cautare

miercuri, 15 august 2007

Mai bine nu mintim...

Cineva imi vorbea, cu ceva timp in urma, despre capacitatile omului de a ierta si despre cum toate, la un punct anume, isi pierd insemnatatea. Si astazi vorbim despre oameni. Ei si? Daca cineva s-a saturat de subiectul asta, sa imi raspunda la cateva intrebari elementare, si apoi parasim subiectul pentru eternitate... Vorbe mari, specific mie...
Capacitatea de a ierta se reduce la procentajul de mandrie cu care suntem inzestrati, la gravitatea greselei sau la dragoste? Mi s-a raspuns in atatea feluri, in functie de gen, de cultura, de experienta si in final, de ora discutiei... Aiurea!
Barbatii iarta cel mai greu. Not!!!! Rectificam. Barbatii se lauda ca iarta cel mai greu... adevarul este ca barbatii iarta... depinde doar de femeie.
Oamenii cu o circumvolutiuni mai putin insemnate, sau, altfel zis (ma scuzati) prostii, iarta numai daca ii pui in situatii extreme. Daca ai mintit un ''zece pe alee''(cum zice mama), si ai vrea sa te ierte, desi nu stiu de ce ai vrea sa faci asta, trebuie neaparat sa il pui intr-o situatie limita. Variantele sunt: am luat un flacon de pastile, iarta-ma sau am sa mor; mi-am batut un cui in picior iar sangele mi se scurge incet, daca nu ma ierti nu o sa ma mai vezi niciodata; (asta e atat de buuuna) daca nu ma ierti, promit sa ma cuplez maine cu prietenul tau... auch!!!
Oamenii cu o experienta de viata bogata... asta e un subiect atat de vast. Nu! De cele mai multe ori nu ai sa ai parte de make up sex, pentru ca nu reusesti sa te impaci... decat (da magic word) daca experienta ta e macar putin mai vasta decat a lui. Nu garantez ca o sa mearga... daca nu merge putem oricand incerca cuiul!
Ora. Ce-a mai buna varianta in a avea certitudinea ca vei fi iertata este sa te prezinti la usa lui pe la doua, trei dimineata, umflata(de preferat de plans, nu de alcool) si sa ii spui ca nu vroiai decat sa il iei in brate o secunda, si vei pleca. Nici tu nu te suporti pentru ce ai facut, dar dorul, vai, cum te chinuie dorul... Si e al tau!
Oamenii mint, oamenii cred, oamenii mint mai putin, oamenii cred mai putin, oamenii nu mai mint, oamenii nu mai cred... nu stiu cine a inventat ''Legile lui Murphy'', dar a fost genial... aaa, Murphy?
De stiut este ca teoriile nu prea functioneaza in practica, poate doar in cazul unei stiinte exacte, asa ca sfatul meu este sa il minti vizavi de vre-o problema la matematica sau ceva de genul... iar daca vrei sa o faci mai mult decat atat, zic sa nu...

7 comentarii:

Anonim spunea...

In experienta mea am intalnit oameni care iarta ca au o stare sau o zi buna si pe viitor,de mai gresesti tre' sa le vanezi urmatoarea stare buna,oameni care ar putea bine merci sa ierte dar nu o fac pentru ca adora ideea de a te umili sau chinui la nesfarsit si acestia sunt orgoliosii monstruosi,oameni care iarta dar iti aduc aminte deseori, ce efort imens au facut pentru tine,iertandu-te ; oameni care te iarta din principiu pentru ca asa cred ei ca e mai bine si oameni care o fac din dragoste,cuvant care ma nelinisteste...ca de cate ori a parut ca-i din dragoste,dupa ce a trecut dragoste au inceput reprosurile!Eu cred cu tarie ca dragostea trebuie sa fie o datorie nu un capriciu si atunci ea va veni concomitent cu dreptatea si cu mila!Pare absurd,dar decat sa ajuti sau sa ierti doar ca un moft de Joi mai bine sa ierti din principiu...asa vei ierta mai multi si mai mereu!'Iubiti-va!'...Suna a datorie dar noi nu am inteles-o decat 'pe alocuri'!!!!!!Dreptatea,iertarea si iubirea sunt 3 cuvinte pe care le gasesti in Biblie la tot pasul....ar trebui sa ne dea de gandit combinatia lor!Dreptatea nu vine din 'foaie verde,lacrima' ci din ratiune!

diana vlase spunea...

Sa stii ca ideile noastre sunt pe acelasi drum, numai ca ne-am exprimat atat de diferit, atat de...

Anonim spunea...

d-aia suntem indivizi independenti unii de altii:)

diana vlase spunea...

:))))))))nu stiu cat de independenti

Motanelul spunea...

nu cred in existenta minciunii si deci nici in valoarea iertarii.

la nivel sentimentalist exista numai necesitatea. O piersica coapta imi va trezi necesitatea de a o papa... cei care nu/s fanii piersicutzelor pot alege alt fruct. Pentru ce sa/mi cer iertare? Nu/s psiholog dar e posibil ca cei care invoca vinovatia si iertarea in dragoste sa fie mai aproape de animalitate decat cei nepasatori. "Iubitul MEU...iubita MEA"...sa fim seriosi nu/s sigur nici macar daca noi insine ne apartinem ce sa mai vorbim de o alta persoana. Ne nastem si murim singuri. Intre timp alegem sa fim impreuna cu cineva...asta e tot.

Sau ca sa fiu scurt, asa cum spunea am uitat ce personaj dintr/un film...in viata voi face tot ce e necesar ca sa fiu fericit...I'll lie, I'll cheat, I'll steal, I'll kill.

diana vlase spunea...

E atat de usor sa fim ideatici in cuvinte puse pe foaie, sau batute pe tastatura, incat uneori ma intreb daca nu fiecare gand prins in cuvant e doar o oglinda a acum-ului. Sa nu mintim, motanel scump, sa recunoastem, desi nu stim daca noi suntem ai nostri, e placut sa credem ca ''iubitul meu/ iubita mea'' sunt cumva proprietate... dupa cum ziceam, nu minti...

AnthonyBlack spunea...

Ei ce pot spune... ,minciuna este prin definitie dependenta de valoarea de adevar a unui lucru. Si vai cat de relativa este valoarea de adevar. Nu vorbesc aici de truisme. Ci de lucruri ce tin de aprecieri subiective. Sa ierti minciuna...? De ce? Nu ar fi mai bine oare sa o imbratisezi si sa o recunosti. Ea oricum face parte din tine, din noi, din toti. Cum ai putea sa ierti minciuna? Nu ai face-o oare din vanitate? Si ce daca ai iertat-o? Vei minti si tu inapoi. De doua ori mai rau si cu credinta ca esti indreptatit sa o faci...