cautare

duminică, 29 iulie 2007

Intrebari..


Ma intreb cine decide limita intre bine si rau, intre conduita morala si imoralitatea in floare. Oare este o crima sa iesi la o cafea cu cineva? La o cafea, am zis, da... cafea, as in ''partida de sex''. Ar trebui sa se simta vinovata o femeie, ca a cedat tentatiei sau carismei unui mascul bine, sau ar trebui sa nu actineze in nici un fel, lasand sa se stranga dorinte care se vor transforma in frustrari, mai tarziu?
Universul asta de obtiuni, care se ofera in fiecare zi, pe strada, in lift, la semafor, nu vizeaza numai barbatii. Si femeile pot intoarce capul dupa un fund marfa, dupa un specimen care miroase bine, sau dupa unul cu care si-a tras-o din priviri, in metrou, intre Unirea si Universitate.
Cineva, un aproape necunoscut, mi-a spus ca sunt un barbat care scrie sub pseudonim de femeie, doar pentru a avea libertatea exprimarii frustrarilor mele. Mi s-a parut foarte haios. Eu chiar ma credeam o sensibila in ale barbat-femeie-ii, si cand colo, se pare ca sunt o cinica si o misogina mascata.
Nu dau drepturi egale sexelor, pentru ca societatea nu o face, in multe privinte. In primul rand barbatul e o rasa, femeia alta... Barbatul latra, femeia miauna, barbatul gafaie, femeia geme, barbatul se lasa iubit, femeia iubeste.
Dar nu aruncati cu pietre in ea, pentru ca, desi va hraneste, va asculta, va suporta, isi permite, din cand in cand, un expresso lung cu doua pastile de zaharina. Spun specialistii: cafeaua previne celulita... si sexul fara obligatii o previne, se pare...
Da, discutia ramane deschisa... sfintilor!

vineri, 27 iulie 2007

Happy b-day cata love


Azi e zi de zambet si sarbatoare!!! Inimioara mea implineste fabuloasa varsta de... ani si bani, Gogule, nu se zice!
Sufletelul meu drag, sa ai liniste, iubire si soare pe Sibiului 10, toata viata asta in care eu promit sa fiu langa tine, sa te sprijin si sa iti zic mereu ca am nevoie de tine. Ti iubeste mami, mult!

miercuri, 25 iulie 2007

Piesa noua !!!

Gata, oficial am dat drumul la repetitii pentru piesa noua. Oficial, pentru ca este un cuvant foarte folosit in acest ultimul an, oficial, pentru ca am stabilit o data aprox de premiera.
Nume: ''Mi-e frica, mama''
Regie si Distributie: Teatru Nou... and friends.
Nu sunt meschina in informatii, doar ca nu imi place sa ma laud inainte...

Sferto-sinopsis
Dincolo de chipurile oamenilor, se ascund gandurile lor, dincolo de gandurile lor se ascund temerile si dincolo de temeri, incapacitatea de a aduce un vis in realitate. Aparent povestea unui nebun, ''Mi-e frica, mama'' este povestea viselor, a fantasmelor si a nebuloaselor ce traiesc in universul ideilor noastre.
Piersa in trei personaje, mai mult sau mai putin imaginare, aceasta noua incercare a Teatrului Nou, poate fi sintetizata in urma lasata de pensula unui pictor, dupa ce a vizitat realul si irealul.
Sa ne dea Domul har!

duminică, 22 iulie 2007

Piratii foreva'



A deschis ochii si a privit in jur. Simtea gust de nisip. Albul continuu care o inconjura a facut-o sa isi micsoreze dechizatura privirii, pana apropape de somn. Stia, intr-un fel ciudat, ca nu era decat un vis, dar nu putea sa faca nimic sa il traiasca mai putin intens. A inceput sa mearga prin marea de desert alb, cu pasii si capul greu. A privit in sus, si cerul, mai aproape ca niciodata o apasa pe gandurile care nu mai puteau zbura, intocmai cum nu mai poate inainta un vas pe oceane, fara vant.
''Diana! Diana! Trezeste-te!''
Nu s-ar fi trezit, dar acum, treaza, ura si mai mult intalnirea cu realitatea. Oare visul ei ar fi avut finalul Piratilor? Ea crede ca nu.
Ciudat, acum, dupa aproape o luna de cand am vazut filmul, ceva din inconstient s-a trezit, si m-a facut sa visez. Atunci n-am zis... bun film!

vineri, 20 iulie 2007

abereimus-a-um

O sa se reduca totul la gand, pana la urma. Nu de alta dar teama de a fi judecat pentru orice cuvant zis altundeva decat la locul lui, o sa omoare fluturele ce ar putea zbura liber.

Mi-as dori sa ii spun atat de multe, sa il cert, sa tip, sa il pleznesc... iar in loc, prefer sa tac, sa zambesc si sa imi repet ca o sa treaca. Mereu cand cineva ar putea incepe o cearta, finalul e o enigma. S-ar putea ajunge la lacrimi, la durere, la crima...

O vad din nou, sta trista in coltul patului si isi repeta incontinuu ca o sa fie bine, ca nu o sa-i mai tradeze asteptarile, ca nu o sa mai minta...

Aici atribuim femeii toata delicatetea si frumusetea pieirii ei in taria barbatului... FEMEIA SPERA. Se spune mereu ca noi suntem nu's cum, pentru ca acceptam insulte mascate, exploatari si tot tacamul de la barbat. Se inchina totul in numele iubirii, si mai adanc, in numele sperantei, uneori stupide, ca de maine nu va mai fi asa. Da! De maine, daca ma mai insulta, o sa ma ridic si o sa plec. Pe dracu! Speram sa spuna, macar tras de par, '' femeie, glumeam...''. Atat numai ca niciodat gluma nu este altceva decat o refulare a adevarului. Un fel de port grosier al mastilor, ca-n piesele de teatru medievale.
Recunosc. La dacu, m-am imbatat! Scriu prostii, numai ca un lucru este cert. Te iert! Pentru tot ce nu-ai facut, pentru tot ce mi-ai promis ca vei face, pentru tot ce ai facut...

Se ajunge din nou la ea, la el, si la ''baga-mi-as pula in ea de iubire''. As putea sa scriu asa, cu ochii intredeschisi, inca un post... inutil. Aici nu sunt regulii si teorii.
Nu stiu cine dracu a zis, dar a zis cineva ca: ''singurul lucru pe care il stiu este ca nu stiu nimic''
Reverenta...

miercuri, 18 iulie 2007

A.N.I.T.P.






Agentia Nationala Impotriva Traficului de Persoane.
Campania a avut lansarea in 4 iulie, la cartoful infipt, in aer liber. Foarte tare! Multa lume, presa, si noi care am prezentata ''Anunt: Vand Femei''. Oh, succesul. Am jucat pentru prima data in aer liber si ne-am pus o mie si una de probleme. Degeaba. Final fericit. Consecinta: facem campania impreuna.
Cam asta s-a intamplat.

luni, 16 iulie 2007

fuck, ce faza!

Muzica prea tare ma facea sa zambesc tampitului care incerca sa ma combine cu nus' ce texte, ba mai mult, sa rad cand rade si el. Rad, acu' ce mai conteaza ca il consider un dobitoc? Era mult mai penibil daca nu venea sa imi faca capu tocator, cu prostiile lui, daca as fi stat singura cu paharul in mana. Oricum, mor dupa oamenii care dupa ce zic un banc, incep sa rada primii... adica ce? Ce banc bun am zis?
Deodata nu mai rade, ma priveste cu interes, parca asteapta ceva. Fuck, mi-a pus o intrebare si acu asteapta sa ii raspund. Aha... pai...
''Deci?''
''Sigur, ii spun un pic incurcata, doar nu e atat de idiot, incat sa ma invite la el acasa, dupa cinci minute de monolog. Stai o secunda, merg pana la toaleta''
Imi iau poseta si ma car la baie. O coada infernala, ca in orice toaleta de fete. Toate maimutzele se rujeaza, isi ridica sanii, isi sug burta si pozeaza in oglinda. Numai eu ma pis. Nu pricep de ce nu sunt bare de care sa te tii la veceurile din cluburi? Toata lumea se pisa din picioare, de frica sa nu ia microbi. Macar sa puna niste bare sa ai de ce sa te tii...
Cum ma numar printre maimutza, mi-am scos rujul si am marcat zona unde ar fi trebuit sa se opreasca buzele mele, adica cu doi milimetri peste buza. Sincer, e mult mai ok sa te dai cu ruj peste buze decat sa stai cu botul incordat toata seara.
Formidabilul bou ma astepta la masa, intr-o pozitie demna de ''sunt manechin, jur, si nici macar creier nu am, pe cuvantul meu''. Mai luase un rand de votka.
''Da-mi o tigara ca nu mai am.''
''Nu fumez, imi pare rau.''
Nu se poate, ma enerveaza nefumatorii principial, sau mai mult, aprioric, frate. Nu stiu de ce. Poate pentru ca eu nu am avut niciodata coaiele sa zic stop. M-am dus la un alt tip si i-am cerut o tigara.
''Daca ma lasi sa ti-o aprind eu...''
''Vatevar bre, numai da-mi o tigara.''
''Singurica?''
Am luat tigara si i-am intors spatele. De ce nu m-a intrebat daca sunt singura, in pana mea, am o gramada de kilograme, de ce simt barbatii nevoia de diminutive? Mai ales alea de ti se lipesc de timpan ca guma de carie: papusica, printesica, inimioara...
La masa, boul meu, acu e al meu daca ma tot intorc la el, era botos.
''Mi se pare ca esti ciudata.''
''Vrei sa plec?''
''Nu, vreau sa..''
''Nu ma fut cu tine decat daca promiti ca o ai peste 18.''
''Vroiam sa plecam de aici, este prea mult zgomot, am fi putut sa ne plimbam, dar... Promit!''
Ah... capcana mea. Mereu sunt tare in gura si ajung sa o sug, fuck, ce faza!

Dragos Borcanea





In lipsa de inspiratie, caut oameni misto. Am mai gasit unul misto, se pare, si dincolo de aparatul de fotografiat. Cateva mostre din el...
De mentionat ca pozeaza masini, ca si meserie, si desi eu nu reusesc sa discern arta acolo, ea exista. Da nu o sa pun poze cu masini la mine pe blog, asa ca daca va trebuie, intrati la el, da?

www.dragosborcanea.com

duminică, 15 iulie 2007

IOANA

Cerinta.

Ioana
Tamara- patroana
Emly- cantareata ratata
Albert- capitanul
Victor- marinar
Tudor-marinar
Moise- tatal Ioanei


Un bar. Cateva mese. O scena mica in mijloc. Pe scena, o tanara imbracata tipator, interpreteaza afectata o piesa play-back.
La bar o doamna bine, trecuta de 35 de ani, machiata excesiv, inspecteaza zona. Printre mese, Ioana, o chelnerita firava, cu chip inocent si tinuta dezordonata, impusa, duce o tava cu bauturi la una dintre mese.
Intra trei barbati. Par a fi straini de loc. Doi dintre ei se aseaza la o masa, pozitionata central, al treilea inconjoara incaperea si se opreste in fata scenei. O aplauda zgomotos pe cantareata. Aceasta incearca o reverenta si iese. In drum spre masa, Albert se ciocneste de chelnerita, au un schimb de priviri.

Albert: Pft, ce cocina!
Victor: Nu-i asa ca-i frumos?
Tudor: Bine-am ajuns acasa!
Albert: (arata spre Ioana) Se stie in toata lumea, cele mai frumoase femei sunt acasa.
Victor: (saruta masa) Cele mai imputite localuri sunt acasa! Traiasca! Traiasca!
Tudor: Putina atentie, domnilor! Poate n-ati observat vanitatea, in chip de femeie.(isi indreatpa spatele, imitand-o pe Tamara)
Victor: Cum ar fi lumea, daca toate femeile ar fi tinere si frumoase?
Tudor: Mai buna?
Victor: Plictisitor de frumoasa.
Albert: Vorbiti ca si cum n-ati fi fost pe mare atata timp.
Tudor: Adevaratele valori, capitane...
Victor: Sa bem pentru ''adevaratele valori''!
Albert: Am simti o unda de ironie, Tudor?
Tudor: Deloc. ''Dar ce domni distinsi pe meleagurile noastre!''
Victor: Fara indoiala ca suntem distinsi, nu, capitane?
Albert: Fara indoiala. (Tamarei) Scumpa doamna, ati fi atat de draguta sa ne onorati cu prezenta cateva secunde?
Tamara se apropie.
Albert: Daca nu ma inseala simturile si privirea, dumneavoastra ati putea sa ne adapati inimile insetate de iubire...
Tamara: Ce doriti?
Albert: Cum sa facem sa gasim o domnita delicata si plina de umor pentru aceasta noapte? Doamna mea... in schimbul unei sume de bani si a unei sarutari de la ''el capitane'!
Tamara: N-am!
Tudor: Pentru inca un zero la suma, am indrazni sa intrebam, evident politicos, de talentata cantareata care tocmai a parasit sala.
Victor: Buna remarca.
Tudor: Dar daca ati avea trei cantarete, pentru setea fiecaruia, doamna, ati face trei oameni fericiti pentru eternitate.
Tamara: Nu m-a anuntat nimeni ca veniti. Am mai spus. N-am fete.
Albert: (aratand spre Ioana) Sau poate nu vad eu bine...
Tamara: Astea nu-s de dat. Astea muncesc. Cautati in alta parte.
Albert: (se apropie de Tamara) Daca ati sti cat am asteptat momentul asta, cum am visat, cum am transpirat, cum am mai dorit... doamna, de atata timp pe mari, printre valuri... (o mangaie pe mana) Amintindu-mi, ma trec fiori, ma chinuiesc vise, cosmarurile placerii, doamna mea, ajutor...
Tamara: Cu asa limba dulce, ai putea avea orice fata ti-ai dori. (arata spre ea)
Albert: Ma flatati. Nu as putea sa va cer nimic altceva dumneavoastra, dincolo de acest dans. (o invita pe scena) Imi permiteti?
Albert si Tamara danseza.
Tamara: Se intrevede inceputul unei nopti frumoase.
Albert: Pot doar sa sper.
Victor: Nici baba nu se misca rau.
Tudor: Da de unde...
Victor: Nu-mi mai arunca privirea asta!
Intra Emly la bratul lui Moise.
Moise: Ia uite, ca pe vremuri! Ce se mai dansa aici pe vremuri!
Emly: Mi se pare ca esti tare batran, cand vorbesti asa.
Moise: Iti arat eu batran! (o pisca de fund, Emly scoate un tipat, Albert si Tamara se opresc din dans)
Moise: Haideti, haideti, eliberati scena sa se poata desfasura talentata noastra artista.
Ioana: (celor doi barbati de la masa) Ce va aduc pentru gaturile voastre insetate?
Victor: Poate pentru buzele noastre insetate, ai avea ceva?
Tudor: Ceva tanar, proaspat...
Ioana: Bere sau votka, sau plecati.
Albert o conduce pe Tamara la bar si se intoarce la masa. O apuca pe Ioana de coapse.
Albert: Dati-mi voie sa ma prezint, scumpa domnita. Capitan Albert, este numele meu.
Ioana: Serios? Capitan e numele dupa tata?
Albert: Functia.
Iona: Bere sau votka, (spre Tudor si Victor) sau plecati.
Victor: Trei halbe de bere, draguta.
Ioana pleaca spre bar. Albert ramane cu ochii la ea.
Tudor: Toate muierile de aici sunt intepate?
Albert: Scoala veche, domnilor. De unde sa stiti? Femeia trebuie sa cedeze greu... dar bine.
Victor: Dar bine?
Albert: Gata, gata, liniste!
Ioana se intoarce cu berile.
Albert: Stii sa dansezi?
Ioana: Berile voastre...
Albert: Ai glezne frumoase, daca m-ai lasa, ti le-as saruta!
Ioana: Ai saruta si un scaun, daca ar fi sub o fusta.
Victor si Tudor rad zgomotos, ciocnesc. Iona pleaca, Alber iti bea halba si o tranteste pe masa.
Moise (care pata atunci a stat incremenit langa scena, admirand-o pe Emly) : Ce trantesti, prietene, asa? Te-ai ciupit? Du-te afara, daca ai chef de scandal.
Tamara: Ce s-a intamplat?
Ioana: Domnii au chef de foc, dupa atata apa...
Albert: Asa e! Sa ardem un chef!
Moise: Prietene, arde ce vrei dumneata, dar nu la mine-n carciumioara, fii bun!
Ioana se apropie de masa celor trei.
Ioana: Daca vreti sa mai ramaneti, nu faceti galagie.
Albert: Elena ar fi invidioasa pe frumusetea ta!
Ioana: Cine?
Albert: Elena din Troia! Pentru frumusetea careia s-a dus un razboi de zece ani.
Iona: Ai cunoscut-o?
Albert: Nu, draguta, a trait acum...
Iona: Atunci eu as fi invidioasa, pentru ca ea nu te-a cunoscut pe tine.
Ioana pleaca, se intoarce.
Ioana: Fa-mi un semn, si-ti aduc imediat ce poftesti, numai nu te mai da in spectacol.
Albert: Te poftesc!
Ioana: Iar incepi?
Tamara: Ce vor domnii, Ioana?
Ioana: Inca un rand.
Moise: De palme, daca nu se linistesc.
Emly: Papi, nu te enerva, hai sa iesim putin in noaptea asta senina, vrei?
Moise: Ioana, daca domnii nu sunt cuviinciosi, ma chemi indarat, le arat eu comportament...
Ionana: Stai linistit, tata.
Emly iese, la bratul lui Moise.
Albert face semn Tamarei, sa se aseze langa el.
Tamara: Trebuie sa recunosc, te misti foarte bine!
Albert: (serios) Doamna!
Tamara: Eu sunt o fosta mare balerina, dar tu... ce sa spun? Marea nu ti-a strepezit din arta, chiar deloc...
Albert: Doamna mea, poftesc...
Tamara: (zambind) Capitane...
Albert: (spre Ioana) La ea!
Tamara: E scumpa. E cea mai scumpa.
Tudor: Avem bani!
Albert: (lui Tudor) O vreau pentru mine.
Victor: Frate!
Tudor: I-auzi?
Albert: Imi place. Eu sunt capitan, nu trebuie sa va dau voua explicatii.
Tamara: Credeam ca te intereseaza ceva intr-adevar bun...
Albert: Cat?
Tamara: Cat ce?
Albert: Cat?
Tamara: Prea mult, e nepretuita.
Albert: Cat?
Tamara: Este un specimen rar, este copilul meu de suflet... si trup... Goleste-ti buzunarele!
Albert: Si e numai a mea?
Tamara: (rade) Si te las sa o vezi. Scoate banii!
Albert scoate toti banii pe care ii are si ii pune pe masa. Tamara baga jumatate in buzunar si o striga pe Ioana.
Tamara: Ioana, vino-ncoa!
Ioana: Da!
Tamara: Domnii vor sa le arati din obiceiurile locului. Astia sunt banii.
Ioana vrea sa ia banii, Tamara o loveste peste mana.
Tamara: Jumatate, jumatate, iubita mea copila.
Ioana: Da, doamna.
Ioana ia jumatate din bani si urca pe scena. Danseaza. Albert danseaza cu Ioana sub privirile admirative ale celor doi prieteni si suspiciile Tamarei.
Emly se intoarce si se aseaza la bar.
Victor: (spre Emly) Priveste-o cum sta!
Tudor: E o sirena!
Victor: O zeita!
Tudor: Un vis!
Victor: O reverie!
Tudor: O...
Victor: O fantasma. Am castigat. (Se ridica sa mearga la Emly)
Tudor: Nu ma las asa usor, partenere.(merge si el la bar)
Cei doi o incadreaza pe Emly. Albert merge la masa cu Ioana, Tamara ramane impasibila in coltul barului.
Tamara: Cu trei barbati la orizint v-ati inmuiat amandoua. Asa femei...
Emly: Asa este doamna, ce pacat! Ce te-ai fi inmuiat si tu, daca erai mai tanara. Ia spune-mi, ti-e ciuda?
Tamara: Sa treci sa canti, ca d-aia te platesc.
Emly: Ma plateste papi Moise, nu tu. Cant atunci cand ma roaga el.
Tamara: Ioana, suficient acolo... Sa vedem cine decide aici.
Tamara iese.
Albert: Sunt nebun.
Iona: Da, esti... Dansezi ca un nebun. Vreau sa spun, foarte pasional.
Albert: Nu, nu. Sunt nebun. M-am indragostit.
Ioana: Te-ai indragostit?
Albert: Da, ca personajele din carti. Te iubesc!
Ioana: Ma iubesti asa, intr-o zi?
Albert: Nu stiu, nici nu vreau sa-mi explic.
Ioana: Incet, capitate. Berea urca repede, intr-o secunda...
Albert: Intr-o zi, intr-o ora, intr-o secunda, ce conteaza? Tu ma auzi? Te iubesc. Stabilit. Sunt nebun.
Ioana: Las' ca-ti trece la rasarit.
Albert: Poate ca nu..
In spate.
Tudor: Capitanul isi arata din nou talentele.
Victor: Cat timp ii dai?
Emly: Cui?
Tudor: Fetei. O sa-i pice in brate.
Victor: Zece minute?
Tudor: Pe ceas.
Emly: Nu cred, dar va las sa va convingeti. Nu o cunoasteti pe Ioana.
Victor: Nu il cunosti pe capitan.
Emly: Si nici pe scorpia de Tamara.
Tudor: Dar care-i treaba ei, aici?
Emly: Noi, papi, voi, bautura, dezmatul si jegul, pentru tot si toate, raspunde Temara. E un fel de Dumnezeu, sau mai bine zis, un fel de dracu'. Ea e sefa. Nu ne lasa in ploaie sau vant pe nici unul, dar ne face viata o furtuna.
Victor: Interesant.
Tudor: Aproape incitant.
Victor: Auzi? De ce ma completezi tot timpul?
Tudor: Pentru ca tu vorbesti mai repede.
Victor: Insuficient.
Tudor: Pentru ca tu spui ceea ce eu gandesc.
Victor: Atunci taci.
Tudor: Daca ai tace tu...
Victor: N-ar vorbi nici unul.
Emly: Domnilor...
Victor: Asa este... ne spuneai de... hai mai bine sa vorbim despre tine.
Tudor: Despre chipul tau.
Victor: Despre vocea ta.
Tudor: Despre minunea de a fi femeie.
Emly: O femeie este jumatate ego, jumatate vanitate. Mint. O artista ca mine e asa. Femeile comune nu ma preocupa.
In fata.
Albert: De ce te opui?
Ioana: Pentru ca stransoarea ta ma incalzeste si ochii tai ma ard.
Albert: Te iubesc.
Ioana: Nu, nu... fierbinti si alunecosi. Poate nici pana maine nu va dura si se vor aprinde dupa o alta femeie. Tamara ma iubeste.
Albert: Haide cu mine.
Ioana: Unde?
Albert: Pe mari... Vei fi iubita capitanului!
Ioana: (un moment de luciditate) Ia uite cum ma ia pe mine valul. Eu sunt o barcuta.Ce-mi trebuie mie o corabie? Iubita capitanului? Domnule, vrei o femeie care sa te tina treaz in noaptea asta... asta era lumina din ochii tai.
Albert:( o trage si o saruta) Iarta-ma dar nici nu te auzeam... ma visam departe cu tine, pe o insula...
Ioana: Poate vine Tamara... sau tata.
Albert: Tatal tau?
Ioana: Tatal meu, sotul Tamarei, iubitul Elenei, spune-i cum vrei. Clientii ii spun Moise si mai nou Papi.
Albert: O sa te cer de la tatal tau.
Intra Tamara. Ramane in usa.
Albert: Oare mi se pare mie sau chiar esti atat de delicata, de pura, cum te vad eu? Parca esti inramata in flori de aur, Ioana.
Tamara vine si o ridica cu forta.
Tamara: Prea multe pahare, capitane. (Ioanei) Fii cuminte, doar nu ai vrea sa ma superi, nu?
Ioana: Il ascultam numai.
Tamara: Tu stii cine te iubeste aici. Stii pe cine nu ai voie sa tradezi. Copila mea, saruta-ma.
Tamara o saruta bland si apasat pe Ioana, Albert, Victor si Tudor raman inmarmuriti, Emly rade, Ioana iese.
Emly: Valurile v-au indepartat de prezent. Ce v-a facut apa sarata, domnilor? Ce priviti ca la circ?
Victor: (dezgustat) Dar voua ce v-a facut saracia?
Emly: Ne-a taiat aripile nemuririi si granitele realitatii. Ah, daca tot am ajuns aici, stiti ce mi-as dori?
Tudor: Ce?
Victor: Ce?
Emly: Sa va lasati viata dincolo de usa si sa uitati de voi. ( ii saruta pe obraz pe fiecare in parte) Sa dansati pe muzica mea.
Victor: Aici nu ar fi ciudat, nu-i asa?
Emly: Deloc.
Victor: De ce nu? (lui Tudor) Imi permiteti, doamna?
Tudor: Cu deosebita placere, doamna.
Victor: Domnisoara, va rog.
Tudor si Victor danseaza, Emly canta.
Tamara: Daca ei danseaza, am putea...
Albert: N-am putea. Nu stiu cine esti, dar nu-mi placi deloc.
Tamara: Cine sunt? Sunt singura femeie disponibila in aceasta seara.
Albert: As prefera sa fiu cu 20 de barbati in valurile sarate ale marii decat o noapte cu tine.
Tamara: Nepoliticos, capitane. Sa nu ne ambalam.
Albert: Da-mi sa beau.
Tamara: As prefera sa adap o cireada intreaga de boi decat sa-ti ud tie gatul.
Albert: He,he,he.
Tamara: Dansam?
Albert: Mai bine bem... pe urma dansam.
Tamara merge la bar si ii mai aduce inca un pahar apoi se aseaza langa el.
Tamara: Bine ai venit, capitane.
Albert: (zambeste amar) Bine v-am gasit. Ioana?
Tamara: E cu neputinta. E a mea.
Albert: A ta.
Tamara: Exact.
Albert: Si tu a cui esti?
Tamara: A cui stie sa ma pretuiasca.
Albert: Lasa-ma sa ghicesc. Esti de nepretuit.
Tamara: Docil.
Albert: Frumos.
Tamara: Adevarat.
Albert: Si mosu'?
Tamara: Ce tristete diluata e batranetea.
Albert: Da.
Tamara: Dansam?
Albert: Hai.
Albert ii coboara pe Victor si pe Tudor de pe scena, acestia o iau pe Emly in brate si ies. Emly tipa chicotind. Albert, fascinat cumva de puterea cuvantului si sub aburii alcoolului o priveste altfel pe Tamara. Danseaza impreuna erotic.
Intra Ioana. In coltul scenei:
Albert: (infierbantat) Esti a mea. Spune-mi ca esti a mea.
Tamara: Da, capitane. Astazi sunt a ta.
Albert: Promite-mi ca esti a mea.
Tamara: Sunt. Jur ca sunt.
Ioana se simte tradata din ambele parti. Este in incapacitatea de a reactiona.
Albert: Iubita mea.
Tamara: Vezi?
Albert: Tu sa taci! Ioana, iubito, dansam, nu am ce sa...
Tamara: Vezi, Ioana? Cate dovezi mai vrei?
Ioana: Ca sa ce? Ca sa stiu ca te culci cu toti barbatii care te vor pentru o noapte? Sunteti perfecti unul pentru celalalt.
Tamara: Taci. Cum iti permiti? Vino aici.
Ioana se urca pe scena. Tamara ii da bretelele de la bluza jos, o saruta pe umeri. Ioana ramane inmarmurita. Pe toata scena Ioana nu se misca.
Tamara: Haide, capitane, nu te sfii.
Capitanul o mangaie pe Ioana, apoi pe Tamara.
Danseaza toti trei.
Intra Moise plangand.
Moise: Asa sunt toate ,domnule, niste usuratice. S-a dus cu tovarasii dumitale. Galusca mea a plecat cu marinarii. Batranete, batranete.... Domnule, daca mai aveam si eu bratele si puterea dumitale... of, Tamara, tu ramai iubirea vietii mele.
Tamara: Hai, sictir.
Albert: Domnul meu, imi cer scuze in numele prietenilor mei, dar daca imi permiteti, galusca dumitale nu prea are abilitati muzicale.... nu are de ce sa va para rau.
Moise: Pardon, ma jigniti.
Tamara: Adevarul,batrane. Ca un pui congelat.
Albert: Intocmai.
Moise: Invidia si multele ei fete. In loc sa imi ascultati suferinta! Ce cloaca de gandaci intretin. (zambeste amar) Domnule, sa va aduc o bautura fina... sa storc ultima picatura si e gata paharul...
Moise iese.
Tamara: Bautura i-a mai ramas.
Ioana: Sarmanul tata.
Albert: Sarmanul de mine.
Ioana: (cu ura) Sarmanul de tine!
Albert: Ce sa fac, doamnelor, daca amandoua sunteti frumoase, interesante, carismatice? Una mai frumoasa ca cealalta.
Tamara: Una mai dornica.
Ioana: Ca cealalta.
Albert: Ifose, Ioana. De unde sa intretinem noi coduri morale intr-un loc ca asta? N-ai auzit ce-a zia Papi? "Cloaca de gandaci".
Ioana vrea sa plece.
Tamara: Se numeste dragoste, capitane, priveste!
Albert: Ioana, ma iubesti?
Ioana: Vreti ceva de baut?
Cei doi fac semn ca nu.
Ioana: Atunci eu nu mai am de ce sa raman.
Albert: Hai, vino langa mine, fiara neimblanzita.
Tamara: Hai vino, Ioana, capitanul vrea sa ne iubeasca.
Albert: Pe una mai mult.
Ioana: Decat pe cealalta.
Se aude o impuscatura.
Albert: Ce s-a auzit?
Tamara: O impuscatura.
Ioana vrea sa iasa.
Tamara: Stai aici. Merg eu. Capitane, te rog. Albert si Tamara ies.
Ioana: Cine stie ce-o fi... (se aseaza la o masa si se gandeste la capitan) Stapanul marilor, dornic de magaierile oricui, pana si de mangaierile ei. O urasc. Am sa plec de aici. Dar nu cu el. Am sa plec cu un... ce ochi frumosi si scaparatori. La dracu' sa-l ia. L-as fi lasat sa ma iubeasca. Lua-r-ar dracu'.
Intra Victor si Tudor.
Victor: Unde sa fi fugit?
Tudor: Unde e toata lumea?
Ioana: Ce este?
Victor: Interpreta voastra...
Ioana: Unde este? Ce-i cu ea?
Tudor: Pai asta intrebam si noi.
Victor: (soptit) Vrea sa plece de aici...
Tudor: Ca a fost cineva...
Victor: Dar il iubeste pe bosorog.
Tudor: Si a zbughito ca un iepure de ses.
Victor: Eh, capricii de artista.
Tudor canta.
Victor: Draguta, ceva de baut ca am alergat in jurul bodegii de ne-au iesit ochii.
Ioana merge la bar. Intra Emly.
Emly: Unde e Papi?
Victor: Uite-o!
Tudor: S-a impuscat. Am auzit noi de afara o impuscatura. Batranului i s-a luat cu binele.
Emly: Unde e Papi, Ioana?
Ioana: Te cauta in beci, printre sticle.
Emly iese.
Tudor: Capricii de artista.
Victor: Oricum canti fals.
Ioana le aduce paharele.
Tudor: Unde e capitanul?
Ioana: In spate, cu Tamara.
Victor: Cu cine?
Ioana: De unde s-a auzit impuscatura?
Tudor: De aici, nu?
Ioana: Nu stiu.
Intra Albert.
Ioana: Tata?
Albert: E cu Tamara... Ioana, nu mi-ai raspuns la intrebare.
Ioana: Ce intrebare?
Albert: Vii cu mine?
Ioana: Esti nebun. De ce as veni?
Albert: Am putea cutreiera marile impreuna, am putea sa...
Ioana: Prea multe carti, prea multe nopti singur peste valuri si sub stele.
Albert: Asa este, prea multe. Nu te las. N-ai de ce sa ramai. N-ai ce sa pierzi.
Ioana: Nu mai insista (moale)
Albert: Da-mi mana, acum.
Tudor: Sa mergem, capitane, e tarziu.
Victor: Tarzie, betie, singuratate.
Albert: Acum , Ioana. Nu-ti promit nimic. Vreau doar sa vad chipul asta scaldat in lumina fiecarui asfintit.
Victor: Hai, capitane.
Ioana: Nu pot. As vrea, macar pentru o noapte. Nu. Ce fac? Asa ii multumesc eu pentru... n-o pot lasa singura. Ce e ea fara mine?...O sa fie bine, ea e puternica, ea m-a invatat sa urasc. Da, ea m-a facut sa o urasc, sa...(lui Albert) Nu pot! Pleaca!
Albert se indreapta spre iesire.
Ioana: Nu! Acum! Acum!
Albert o imbratiseaza, o saruta.
Ioana: Te iubesc, tata....(rece) Tamara...
Victor, Tudor, Albert cu Ioana in barte, ies.
Se aude un cantec tare.
Intra Tamara.
Tamara: Ca la nebuni. Unde or fi?
Intra Emly.
Emly: Unde e Papi?
Tamara: Cauta-l.
Intra Moise.
Moise: Unde ai fost?
Emly: Tu sa imi spui.
Moise: Pai de unde sa stiu eu?
Emly: Pai te-am cautat pe tine.
Tamara: Unde e Ioana?
Moise: (lui Emly) Hai canta ceva.
Emly canta. Atosfera anosta, ca la inceput.
Tamara: Unde e Ioana?
Moise: P-afara trebuie sa fie. E o noapte asa senina.

vineri, 13 iulie 2007

Mama Leone...

Cei mai misto oameni din lume sunt taximetristii. Spun asta pentru ca in aceasta epoca de instrainare, de raceala globala, ei sunt ultimii samurai care mai incearca, cumva, comunicarea. Desi de multe ori abereaza, sau povestesc despre personaje pe care tu nu le stii dar iti pare ca ii cunosti de o viata, taximetristii au aceasta capacitate de a vedea in toti oamenii, unul singur. Omul. Si vorbesc cu mine ca si cum si ieri, si alaltaieri, si acum cinci ani, cand s-au apucat ei de meserie, tot cu mine vorbeau.

'' Stii ce am descoperit eu, domnisoara? Ca cartoful ala de la Piata Revolutiei este, de fapt, o celula. Asa pare, nu? Este celula comunismului distrusa de democratia de dupa 89'. Da de unde democratie, ca acuma numai asta nu e! Vorbeam cu nevasta-mea si eu am descoperit ca aia semnifica, de fapt, comunismul. Ei nu vor sa recunoasca dar eu mi-am dat seama. Pai Voiculescu ala...''

De-ar fi stiut ca asta semnifica de fapt...

''Sunt casatorit cu ea de patru ani da' na'... ciorba, ciorba, ciorba... te mai saturi. Mai vrei si tu o friptura, nu? Acuma daca e sa vorbim cinstit, si de friptura te saturi. O viata avem, ce sens are sa nu ma simt bine... o iubesc dar acuma ce sa fac? O viata am...''

'' Daca vrei, pot sa fiu soferul tau personal. Da', ia zi, unde te duci la ora asta? Muncesti, nu? Lasa ca tre' sa facem ce trebuie ca sa traim, pai daca trebuie, acuma trebuie...''

De multe ori privesti pe geam si te gandesti la ale tale, si ii lasi sa vorbeasca, pana la urma nici macar nu conteaza... poate nu ai sa-l mai vezi niciodata pe omul care tocmai iti marturiseste ca are o aventura, desi marturisirea asta ar putea sa duca la distrugerea casatoriei lui.
''Am o fata, cam ca tine asa, locuieste in Germania, cu unu. Da ala are probleme, nu ca nu i se... dar cica vrea sa se insoare virgin, auzi... Ea mai are un prieten si in tara, mai vine, isi mai rezolva treburile, si se intoarce la ala... ce sa-i faci? Are casa, ciudatu, si saracuta fata nu mai tre' sa plateasca chirie. Cand vine acasa, imi povesteste, se aseaza in poala lui, i se ridica acolo... Tu stii ca nebuneala asta ti se urca la cap? Poate o strange de gat intr-o zi... si ea nici macat nu are vre-o vina...''
Va multumesc mult, o zi buna...
''Restul, domnisoara!''
La urmatoarea calatorie... La revedere!

miercuri, 11 iulie 2007

Jocul de-a iubirea

Printre crini si cearsafuri, te-am gasit lacrimand... stateai singura, fata, si plangeai ne-ul mort din fata muririi... Se sting stelele mai des ca altadata, si luna nu mai vegheaza peste indragostiti. Copila, nu-ti uda ochii cu saratul marilor, ci priveste cum toate se schimba... Frunza isi schimba culoarea pe intomnate, raza isi pleaca unda pe inserate, inima de preface in piatra pe indurerate... Sa nu plangem copila ne-ul din fata muririi, ca nu moare frumosul, nici dragostea lumii odata cu el... nu, se tot schimba, se tot aseaza, se tot preface...
Printre crini si cearsafuri te aflu razand... stai singura si razi de noi-ul dintre tine si mine. Stele lucesc si luna arde ca focul iubirii. Copila ce-aluneci, de ce nu ma crezi cand iti spun ca ne-ul din fata muririi exista in dragostea mea?
De-a ne-ul muririi si noi-ul nostru...

Trestii...

O sa ma scuz fata de mine ca n-am mai ajuns de mult sa imi pun gandurile pe blog... nici macar nu o sa mint si sa spun ca n-am avut timp... da' este atat de cald incat nu se mai incheaga nici un gand rebel si piezis prin mintea mea haotica...
Totusi, pentru noaptea cafenie... cu zaharina, din acest moment, as risca sa ma fac priceputa...

Ea este cantareata, o fosta mare viitoare cantareata... a murit speranta, asa ca a ramas un vis norul din lumina reflectoarelor... acum canta intr-un birt. Pentru arabi. Asta cu muzica arabeasca la romani este o mare varza de Braila... un fel de: mie imi plac manelele... dar numai alea culte... Eh... cu totii facem sarcificii, asa ca, de ce nu si ea? S-a indragostit de un scenograf cu multa imaginatie si putina putere de punere in practica, i-a fost muza pentru mai bine de doi ani, dupa care, talentatul a trebuit sa aleaga intre curve si votka... si ea. Ea e singura acum. Si parca nici chiar asa tanara nu mai este. Dar canta. Este splendid sa inchida ochii si sa se imagineze pe o mare scena, sa isi dea si ultimul suflu pentru singura ei iubire adevarata... muzica.
Ieri a venit la ea un impresar. Cel putin asa s-a prezentat. Cica are o voce extraordinara si ca ar vrea sa colaboreze. S-a tot gandit ce raspuns sa ii dea. Asta ar fi insemnat sa isi redeschida un sertar cu vise... ce dureros ar fi sa il deschida inutil, acum, cand era atat de linistita si impacata cu nefericirea ei. Uneori sa speri e mai dureros decat sa nu mai ai pentru ce sa speri... o nebunie, doar ca uneori asa este.
L-a sunat pentru o intalnire... a raspuns promt... s-au vazut, au vorbit, au stabilt. Prea frumos! Un glob mare de diamant trebuie sa fie ori vis ori fals... Macar atat ne invata maturitatea... resemnarea. Au decis... sa mai discute...
A zambit la gandul ca optiunea nefericirii este optiunea ei, optiunea de a inchide usa fericirii de frica sa nu fie doar o himera... optiunea de a nu opta ...
In aceasta seara canta in birtul arabilor pentru prima data... Asa simte... acum canta pentru ei, pentru ea... acum stie ca asta trebuie sa fie ceea ce isi doreste... acum este impacata cu gandul ca nu a pierdut, a vrut sa nu castige.
Ca in fabule... morala este simpla:
Trestii in vant, trestii in vant, trestii...

Aproape glumind spun ca o cunosc...

duminică, 1 iulie 2007

Floare de ieri


Floare de ieri, te-ai ofilit pe frigiderul meu... Ieri erai sangerie, dezarmant de frumoasa, cu petalele rasfirate peste iubirea mea toata, astazi, insa, ma simt stanjenita sa te privesc, mica, scorojita, aproape ca o cicatrice a inimii.
Floare de ieri, de ce nu dispari ca sufletele, intr-o alta lume? De ce ma sfidezi, de ce vrei sa stiu inca de frumusetea ta moarta? Am o cutie in care imi tin florile vechi, pe care o mai deschid uneori si mai plang... Daca ar fi fost dat omului sa traiasca numai azi... ce zambet...
Floare de ieri, pe tine imi e teama sa te arunc in cutia cu amintiri, mai sper inca, sa invii intr-o zi. Lasa-ma sa dorm, lasa-ma sa traiesc intre gene o lume de cercuri si stele... nu-mi tara sufletul printre maracini si spini. Fii buna floare de ieri, si lasa-ma azi.