cautare

miercuri, 12 septembrie 2007

Sa aplaudam...

Luni am fost la un eveniment inedit, cred. Este vorba de vanzarea unei piese de tearu. Provocarea, se numeste piesa. S-a jucat la Capsa iar publicul a fost tratat regeste. De la piscoturi, la cola si la sampanie la sfarsit... ce sa mai zic. Atat ca piesa se vroia pentru cluburi, adica un proiect cu care sa se umble prin clubuile din bucuresti si din tara. Nu ca as face deja chestia asta de mai bine de un an, numai ca, trebuie sa te gandesti inainte de toate la public. Este imposibil sa vorbesti aristotelic pentru oamenii care au chef de bere si de atingeri pe sub masa.
Oportunitatea ta, ca actor de underground, sa zicem, este ori sa faci placere ori sa sochezi. Si nu ma refer la a urina pe public si a arunca cu halci de carne, cum am mai auzit, ci mai degraba prin poveste. Daca nu e de socat, atunci trebuie sa fie dinamica, sa placa, sa binedispuna, sa antreneze, sa implice publicul.
Doi actori, o tona de simboluri, si un vis.... nu o poveste...
Ok, piesa, Provcarea, care se vroia o piesa de vanzare, nu a fost nimic din toate astea, as fi vazut-o foarte bine pe o scena de provincie intr-un orasel mic mic mic. Sunt rautaciatsa, asa este, numai ca nu personal. Ma enervez nespus sa stiu ca sunt resurse, actori buni, suport financiar, dar nu se apleaca nimeni sa inteleaga ce vrea publicul defapt.
Cu toate astea, compania a fost placuta, si sampania...

Niciun comentariu: