si sufla-mi pe obraji, usuca-mi ochiul ce ploua, si gantul ce bantuie departe, spre un acelasi, eventual, tu...
Iar de vii, hai sa nu vorbim, hai sa nu ne iubim, hai sa nu stim...
Cand ai sa vii, am sa inchid lumea si nu am sa te mai las sa iesi. Atunci doar o sa fim. O sa fiu, fara incetare, o sa iti fiu, fara sa-ti zic. Nu ai sa stii ce ganduri am, sa nu ma-ntrebi de ce aripile-mi misca norii. Cand sunt cu tine, fac vantul sa nasca, frunza sa geama si inima sa taca...
Dansul sufletelor noastre pe muzica de asteptare. Cand ai sa vii...

Niciun comentariu: