cautare

miercuri, 11 iulie 2007

Trestii...

O sa ma scuz fata de mine ca n-am mai ajuns de mult sa imi pun gandurile pe blog... nici macar nu o sa mint si sa spun ca n-am avut timp... da' este atat de cald incat nu se mai incheaga nici un gand rebel si piezis prin mintea mea haotica...
Totusi, pentru noaptea cafenie... cu zaharina, din acest moment, as risca sa ma fac priceputa...

Ea este cantareata, o fosta mare viitoare cantareata... a murit speranta, asa ca a ramas un vis norul din lumina reflectoarelor... acum canta intr-un birt. Pentru arabi. Asta cu muzica arabeasca la romani este o mare varza de Braila... un fel de: mie imi plac manelele... dar numai alea culte... Eh... cu totii facem sarcificii, asa ca, de ce nu si ea? S-a indragostit de un scenograf cu multa imaginatie si putina putere de punere in practica, i-a fost muza pentru mai bine de doi ani, dupa care, talentatul a trebuit sa aleaga intre curve si votka... si ea. Ea e singura acum. Si parca nici chiar asa tanara nu mai este. Dar canta. Este splendid sa inchida ochii si sa se imagineze pe o mare scena, sa isi dea si ultimul suflu pentru singura ei iubire adevarata... muzica.
Ieri a venit la ea un impresar. Cel putin asa s-a prezentat. Cica are o voce extraordinara si ca ar vrea sa colaboreze. S-a tot gandit ce raspuns sa ii dea. Asta ar fi insemnat sa isi redeschida un sertar cu vise... ce dureros ar fi sa il deschida inutil, acum, cand era atat de linistita si impacata cu nefericirea ei. Uneori sa speri e mai dureros decat sa nu mai ai pentru ce sa speri... o nebunie, doar ca uneori asa este.
L-a sunat pentru o intalnire... a raspuns promt... s-au vazut, au vorbit, au stabilt. Prea frumos! Un glob mare de diamant trebuie sa fie ori vis ori fals... Macar atat ne invata maturitatea... resemnarea. Au decis... sa mai discute...
A zambit la gandul ca optiunea nefericirii este optiunea ei, optiunea de a inchide usa fericirii de frica sa nu fie doar o himera... optiunea de a nu opta ...
In aceasta seara canta in birtul arabilor pentru prima data... Asa simte... acum canta pentru ei, pentru ea... acum stie ca asta trebuie sa fie ceea ce isi doreste... acum este impacata cu gandul ca nu a pierdut, a vrut sa nu castige.
Ca in fabule... morala este simpla:
Trestii in vant, trestii in vant, trestii...

Aproape glumind spun ca o cunosc...

Niciun comentariu: