cautare

vineri, 28 septembrie 2007

Pantoful

''Cand admiri o femeie, bei sampanie din pantoful ei!''

Era o placuta de la intrarea in salon. Au intrat de brat, impreuna, ca cel mai solid cuplu din lume, desi se stiau de mai putin de un an, iar vizitele nocturne la apartamentul ei de lux, inchiriat de un alt domn cu dare de mana, se intamplau de mai putin de doua luni.
S-au asezat la o masa, mai in spate, de unde puteau privi toti oamenii din salon, fara ca ei sa fie vazuti prea bine. Au cerut doua cocktale-uri cu suc de mere si rom, si au inceput sa vorbeasca in soapte despre evenimentul ce urma sa inceapa.
Usile s-au deschis larg, la numai un minut dupa venirea lor, si, in incapere a patrut un domn bine, aproape gras, tuns ca un ofiter american. Vesta costumului abia ii cuprindea burta, iar mersul greoi si leganat ii tradau conditia fizica precara. A cuprins cu privirea tot publicul, si s-a apropiat de masa lor.
''Se poate?''
Cei doi s-au privit interogandu-se reciproc, dar pentru ca el continua sa stea langa ei, ostentativ, a trebuit sa ii cedeze un loc la masa.
''Va rog...luati loc.''
''Ce spectacol urmeaza sa inceapa, strasnica treaba fac germanii astia.''
''Se pare ca da.''
Dar barbatul isi intoarece scaunul catre cuplu si se holbeaza la ei fara jena.
''Strasnic''
''Domnule, ne cunoastem?''
''Lasa domnule, ce atat cunoscut, nu e suficient ca printre atatia nemti incuiati, noi avem suflet cald de romani? Strasnic decolteau, doamna mea!''
Straniu, pana si pentru o adunatura pestrita ca aceasta. Domnul se apleca putin in partea femeiei si incepu sa priveasca atent pantofii.
''37?''
''Poftim?''
''Cat masurati, doamna, la pantof?''
Intrecuse limita, asa ca partenerul venerabilei domane, se ridica interpeland cresterea omului.
Numai bine ca intre timp luminile din sala se redusera la semiobscur asa ca si volumul discutiilor a trebuit redus substantial. Au intrat actorii si scamatorii, oamenii cu flacarile si contorsionistele. Spectatorii au inceput sa aplaude zgolotos, de pe scaune.

Din spatele salii s-a auzit un tipat si in mai putin de 30 de secunde s-a oprit orice fel de activitate si s-au aprons luminile.
Rotofeiul domn sorbea satisfacut ultimele guri de sapanie din pantoful doamnei, iar cand simti ca toate privirile sunt intoarse catre el, spuse:
''Strasnica femeie, dom'le. Ce sa stiti voi, nemti prosti?''
Nu intelegea nimeni nimic, asa ca doi jandarmi s-au infatisat iute si l-au scos pe domn afara din sala, impreuna cu pantecul lui abia sustinut de vesta costumului si cu pantoful, marimea 37, al doamnei.
Dupa Paul Miron.

joi, 27 septembrie 2007

Animozitati


Am ajuns astazi intr-un loc unde alteori ma simteam foarte acasa. Studioul lui Filip. Si printre inregistrari si altfel de auditii, mi-a fugit gandul la cat de urat poate afecta trecutul, sau altfel zis, urmele trecutului. Ma gandeam, la un moment dat ca fiecare poveste din trecutul tau te slefuieste, te face sa fii cel ce esti azi, numai ca astazi am simtit exact incers. Mi-ar fi placut sa nu stiu toate lucrurile alea despre oamenii aia, sa nu fie trecutul atat de prezent de fiecare data cand vad anumiti oameni. Filip ma intreaba, la un moment dat, ''Dar voi va cunoasteti?'' Se pare ca da... Simtise si el ceva energii liliachii plutind cu capul in jos, prin camera. Sa nu mai zica nimeni ca nu exista ceva dincolo de concret...
Daca as fi barbat, m-as insura cu o virgina :)) Jur!!!

Ps: ...aceasta poza veche facuta la Fil

marți, 25 septembrie 2007

Prejudecati si alte flori...

S-au intalnit la o bariera. Trecea trenul. A trebuit sa se opreasca. Gradele mult prea ridicate si masinile oamenilor simpli, fara are conditionat, i-a impins afara din masini. Ea era imbracata sumar, el in pantaloni scurti.
''Ce mai prost'', a gandit ea. Asa era, arata ca un clovn cu pantalonii aia in carori gri cu rosu, si masina vrede...
El a dat din cap, cu buzele stranse, ar fi zis ''ce sa-i faci?'', numai ca ea a intors capul inainte de a termina el reactia politicoasa a oamenilor care asteapta sa treaca timpul.
''Cum sa te imbraci asa?'', gandea ea
''Asta tre sa fie vre-o nefututa'', gandea el.
O masina din spate a oprit in spatele masinii ei si doi copii galagiosi au napustit afara prin usile din spate.
''Poc, poc, poc, esti mort''
''Ba nu m-ai tintit''
''Ba da!''
''Ba nu!''
Atunci a simti nevoia sa faca cativa pasi, si s-a apropiat de el.
''Cata raspundere sa poti tine in frau asa niste bestii...''
''Poftim?''
''Copiii, auzi cum tipa? Parca sunt animale la gradina zoologica''
''Nu-ti plac copiii.''
''Nu prea...''
A zambit si a lasat sa se vada doua siruri de dinti frumosi, albi si drepti.
''Mihai.''
''Sorina.''
''Imi pare bine. Spre Bucuresti?''
''Da.''
''Ai o masina frumoasa!'' a incercat el sa fie politicos.
''Da, e draguta ca pantalonii tai.''
El iar a zambit.
Au tacut. Ce ar mai fi fost de zis? Ce pantaloni caraghiosi ai? Esti o dementa ca vorbesti asa despre copii?
Lumina semaforului s-a facut verde si bariera s-a ridicat. A urcat fiecare in masina lui si au pornit mai departe la drum. Nu ai cum sa nu te intrebi ce-ar fi fost daca el ar fi avut o pereche de panataloni simpli si copii aia nu ar fi coborat din masina.
Nu ai cum sa nu te intrebi ce s-ar intampla daca nu am fi inrobiti de aparente, daca am da o sansa fiecarui om care trece pe langa noi.

Se intampla sa cunosc o gramada de oameni, in ultimul timp, si nu ma pot abtine sa nu le dau calificative. Ce gresit procedez! Aia e curva pentru ca merge pe tocuri cui in mijlocul zilei, fara masina, ala clar e un idiot, altfel nu ar lucra la posta, tipa aia e plina de bani, doar a venit la serviciu de doua ori cu taxi...
Si cand eram mica faceam asta cu oamenii. Cred ca fiecare dintre noi procedeaza asa... macar subconstient. De cate ori nu ai zis despre una ca este idioata doar pentru ca rade colorat si zgomotos? M-am indragostit de oameni de care radeam cu prietenele mele, au plans oameni despre care puteam sa jur ca sunt tari ca piatra... Lumea asta mica e plina de surprize, si poate ca eu am dreptate, Bambi, diploma de absolvire a Universitatii VIATA, este certificatul de deces... abia atunci stii.

gand...


Oamenii nu renunta la vise pentru ca imbatranesc... imbatranesc pentru ca renunta la vise...

luni, 24 septembrie 2007

Don Juan de Presiv

O piata de femei ma viseaza noapte de noapte,
Un camp de barbati violeaza halci de carne vie, cu gandul departe,
O mie de fluturi preschimbati in zapada,
O lume de negru in albul din strada...

Am vazut-o aseara plimband pe asfalt
Umbra trenei unei rochii pierdute,
Avea in privire deschisul neant,
Pe coapse, noroiuri trecute.

Plangea cu ingeri dezgoliti de rai
In visul ca m-as intoarce la ea,
Trecea mereu prin mine, dar vai...
Trecea...dar nu se oprea...

Acelasi anonim iubit poet.

joi, 20 septembrie 2007

...





Daca as vedea lumea in alb si negru, oare cum ai arata tu, iubitule?

Poze Tineretului







Nu intrebati ce faceam noi acolo, ca e top secret. Oricum ne-am distrat, actori, eu si George, regizorul de Dan, omul la imagine, evident Bobo Coco, Ali, Calin, Mircea si.... .... imi scapa numele, fuck!
Frig, umed, motoare pe langa noi, muzica de la Cafeneaua Actorilor, fun pana noaptea tarziu...

luni, 17 septembrie 2007

Mocirloidal

Dap...un nou cuvant, acelasi sentiment de sufocare si imposibilitate de inot intr-un noroi prea gros pentru puterea bratelor mele. Ma doare fruntea, poate de la berea de ieri, poate de la gandurile de intotdeauna. Abia m-am trezit. Am domit rau, pe multe vise strivite sub trupul meu greu. Erau vise mari, asa ca m-a cam durut sa imi pun curu' pe ele... oare au murit sau numai si-au schimbat forma?
Mocirloidal, ziceam... of domnu Pruteanu, nu dati cu pietre ca nu vreau sa-l bag in dex, vreau numai sa exprim liber ce simt azi. Asa trista incat am pus mult machiaj pe mine. Saracii barbati, ei nu ar putea ascunde tristetea cu rimel si nici linia buzelor, cu ruj. Barbatii trebuie sa nu fie tristi... Am visat ca urcam un munte, in picioarele goale si cu o rochie verde cu pamantiu. Si ajungand sus, a trebuit sa il cobor ca sa-mi pot continua drumul, si mii de munti se insitau in fata mea, pe singurul drum pe care puteam merge. Si urcam, si coboram, si urcam, si cobora, si cu fiecare munte, in spatele meu aparea un caine bland, cu ochi de vaca, si mers de pisica castrata. Erau oare temerile mele pe care le caram cu mine peste acelasi munte infatisat de mii de ori? Cine stie? Cine vrea sa afle? Acum ma doare capu'...
Nu mai iubesc noptile de cand Ene ma tine de povesti. Macar de-ar fi frumoase...

vineri, 14 septembrie 2007

Iluzia sexului ....tare!


A ajuns la el, fara nici un pic teama. Stia ca se va intampla totul asa cum va dori ea. Mereu se intampla asa. S-a asezat pe fotoliu si si-a aprins o tigara... Tragea incet, senzual, ca din inima unei papadii uscate. El o privea. Are o fata tare ciudata. Daca il vezi ai zice ca e chiar dragalas, dar nu, nu astazi. Fata lui ii inspira necesitatea sfasierii carnii intre maselele puternice. Era un animal. Da, un animal cu ochii tristi.
Au ras putin de ceva, nici ea nu-si aminteste macar, apoi ea s-a intins pe pat, langa el. Rochia mulata lasa sa se vada formele corpului, intocmai cum sunt, mari, voluptoase si magnetice.
A inceput sa o magaie. De pe gat pe genunchi, apasat, nevrotic, iar privirea i se incetosa si pulsul incepu sa se vada in obraji. Ea s-a incovoiat de spate, apoi, printr-o extensie si un geamat surd, a lasat sa se inteleaga care-i sunt dorintele. El nu-i mai putea privi ochii. Ii dadu bretelele rochiei jos si se ridica de pe pat. Umerii! Se plimba nervos ca un leu intr-o cusca prea mica pentru visurile lui. Nu ii scapa corpul din ochi. Ii privi clavicula, apoi se apropie incet si o atinse, cu buricul degetului aratator, incet. O saruta apoi. Ea statea nemiscata. Isi mai aprinse o tigata si continua sa se lase avuta, se gandea la cat de proaste sunt caprioarele, de ce fug din calea leului, cand el nu vrea decat sa le posede.
El ii cobora rochia, pana la coapse. Apoi se ridica iar. Iar o privi. Se apropie apoi si o apasa pe ovare incet... trebuie sa fi fost un expert, nici macar femeile nu stiu ce mare placere poate produce impingerea podului palmei in ovarele excitate.
Ii dadu rochia jos. Ea a ramas aproape goala, sigura pe frumusetea trupului ei, si sfidatoare, pe pat.
El nu reusea sa se apropie, de teama ca emotia mult prea mare putea avea efecte nedorite, continua sa o priveasca frematand de placere vizuala. Ea se ridica, si parasi camera. Se intoarse dupa cateva minute, uda si goala. Se aseza pe pat in aceeasi pozitie, cu picioarele suprapuse si sanii ostentativ asezati peste o coloana vertebrala arcuita.
''Vino langa mine!''
El veni. ...
Pana aici tinu vraja.
Unii oameni uita de vraja.
Au facut sex, brutal si trist, cu gemete surde si sferturi de cuvinte soptite teatral.
O sa folosesc faza aia cu prada intr-o piesa... O alta piesa de pe puzzle-ul vietii. A mea. A ta. Poate a lui...
Experientele sunt bune, chiar daca aparent le numim ''experiente nefericite''. Cu cat stiu mai mult cu atat imi dau seama ca nu stiu nimic...? Asta era celebra vorba?

joi, 13 septembrie 2007

Inceput de stagiune



Pai a fost cam asa, avanpremiera la malibubu, urmeaza premiera la spice, si spectacole saptamanale la spice... si malibubu, trei spectacole la brasov, doua festivaluri, si dumnezeu cu mila....
Muncim, muncim, cum zice bunicu, ''ca cu asta ramai, Dienuta''. Am zis oare ca bunicul e o carte de aforisme?
Noah, cand ti-e lumea mai draga, il auzi: ''un om original s-a dezoriginalizat, zi repede!!!''. Acum pot, atunci nu puteam. ''Diamantele sunt prietenele femeilor, numai ca bratara de aur e munca... tu alegi!''. Sa mai zic? ''Fiecare balarie cu umbra ei, Diana, numai ca tie iti trebuie un stejar batran!''
Revenim la teatru. Stagiunea asta Teatru Nou prezinta trei piese: Tango, Anunt: Vand Femei si Mi-e Frica, Mama.
Cam atat, si putina liniste la culcare...

News!


Chici cine danseaza pentru noi? Are o tona de porecle, dintre care ''U-selecta'', sau ''Yamasha'', sau ''Alexutzu'', dar il cheama Alex, este acest talent, care este el talentul, si mai nou, confesiunea zice ca danseaza pentru noi, sau , na , pentru un caz suficient de grav ca sa atraga atentia celor de la Pro. Sunt convinsa ca o sa fie undeva sus, in topul castigatorilor, nu de alta, dar stiu eu cum se rupe pe muzica pusa de Adi, la Mali Bubu!
Go Alex!

Ps. Sa nu mi se mai reproseze ca umplu blogul asta numai cu mine... si pana la coada, bei, e blogu' meu:P

miercuri, 12 septembrie 2007

Sa aplaudam...

Luni am fost la un eveniment inedit, cred. Este vorba de vanzarea unei piese de tearu. Provocarea, se numeste piesa. S-a jucat la Capsa iar publicul a fost tratat regeste. De la piscoturi, la cola si la sampanie la sfarsit... ce sa mai zic. Atat ca piesa se vroia pentru cluburi, adica un proiect cu care sa se umble prin clubuile din bucuresti si din tara. Nu ca as face deja chestia asta de mai bine de un an, numai ca, trebuie sa te gandesti inainte de toate la public. Este imposibil sa vorbesti aristotelic pentru oamenii care au chef de bere si de atingeri pe sub masa.
Oportunitatea ta, ca actor de underground, sa zicem, este ori sa faci placere ori sa sochezi. Si nu ma refer la a urina pe public si a arunca cu halci de carne, cum am mai auzit, ci mai degraba prin poveste. Daca nu e de socat, atunci trebuie sa fie dinamica, sa placa, sa binedispuna, sa antreneze, sa implice publicul.
Doi actori, o tona de simboluri, si un vis.... nu o poveste...
Ok, piesa, Provcarea, care se vroia o piesa de vanzare, nu a fost nimic din toate astea, as fi vazut-o foarte bine pe o scena de provincie intr-un orasel mic mic mic. Sunt rautaciatsa, asa este, numai ca nu personal. Ma enervez nespus sa stiu ca sunt resurse, actori buni, suport financiar, dar nu se apleaca nimeni sa inteleaga ce vrea publicul defapt.
Cu toate astea, compania a fost placuta, si sampania...

luni, 10 septembrie 2007

Mi-e frica, mama! Avanpremiera

















Mi-e frica, mama, avanpremiera, poze, stres, emotii, ma durea capu', mi-a cazut lentila, am primit flori, si struguri... ce frumos ...
Normal ca le-am pus invers...eh, cat creier tata sub atata par cret?:D

sâmbătă, 8 septembrie 2007

betia sarutului... sau invers?

Sunt franjuri.... beata moarta, cum ii sta mai urat unei femei, cica...ma doare la trompeta!!! Asa, am ajuns din Malibubu si mi-am cerut scuze unui prieten ca l-am interpelat(dracu stie ce inseamna interpelat, la ora asta...) si acu m-am asezat sa experimentez scrisul cand sunt franjuri dantelati. Am mai scris eu cand avem un pahar de vin la bord, da acu, jur ca scriu rar de tot, si sterg aproape fiecare cuvnt...
Deci ce trece prin cap unui om care are in cap numai alcool? Nimic, alcool in valuri, temerile de peste zi, numai ca mai accentuate? Un kkt!!! Nu, imi trece prin cap cam asta:
Picuri de roua se varsa peste chipul ei, din ochii ca doua izvoare paralele iese viata, odata cu critalinul irisului . Nici nu stie de ce plange. Poate pentru ca e fericita... a asteptat un an momentul asta, poate pentru ca e nefericita tocmai pentru ca nu mai are pentru ce sa astepte. Stii ce? S-a imbatat de fericire, initial si a ajuns sa planga, ce ciudat e mecanismul uman. Isi pune servetelul demachiant pe fata, si incepe sa maseze usor, cu gandul la sarutul lui, si cu zambetul tamp si sfertoidiot pe fata.... oare numai a visat?
Printr-o circumsanta aiurea s-au apropiat. Asa a fost. Si buzele, ca parte integrala din acelasi trup, au vrut sa fie impreuna. Ce buze moi ai.... Doamne ce buze moi ai....
O sa dorm, acum...o sa dorm detot, se pare, nu as vrea sa ma mai trezesc la micul cotidian, cand eu am trait asta.... si cat am mai asteptat....

joi, 6 septembrie 2007

mi-e frica, mama, pe bune!!!

As putea sa ma impusc in gat, la cum ma simt acum. Nu oricum, cu un pistol mic mic:) Noah...niste emotii colosale, o tona de probleme si stresul de fiecare data inaintea unei premiere. Exista un decor superb (il iubim pe marele domn Gheorghisan), o muzica divina(pupy power, Catu), un text ok:D si na, teoretic niste actori buni. Numai ca aaaaaa, u know, acum mi se pare ca nimeni nu e ok, injur intr-una si ma dau cu capu de tavane, la figurat.
A venit si Pastorel sa dea o mana de ajutor, azi fetele lipesc afise, totul e pe ultima suta de metri. Cand colo...surpriza. ?Mi-am pierdut personajul. De la atat stres nu mai stiu cine sunt, care trebuie sa fie bogatia, capacitatea de transmitere si toate celelalte cacaturi. Plus ca Pastorel a zis ca stau cracanata si ca imi rod buzele si imi misc prea mult degetele. Ma simt in mijlocul desertului, in genunchi, cu privirea spre cer, uralnd: deee ceee?
Daca traiesc pana duminica, la premiera o sa fie un spectacol bun. Daca oi trai....

duminică, 2 septembrie 2007

imprumuturi

Drumurile gandurilor noastre se schimba cu fiecare zi, cu fiecare noua experienta. Ieri radeam de cat de ciudat arata, azi ma gandesc la el intr-una. Ieri mi se parea ca o oarecare ea este frumoasa, astazi mi se pare o prostanaca imputita. Ni se intampla fiecaruia, numai ca fiecare asteptam ca asa ceva sa nu se intample decat lui. Mi se pare ciudat sa zica ca nu il mai iubeste... ieri zicea ca il va iubi intotdeauna. Oare tine de superficialitate, oare asa suntem toti? Sau revenim la vechea tema, sentimentele trebuiesc simtite, nu conservate?
Totdeauna exista, cum exista si niciodata, cum exista si te iubesc, numai ca toate exista numai atat timp cat exista acum. Pactul cu diavolul mi se pare cea mai inteligenta miscare pe care o poate face un om. Asigurarea bucatii de viata care ti-a ramas, ca va sta sub umbrela fericirii, merita o eternitate de chinuri! Doar ca asa simt acum. Oare maine, cand voi fi in alte circumstante, voi mai gandi la fel? Hilar, dar de pe acum stiu ca nu. Atat de adevarat este fiecare sentiment, atat de adevarata este iluzia fiecarui moment cand spui ca esti fericit, incat trebuie sa te bucuri de el, incat te rog, iubitule, uita ca maine vei sti ca nu este adevarat!
Eseuri de noapte, dupa ce, inca o data, mi-am bagat nasul in Ananis Nin, si tocmai mi-am amintit: este o carte imprumutata... ca si viata...