cautare

luni, 24 septembrie 2007

Don Juan de Presiv

O piata de femei ma viseaza noapte de noapte,
Un camp de barbati violeaza halci de carne vie, cu gandul departe,
O mie de fluturi preschimbati in zapada,
O lume de negru in albul din strada...

Am vazut-o aseara plimband pe asfalt
Umbra trenei unei rochii pierdute,
Avea in privire deschisul neant,
Pe coapse, noroiuri trecute.

Plangea cu ingeri dezgoliti de rai
In visul ca m-as intoarce la ea,
Trecea mereu prin mine, dar vai...
Trecea...dar nu se oprea...

Acelasi anonim iubit poet.

2 comentarii:

dacu spunea...

....

Înfrant nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrangeri,
sunt renunțările la vis.

radu gyr

diana vlase spunea...

''sunt renuntarile din vis'' cata dreptate ai...of, doamne! Cand incetezi sa mai speri, sa mai visezi atunci poti spune ca nu mai merita sa fii...alchimist sau nu, visul trebuie sa existe mereu, cred ca asta este si motivul pentru care imi este usor....