cautare

joi, 25 octombrie 2007

La Poarta Fericirii

Schita

El: Pentru ca toti oamenii sunt injumatatiti de vise. Eu nu am cunoscut om intrg. Fiecare dintre noi are un vis neimplinit, o dragoste dupa care inca mai sufera, o dorinta care a ramas, acolo, latenta...
Ea: Bine, dar batranii aia senini care merg de mana prin parcuri?
El: La ei e resemnare.
Ea: Esti idiot!
El: Se prea poate, doar stii ca cele mai mari adevaruri se ascund in mintile nebunilor...
Ea: Asa e, si cele mai mari nebunii, in mintile...
(El ciocane la o poarta mare)
El: Nu raspunde nimeni.
Ea: Poate ca nu este nimeni, poate am trait intr-o mare minciuna.
El: Mare dreptate avea cine-a zis ca femeile sunt proaste.
Ea: Cine, tu?
El: Ce, eu?
Ea: Tu ai zis?
El: Poate e ora de odihna, poate dorm toti.
Ea: Dorm un pic prea profund...
El: Si daca ar fi sa nu fie nimeni, cum zici, ce facem?
Ea: Pai nu esti tu desteptul? Raspunde tu!
El: Intreb serios, iti cer un sfat... Ce facem?
Ea: Ne intoarcem.
El: Da. Unde?
Ea: De unde am venit.
El: Da. De unde?
Ea: Eu una locuiesc in Vale. Casa mea e exact in vatra Vaii. Cand ies din casa, dau cu ochii de un munte strasnic de inalt, pe varful caruia sunt mereu zapezi. Tu unde locuiesti?
El: In Oras.
Ea: Ah, nici eu nu as vrea sa ma intorc, in locul tau. Mai bate!
El: Nu raspunde nimeni.
Ea: Dar mai bate, mai incearca, la dracu...
(se aud tunete)
Ea: Ce dacu mai e si asta?
(tunetele se intetesc)
El: Suntem la poarta raiului, ai putea sa nu mai zici dracu?
(tunete puternice)
Ea: Deci exista cineva!
El: Se pare ca da. (bate cu putere in usi) Ne aude cineva, hei, e cineva acolo?
(pauza)
Ea: Nu este nimeni...
El: Auzi?
Ea: Ghici?
El: Ce cauti aici?
Ea: Cred ca Dumnezeu nu a vrut sa lase un prostanac asa mare ca tine singur pe drumul spre el...
El: Ai murit?
Ea: Nu stiu.
El: Eu stiu.
Ea: Bravo.
El: Nu esti curioasa?
Ea: Nu prea.
(pauza)
Ea: Am omorat pe cineva.
El: Ce?
Ea: Da.
El: Pe cine?
Ea: Esti tampit. Nu l-am intrebat cum il cheama. Mergeam spre casa. Calaream calul tatalui meu si dintr-un tufis a iesit un om. N-am avut timp sa trag de haturi... am trecut peste el...
El: Pai n-ai vrut...
Ea: N-am vrut, asa-i. Numai ca nu inteleg ce caut la portile Raiului. M-am gandit ca Dumnezeu vrea sa ma pedepseasca si sa imi arate ce frumos ar fi putut sa fie...
El: Nu cred.
Ea: Stii ce cred eu? Ca nici dupa moarte nu ti se linisteste sufletul.
El: Pai tu n-ai murit, ai omorat un om.
Ea: N-as fi suportat sa traiesc.
El: Si te-ai omorat?
Ea: Desteptule!
El: Eu am...
Ea:Ti-am zis ca nu ma intereseaza!
El: Da...
Ea: Mai bate la poarta.
El: Bate tu.
(Ea bate la poarta)
Ea: Daca asta e vesnicia pentru noi?
El: Asta inseamna ca o sa trebuiasca sa ne imprietenim, nu?
Ea: Ce placere.
El:Singuratatea este o chestiune relative, este de cum ti se scoala, unora li se scoala sa fie singuri intr-o zi si gata, trec peste cadavre numai ca sa fie singuri.
Ea: Eu nu intru in categoria aia. Dar de ce ar vrea cineva sa fie singur?
El: De dragul autoflagelarii, de teama ca daca dupa ce nu au mai fost singuri, devin din nou singuri, singuratatea asta a doua, este mult mai cruda, mult mai dureroasa.
Ea: Crezi?
El: Sunt sigur.
Ea: Eu cred ca e o tampenie. Scopul fiecarui om e sa fie langa un alt om.
El: De ce?
Ea: Asa suntem construiti.
El:Esti tampita! Ce imi lipseste un picior, o mana, nu sunt eu intreg fara tine?
Ea: Acum nu mai esti. Daca eu as pleca peste poarta aceea, tu unde ai fi?
El: Aici.
Ea: Si gandul tau und er fi?
El:La tine, normal.
Ea: La mine?
El: Da, adica de ce sa treci tu de poarta asta , tu care ai omorta un om, si eu nu, eu care am fost omorat.
Ea: Ai fost omorat?
El: Da.
Ea: Imi pare rau.
El: Mai rau decat faptul ca tu ai omorat, de doua ori?
Ea: A doua oara nu se pune, era treaba mea. Fiecare om este stapan pe propria viata.
El: Asa e. Auzi, crezi ca e ciudat ca nu te urasc?
Ea: Este putin. Mi se spunde des ca sunt insuportabila, dar e alegerea ta daca sa ma urasti sau nu.
El: Te-as ura, dar mi-e lene.
Ea: Inseamna ca nu m-ai ura.
El: M-ai omorat.
Ea: Inca unul...
El: Nu serios, m-ai omorat, cu calul.
Ea: Ce?
El: Da, eu eram ala pe care nu l-ai intrebat cum il cheama, inainte sa dai cu calul tatalui tau peste el, deci m-ai omorat.
Ea: Da... pai atunci ar trebui sa ma urasti.
El: Vai, ce insuportabila femeie.
Ea: Uraste-ma.
El se plimba prin fata portii, mai bate, trage de usi, ea sta tolanita.

Ea: Ai familie?
El: Nu, sunt fiul marii si al cerului. Normal ca am, am si o fiica.
Ea: Si o sotie?
El: Nu mai am.
Ea: Ma gandeam.
El: La ce?
Ea: La faptul ca nu mai ai sotie. Arati a om care nu mai are sotie.
El: Se prea poate.
Ea: Dar nu ma asteptam sa ai o fiica. Am lasat un copil fata tata.
El: Si fara mama.
Ea: Cum asa?
El: Asa.
Ea: N-am mai omorat pe nimeni pana la tine.
El: Dar m-ai omnorat pe mine suficient.
Ea: Bine, cred ca moartea nu prea-ti prieste.
El: Tie da. Esti foarte aratoasa in acest inceput de vesnicie.
Ea: Multumesc.
El: N-ai pentru ce.
Ea: Pentru compliment.
El: Cu placere.
Ea: Eu nu avem nimic de pierdut. De fapt nu avem nimic de trait, d-aia am murit.
El: Lasa-ma sa inteleg, ai murit pentru ca te-ai omorat, sau ai murit pentru ca ai vrut sa mori? E o diferenta!
Ea: Am murit pentru ca am vrut, asa ca m-am omorat. Acum intelegi?
El: Da.
Ea: Nu intelegi. De unde sa intelegi tu? Tu ai avut o sotie, ai o fetita, eu nu am nimic, de ce sa zambesc. Imi place sa calaresc. Atat.
El: Calaria nu este tocmai un motiv sa traiesti.
Ea: Vezi?
El: Asa e.
Ea: Imi pare sincer rau ca ti-am strivit cursul vietii, sincer. Daca as putea sa fac ceva...
El: Ai putea!
Ea: Ce?
El: Asculta: stii ca se spune ca daca iubesti pe cineva, inimile voastre raman unite si dincolo de moarte?
Ea: Sa zicem.
El: Imagineaza-ti ca pentru fiecare dintre noi exista rai si iad, si pentru fiecare dintre noi exista lume. Eu nu vad niciodata lumea prin ochii tai, cum nici tu nu vezi lumea cum o vede fiica mea, asa-i?
Ea: Sa zicem.
El: Ok, daca lumea este diferita pentru fiecare, de ce n-ar fi raiul diferit pentru fiecare, si mai mult, de ce n-ar fi iadul diferit pentru fiecare.
Ea: Ce vrei sa spui?
El: Iadul tau s-ar putea sa fie raiul meu... sau invers.

Ea: Eu ma simt bine acum, nu stiu daca o sa ma pot simti la fel pentru eternitate. E ciudat, dar nu are cum sa fie nici iad nici rai, pentru ca nu sunt nici in dureri, nici nu sunt cuprinsa de o fericire mare.
El: Veneam la tine.
Ea: Cand?
El: Atunci.
Ea: Cand?
El: Cand m-ai omorat.
Ea: De ce?
El: Sa te vad.
Ea: Ne cunoastem?
El: Nu, atunci ar fi fost prima zi in care ne-am fi vorbit...
Ea: De ce?
El: Pentru ca te vad calarind in fiecare zi, pentru ca esti asa frumoasa, cu parul in vant, suind si coborand colinele, pentru ca ai un zambet de primavara, pentru ca...
Ea: Primavara zambeste?
El: Poate nu, dar tu, da.
Ea: Tu ma cunosti...
El: Te cunosc de cateva luni, te vad in fiecare zi, as fi vrut sa iti vorbesc, n-am gasit puteri.
Ea: Si acum ai o eternitate la dispozitie sa o faci!
El: Se pare ca da.
Ea: Ba eu sper sa nu. Mai bate in poarta, poate ne aude cineva. Stai! Ma iubesti? Tu ma iubesti? Cineva ma iubeste? Sunt iubita? Hai ca asta chiar e absurd, pai nu pot sa fiu iubita de barbatul pe care l-am omorat...
El: Tu moarta fiind.
Ea: Da, poate ar trebui sa nu ma mai opun vietii.
El: Mortii.
Ea: Mortii.
El: Stii ca erai mai frumoasa cand nu te cunosteam?
Ea: Mersi.
El: Glumesc, nu, esti tare frumoasa, si blanda, desi iti tot schimbi masti de carnaval vienez.
Ea: Cum ar trenui sa ma port?
El: Normal.
Ea: Adica cum?
El: Adica sa nu incerci sa fii altcineva decat cine esti.
Ea: Da, si ce circumstante sa ma comport normal! Tu te gandesti ca niciodata nu o sa mai vedem lumea? Poate o sa ramanem inchisi in fata portii mereu, impreuna?
El: Da, ar fi...
Ea: Ce ar fi?
El: Altfel decat am trait pana acum.
Ea: Nu zau?
El: Zau.
Ea: Nu o sa am rabdare o eternitate langa tine, macar de nu m-ai tachina incontinuu.
El: Bine, incetez.
Ea: Da?
El: Da.
(pauza)
Ea: Zi ceva... ce liniste...
El: Ce liniste...
Ea: Nu-i chiar asa rau.
El: E chiar placut.

(se saruta, se imbratiseaza, unul peste celalalt, se aude o cazatura)
Ea: Domnule?
El: Doamna?
Ea: Ce caut peste dumneavostra?
El: Cred ca ati cazut.
Ea: Si dumneavoastra de ce sunteti cu mainile pe fundul meu?
El: Cred ca va sprijin.
Ea: Aham, bine.
(se saruta indelung)

10 comentarii:

George spunea...

Imi place. Cred ca ar trebui sa o pui in scena.

diana vlase spunea...

Nu este decat 10% din ceea ce vreau sa fie... daca o sa-mi placa, la coada, o s-o pun in scena, daca nu, nu. Exercitiul este oricum o cale mai usoara catre reusita.

diana vlase spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Intruder spunea...

''cele mai mari adevaruri se ascund in in mintea nebunilor''exact!

dracu' stie daca mi-a placut sau nu. m-a intrigat, de aceea nu stiu.
e ca un tablou cu mult alb si putin verde, roz...o sa-l privesc si din alte unghiuri dar daca m-a intrigat inseamna ca mai incape ceva in traista mea si inca pot duce.

Ramona spunea...

este plina de adevar........


nu avem curajul sa spunem tot ce gandim decat in vise sau cand e prea tarziu
incerc sa ma feresc de acest sport extrem si mi-am dat drumul la gura ;P

Aura spunea...

doamne cum ar arata asta pe scena!!Spun asta pentru ca s-a inatmaplat sa citesc mereu inainte de a fi puse in scena piesele scrise de tine, si exact ca atunci cand citesti o carte in mintea ta clar vezi si "filmul"...asa vedeam eu cand citeam piesele tale..frate da pe scena stiu sigur k le faci muuult mai tari! Bafta!

Aura spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Aura spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
diana vlase spunea...

saru-mana mult. Sunt sigura ca ai sa mai vezi scrieri d-ale mele pe scena..da nu promit ca asta. Oricum o tona de pupaturi!!!!!

beatrix spunea...

Genial!!!!