cautare

duminică, 25 noiembrie 2007

JOSEPHINE

Piesa intr-un act.
Josephine
Victor - un prieten
Client 1
Client 2
Client 3

O camera ca de bordel, cu lenjerie intima agatata, lumanari parfumate si o mascota mare, undeva in coltul scenei. Un scaun in mijloc, acoperit cu o matase alba. Machiajuri, scrumiera si perii de par, pe jos. In dreapta o canapea curata. Josephine, personajul principal, imbracata in desu-uri scumpe. Victor, un tip elegant, in costum si cu freza aranjata, fumeaza un trabuc pe canapeaua din dreapta scenei. Client 1, 2, 3 sunt reprezentati prin masti de gips pe care si le pune Victor ( iar dialogul dintre Josephine si ei se aude pe banda). Josephine fumeaza pe scaunul din centrul scenei, in timp ce isi intinde dresurile cu adeziv pe picioarele bronzate.... Se aude muzica in surdina.

J: Buna seara. Numele meu este Josephine. Hai radeti... Josephine, ce nume de curva, ha ha... De fapt ma numesc Ioana, numai ca nimeni nu ma cunoaste drept Ioana, pentru toata lumea sunt Josephine... Am vazut un film cand eram mica si in rolul principal era aceasta Josephine, care traia viata dubla, criminal platit si femeie de casa... stupid, stiu, dar pe mine m-a prins. Am visat la momentul in care sa pot trai asta. Acum nimeni nu mai stie de Ioana... Nimeni in afara de el. Pentru el sunt Ioana, chiar si acum, cand nici eu nu mai stiu cine este Ioana, sunt Ioana (arata spre canapeaua unde fumeaza Victor). El este Victor. Prietenul meu. Prietenul, nu iubitul. Ma viziteaza sistematic, odata la cateva zile, sa vada daca mai traiesc... candva m-a iubit mult... acum nu stiu... cred ca nici el nu mai stie...

V: (se ridica de pe canapea si se plimba prin scena, cercetand spatiul cu privirea) Buna ziua...
J: Buna, Victor.
V: Ce faci? Nu te-am vazut de mai bine de o saptamana...
J: Si ce? Ti-a fost dor?
V: N-as spune chiar asa... (priveste in jur) Cam dezordine la tine...
J: Asa si? Daca nu iti convine pleaca.
V: Nu era niciodata dezordine la tine.
J: Ne mai schimbam si noi, oamenii...
V: Asa-i...
J: Vrei o cafea?
V: As vrea..
J: Du-te si fa, si fa-mi si mie una.
V: Ete pula...
J: He, he!
V: Am auzit ca nu esti prea bine..
J: Ai auzit pe ma-ta, ce-ai auzit?
V: Ca l-ai lasat pe unu cu pula sculata si i-ai inapoiat banii... Ce este asta?
J: Dar de cand mi-am tras peste, dragule? Pfoa, ce lume mica si vorbareata...
V: Ce este?
J: Nimic, sunt momente in viata in care pur si simplu iti vine sa ti-o bagi... atata tot...
V: Asa-i, numai ca de la tine nu ma asteptam.
J: Sa ce? Victor, nu m-ai cunoscut niciodata, de ai fi surprins acum ? Iti amintesti ca tu ai fi omorat daca ti-ar fi spus cineva ca nu sunt cea mai pura femeie din univers? Iti aduci aminte cum a inceput totul?
V: Care tot?
J: Hai nu o face pe prostu, in seara aia cand am iesit la Colt si am mancat salata cu rosii cu pesmet...
V: Tu mereu mananci salata cu rosii cu pesmet...
J: Tu aveai inelul in buzunar si eu ti-am zis ca sunt prostituata...
V: Acea seara...
J: Ma gandesc poate, daca as mai fi asteptat putin, toate lucrutile ar fi decurs altfel... Ca acum as fi si eu una din milioanele de femei normale care fac sex in medie cinspe minute pe saptamana si isi petrec restul timpului in bucatarie... As fi cumparat cadouri de Craciun si sosete sotului...
V: Ce sens are sa te gandesti?
J: Asa, ma intrebam daca ar fi fost mai bine...
V: E in firea umana sa doreasca ceea ce nu pot avea... tu m-ai invatat.

(Josephine se ridica de pe canapea si vine in fata scenei. Monolog)


J: Astia sunteti voi, niste criminali! Imi amintesc cand eram mica, foarte mica, atat de mica incat eram virgina, stateam intinsa pe pat, in camera mea, si imi imaginam ca vine un print si ma rapeste, ca ma duce la el in castel, ma dezbraca si ma leaga cu saluri lungi, tesute cu fir aurit. Imi imaginam ca aveam un trup de femeie in toata firea, si printul ma atingea delicat cu buricele degetelor, pe buze, pe gat, pe sani, se juca cu sanii mei, apoi cobora pe coaste, pe coapse, si se apropaia de interiorul meu si ma atingea. Eu stateam cu ochii inchisi, cu plapuma grea daruita de bunica mamei mele, peste mine, si imi imaginam ca degetele mle sunt de fapt ale lui, si ma masam incet pana simteam ca imi tremura genunchii... Apoi exercitiul asta devenise banal, incercam tot felul de chestii noi pentru ca mi le cerea corpul. Corpul meu a inceput sa strige din ce in ce mai tare ca are nevoie de adrenalina, de experiente noi, de nou, de altfel, de altceva!

J: Cand a inceput totul, el (arata spre Victor) credea ca sunt o pictorita neinteleasa. O provinciala neadaptata in cautarea expresiei supreme a artei. Ma distram sa ma joc cu mintea lui. La inceput il iubeam sincer si pur... cel putin o parte din mine. La noi a fost mereu o lipsa de sincronizare aproape dureroasa.

(Victor se ridica de pe canapea si vine in spatele ei, ilustrand publicului o scena din inceputurile relatiei lor. Cei doi se privesc cu dragoste unul pe celalat, se tachineaza si se scuza cu fiecare gest.)

V: A fost cald astazi.
J: Ingrozitor de cald.
V: Ce caldura...
J: Intr-adevar.
V: Ai lucrat?
J: Da, putin, nu prea am avut, plus ca se intampla ceva cu nuantele la temperaturile astea.
V: Ce-ai pictat?
J: (Zambind)Un pic din tine.
V: Cat de pic?
J: Ai sa vezi...
V: Cand?
J: Cand e gata.
V: Adica ?
J: Cand o sa te termin.
V: Ma pictezi pe mine?
J: In fiecare zi cate un pic, in fiecare barbat pe langa care trec, sau care trece pe langa mine, prin mine, cate un pic...
V: Ce vrei sa spui?
J: Metaforic vorbind...
V: Si cand o sa termini sa ma pictezi ce o sa faci?
J:(Il saruta) Nu o sa termin niciodata sa te pictez... Si daca vreodata as termina ar insemna ca nu mai existi...
V: Pentru tine?
J: Nu, pentru tine.
V: Si ce pictezi din mine?
J: Cuvinte, de cele mai multe ori cuvintele tale...
V: Declaratiile mele de dragoste?
J: Nu, alea sunt banale.
V: Cum?
J: Nu sunt banale in viata, sunt banale in culori. Sunt cuvinte care trebuiesc puse in culori, si cuvinte pe care incercam sa le punem in culori. Declaratiile sunt cuvinte pe care incercam sa le punem in culori, dar nu ne ies... Declaratiile sunt efemere.
V: Nu sunt de acord.
J: Nu trebuie. Ar fi prea siropos.
v: De ce nu vrei tu sa fie, doar normal?
J: Nu exista normal pe o caldura ca asta...
V: Tu ma iubesti?
J: As putea.
V: Ai vrea?
J: Poate.
V: Minti?
J: Mereu.
V: Serios?
J: Nu, glumeam, mereu te pierzi in jocurile mele de cuvinte, ochii tai cand te pierzi in cuvintele mele... uite ceva ce trebuie pictat.
V: De ce esti rea?
J: Ce-am facut?
V: Ma faci sa ma simt ca un copil prost, care a crescut prea mult. Nu este cinstit. Femeia trebuie sa faca barbatul sa se simta barbat... sa se simta ca un soldat roman care poate omora o armata de saxoni. Tu crezi ca femeile romanilor se purtau ca tine?
J: Nu.
V: Pai vezi? De ce trebuie mereu sa fie o competitie intre noi.
J: Dar nu exista, iubitule, competitie. Fiecare dintre noi are puncte superioare celuilalt.
V: Tu de ce nu imi vorbesti deloc despre calitatile meie?
J: Dragul de tine, pe alea le pictez... daca ai putea intelege ca iubirea nu se reduce la a sparge timpane cu te iubesc-uri infinite...
V: Deci ma iubesti...
J: Prin analogie.
V: Iar incepi?
J: Iarta-ma...

(Victor se retrage pe canapea. Josephine ramane singura pe scaun pregatindu-si tinuta)

J: Il iubeam. Asa cum ai iubi un animalut de casa... este al tau, nu ai vrea sa i se intample nimic rau, de aceea nu faci nimic extrem cu el. Asa procedeaza barbatii cu nevestele lor. Asa procedati si voi cu dragalasele si scumpele sotioare, care fac tarte umplute, imbracate in bluze roz de casmir.. Le considerati animale de casa, asa ca pe ele le futeti in pozitia misionarului, si cu prostituatele va potoliti setea de viata, de fantasmagoric, cu ele faceti sex oral, anal, si restul... Nu este drept, numai ca mi-a luat ceva timp sa ma prind de treaba asta, faceam cu Victor ceea ce eu, daca ar fi fost vreodata sa fiu sotie, n-as fi suportat sa mi se intample...

(Victor isi pune o masca Client 1 si se intinde pe jos, in fata scaunului ei. Josephine il mangaie cu tocul cizmei pe abdomen.)

S1.

C1: As putea sa te iau in unul din filmele mele, ai vrea?
J: De ce?
C1: Asa, ca sa devii celebra... nu ai vrea sa devii celebra?
J: Tarfa care a ajuns actrita, si nici macar pentru ca unul din clientii ei s-a indragostit de ea... nu, doar pentru ca i-a facut un favor. Lamentabil! Nu multumesc.
C1: Cum vrei...
J: N-am inteles niciodata foamea asta de celebritate a actorilor.
C1: Asta pentru ca nu stii ce ar putea sa te faca fericita. Pe unii oameni banii ii fac fericiti, pe altii celebritatea...
J: Pe mine sexul...
C1: Serios? Ai fi fercita faca ai face sex tot timpul?
J: Cred ca da. Adica cel putin as fi ocupata si nu as mai avea timp sa ma intreb ce este fericirea.
C1: Esti fenomenala. Esti singura femeie de genul asta...
J: Prostituata?
C1: Ma rog... care face treaba asta cu tot sufletul.
J: Sex, futut, frecat, ce este asa greu de pronuntat? Prostitata, curva, tarfa...
C1:Nu cred ca exista un barbat suficient de complex ca sa iti satisfaca toate nevoiele. Ar trebui sa te iau in unul din filmele mele!
J: Nu stiu sa joc.
C1: Tu nu minezi?
J: Ba da. Normal. Toate femeile o fac.
C1: De ce?
J: De ce mint oamenii?
C1: Nu am stiut niciodata raspunsul la intrebarea asta.
J: Petru ca le este frica ca poate nu ii iubesti asa cum sunt, si atunci mint ca sa isi creeze impresia ca ii iubesti. Intelegi?
C1: Deah... oricum, ar trebui sa joci in unul din filmele mele...
J: Desigur... hai ii dam drumul?
C1: Daca vrei...
J: Ceva deosebit astazi?
C1: Nu, ca de obicei.

(Josephine scoate un bici, si incepe sa il calareasca pe C1, biciuindu-l. El tipa. Muzica pe fundal. La un moment dat el o rastoarna si o leaga cu mainile la spate cu propriul bici, apoi ii trage ciorapii cu dintii. Alearga prin scena ca un catel fericit facand un rond complet, dupa care ii arunca o bancnota pe scaun. Isi da jos masca si se intoarce pe canapea redevenind Victor. Josephine ramane singura pe scaun, reimprospatandu-si machiajul, implinita, fara sa i se intrezareasca nici un gand pe chip.)

J: Cand sunt cu unul din clienti, uit complet de Victor. E ca si cum mi-ar placea mult, personaje din filme diferite. Imi place unul pentru ca este frumos, tandru, are dintii albi si aliniati, mainile mereu calde, si celalat pentru ca are rautatea imprimata pe chip, cu ciupituri de varsat de vant, parfum tare si inexpresivitate excitanta in pat. La inceput imi era teama sa nu ma indragostesc de unul din baietii rai... apoi ma intorceam acasa si il vedeam cuminte, citind un ziar sau privind la televizor si imi venea sa ii iau capul in maini si sa urlu cat il iubesc. Jur ca il iubeam. Fara el nu as fi putut fi eu, nu as fi putut sa fac nimic din ceea ce fac. Se spune ca un om are mai mult succes in cariera daca are liniste acasa. Asta mi se intampla si mie. Daca Victor nu m-ar astepta cumintel acasa, crezand ca sunt la vreun chef, sau mai stiu eu ce, probabil ca mi-ar fi fugit gandul la vreo fantezie de genul asta, in timpul in care...

(Victor vine spre ea cu un set de pensule ascunse la spate.)

V: Inchide ochii?
J: Ce?
V: Inchide ochii! Am o surpriza?
J: Ce este?
V: Inchizi ochii sau nu primesti nimic.

(Josephine inchide ochii. Victor scoate setul de pensule si il il posteaza in fata ei.)

V: Deschide!
J: Iubitule!
V: Le-am cumparat de la targul de ieri. Iti plac?
J: Foarte mult. Probabil ca sunt suficient de scumpe, asa-i? Cat te iubesc!
V: Cat?
J: Pana la soare si inapoi, si de doua ori in jurul lunii!
V: Stii ca nu mai este nevoie distanta in jurul lunii, oricum este mica in comparatie cu distanta dintre pamant si soare, nu?
J: Si de asta te urasc!
V: De care?
J: Pentru ca imi tai macaroana cand este declaratia mai suculenta..
V: Ca o friptura de vita facuta in casa?
J: Cu putin piper presarat peste...
V: Si vin rosu...
J: Si noi infulecand din bucata de carne ca apucatii!

(Cei doi se amuza impreuna. Josephine il saruta pe frunte pe Victor si acesta se retrage pe canapea.)

J: Dragul de el, daca ar fi stiut ca imi puteam permite cate zece seturi de pensule pe ora...pe ora lucratoare, bineinteles... Ma gandeam ca este prea bun sa merite o femeie ca mine. Chiar ca mergea expresia: Ce tarfa! Ma gandesc ca poate ar fi fost bine sa ii spun, numai ca nu as fi suporta gandul sa il pierd. M-am gandit si la varianta sa nu il pierd pe el, sa il tin pe el... dar cum ar fi fost viata mea fara contactul cu penisurile celor mai importanti oameni din tara? Acolo ma simteam puternica, le stiam jocurile, slabiciunile, si uneori ma distra sa ii vad pe unii dintre ei sustinand dizertatii despre conduita si morala, amintindu-mi-i in desuuri femeiesti, zburdand la mine in apartament...

(Victor isi pune a doua masca devenind Clientul 2. Josephine continua sa stea pe scaun. Clientul 2 se deschide la slitz si se aseaza in fata Josephinei. Pe banda se aud gemetele lui si vorbe de alint: bine tatutzule, fii buna cu ea, asa tatutzule, priveste-ma, bine, da tati, asa fetitza mea... Josephine se sterge la gura, el isi ridica slitul la pantaloni si cauta un loc unde sa se aseze. Nu gaseste asa ca se aseaza istovit langa scaun, in timp ce Josephine isi aprinde o tigara.)

C2: Or sa te omoare draciile astea.
J: Nu mor eu din atat.
C2: Asculta la mine, ca-s batran si stiu.
J: Lasa ca nu esti asa batran. Esti sexy!
C2: Vezi de ce vin eu numai la tine, tatutzule? Tu spui diplomatului ceea ce el vrea sa auda. Esti diplomata cu diplomatul.

(C2 rade grotesc apoi isi priveste ceasul de la mana)

C2: Ce repede ai scapat, putoare...
J: Cat e?
C2: N-au trecut decat cinspe minute. Eu te-am platit pentru doua ore, ce inseamna, dom'le, profesionistele...
J: Mai putem incepe odata, daca vrei...
C2: Nu, nu, m-ai secatuit, tatutzule. Mai vorbim...
J: Vorbim...
C2: Ai vazut cum s-au dat la fund cacanarii dracului... Atat le-a trebuit, un scandal. M-ai vazut la emisiune? Praf i-am facut! Sunt bun, dom'le, asta sunt, bun!
J: Esti!
C2: Pai ce credeai, tatutzule, ca ii lasam eu sa ma dea jos, dupa cat am luptat, lasa cat am luptat dar cati bani am bagat? Pai mi-as fi facut abonament la tine pe eternitate cu banii aia...
J: Ai putea sa iti faci, oricum nu cred sa ajungem in locuri diferite...
C2: Iadu' ne mananca, Josephine draga, pe amandoi!
J: Si pana la urma care-i problema lor?
C2: Of, este o chestide de monopol, partzarul ala are senzatia ca toata tarlaua asta capitalista este a lu ma-sa. Pai cine-i ma-sa? Presedintele?
J: Poate este totusi cineva, nu subestima pana nu cunosti...
C2: Asa-i, asa-i, futu-i in cur pe ma-sa. Eh, dar eu le-am zis-o, tatutzule, in direct, m-ai urmarit, nu?
J: Da, i-ai lovit unde ii durea mai rau.
C2: Stinge, tatutzule, tigara aia, ca ne omori pe amandoi!

(Clientul 2 se retrage pe canapea, isi da masca jos, redevenind Victor. Josephine sta ghemuita in fata scaunului, tremurand. Victor vine nervos, tipand.)

V: As avea nevoie de o explicatie!
J: Ce sa iti spun?
V: De ce m-ai mintit? De ce ai facut asta, Ioana? stii bine ca eu te-as fi ajutat. As face orice pentru tine, femeie, orice! Nu trebuia sa faci asta?
J: M-am gandit ca ai sa te superi... ca am sa te dezamagesc si m-am gandit sa pot repara singura aceasta greseala.
V: Ce este de reparat? Cum sa iti mai explic, Ioana, ca nu poti face totul de una singura? Uneori mai ai nevoie de ajutor. Fir-ar sa fie, trebuie sa inveti sa primesti ca sa poti da... ai pierdut un an! Abia la anul mai poti da examenul la arte plastice. De ce nu te-ai prezentat la examen, atat as vrea sa stiu?
J: Pentru ca nu ma simteam pregatita. Pentru ca mie imi place sa te pictez numai pe tine, te-as picta numai pe tine mereu, nu as vrea sa fac altceva, intelegi? Nu stiu sa pictez altceva...
V: Ioana, draga, dar o sa ai toata viata la dispozitie sa ma pictezi pe mine, nu plec nicaieri, niciodata, numai ca trebuie sa iei examenul asta, altfel nu o sa fii decat o amatoare. Tu nu vrei sa fii o amatoare, nu-i asa?
J: Niciodata?
V: Ce?
J: Nu ai sa ma parasesti niciodata?
V: Niciodata.
J: Nu este, totusi, un cuvant cam mare pentru cat de mici suntem noi, oamenii?
V: Nu, este un cuvant potrivit pentru cat de mult te iubesc eu pe tine.
J: Ai tipat la mine....
V: Of, iarta-ma, dragostea mea, iarta-ma... tu trebuie sa intelegi ca nu vreau decat ce este mai bine pentru tine, vreau sa fii fericita Ioana. Pictand, tu esti fericita, eu asta stiu.
J: Nu sunt o amatoare.
V: Fara o diploma esti, Ioana, trebuie sa intelegi.
J: Cat de plin de prejudecati esti... iubirea ar trebui sa te ajute sa rupi barierele. Tu nu ma iubesti... tu vrei sa te casatoresti cu mine...
V: Si ce este rau in asta?
j: Nu intelegi...
V: Taci, vino in bratele mele...

(Cei doi se tin in brate un timp, dupa care Victor merge pe canapea.)

J: Normal ca nu aveam nici un gand sa dau admiterea la tampenia aia de Facultate de Arte Plastice, sau cum s-o numi... Incepuse sa ma enerveze din ce in ce mai tare siroposenia aia de iubire. Ioana, eu vreau tot ce este mai bun pentru tine, stii nu, tu nu vrei sa fii o amatoare, tu vrei sa fii o profesionista, nu? Eram o profesionista, diplomatul mi-o spusese! De ce dracu stateam la curul unui nimeni cand as fi putut sa rastorn trei partide si jumatate din show-bizz cu tot ce eram? Te iubesc, ba nu, eu te iubesc, nu, eu te iubesc mai mult, ba nu, eu te iubesc mai mult, eu te iubesc enorm... Ma-ta! Josephine, trebuia sa stii ce te-ar fi facut fericita! Asta este cel mai greu. Cand stii ce te face fericita mai este doar drumul... drumul catre fericire... fericirea insasi...

(Victor se intoarce.)

V: N-ai mai pictat de mult.
J: Nu prea am inspiratie.
V: Macar niste caricaturi...
J: Dar ce sunt eu, caricaturista? Si ce desenez?
V: Fantezii in orizontul realitatii...
J: Poftim?
V: Am spus ca...
J: Am auzit ce-ai spus, ce dracu inseamna asta?
V: Nimic, mi s-a parut ca suna frumos.
J: Eu nu desenez fanteziile nimanui in realitate, ai inteles? Ce tampenie...
V: Te schimbi, cu fiecare zi te vad putin altfel...
J: Ce?
V: Cu fiecare zi care trece te schimbi mai mult. Ai inceput sa nu mai dai doi bani pe arta ta, pe iubire, pe micile cadouri... Candva imi ziceai ca ma iubesti pentru fiecare prostie pe care ti-o ofeream...
J: Adia imi cumparai iubirea? Asta faceai? Asta faci? Crezi ca prostiile alea de cadouri ma tin pe mine langa tine, crezi ca nu as putea sa mi le cumpar singura?
V: Nu spuneam asta...
J: Daca te intereseaza am mai multi bani decat ai putea tu sa iti imaginezi, si as putea sa imi platesc cei patru ani de facultate chiar acum, daca asta m-ar face profesionista in ochii tai...
V: In ochii mei esti deja totul, Ioana, nu trebuie sa imi dovedesti nimic.
J: Cum sa nu? Iubita ta, viitoarea ta sotie, mama copiilor tai trebuie sa fie pictorita, una cu facultate, diploma, trebuie sa fie o profesionista... cum altfel?
V: Nu o sa mai bat la cap, Ioana, incercam sa te indrum spre ce-i mai bine pentru tine...
J: Mai inceteaza dracului cu Ioana. Nu sunt Ioana, ma cheama Josephine... De cate ori vrei sa iti repet? Josephine!!!

(Victor merge spre canapea, isi pune masca si devine Clientul3. Josephine isi pune o blana eleganta pe umeri si fumeaza o tigara lunga. Expresia fetei lasa sa se intrevada pofta si placerea viciului.)

C3: Dezbarac-te!
J: Asa, deodata?
C3: Sa nu uiti ca eu te platesc.
J: Asa-i. Cum vrei tu!
C3: Esti frumoasa. De ce te-ai facut curva?
J: Pentru ca imi place.
C3: Iti place sa fii curva?
J: Nu, imi place sa fac sex.
C3: Pai asta nu inseamna neaparat sa fii curva.
J: Imi place sa fac sex ca experiment. Sa cunosc mai multi barbati.
C3: Deodata?
J: Nu neaparat.
C3: Cati barbati ai avut?
J: Nu i-am numarat.
C3: Ma asteptam la raspunsul asta. O femeie ii numara. Curvele nu ii numara niciodata.
J: Nu stiam.
C3: Si cand nu ai sa mai fii o curva, ce ai sa faci?
J: Nu stiu, nu m-am gandit...
C3: Pentru ca voi nu ganditi. Curvele sunt ca animalele, fac totul din impus. Daca vor sa se frece, se freaca, daca vor sa manance, mananca.
J: Si barbatii cum sunt?
C3: Ce treaba are una cu alta? Un barbat daca vrea sa faca ceva, o are pe nevasta-sa acasa.
J: (Rade) Am inteles, si tu ai venit aici sa ce?
C3: Sa iti zic atat, ca esti o curva.
J: Ai spus de cateva ori bune, am inteles, nu fi impertinent...
C3: Nu are omul ce discuta cu voi, asa sunteti, niste curve, va manaca ca pe maimute si nici nu recunoasteti. Curve!
J: Ai vrea sa nu mai repeti obsesiv cuvantul asta?
C3: Curva?
J: Da.
C3: Te deranjeaza ca iti spun ca esti o curva? Pai nu esti?
J: As prefera sa spun prostituata, sau dama de companie....
C3: Un cacat, tot curva. Sa stii ca nu am nici un pic de resprect pentru voi. Adica am auzit ca sunteti oameni si tot felul de baliverne, dar eu stiu ca femeia e una, curva nu e femeie.
J: Dar ce e?
C3: Curva.
J: Ar fi asa un mare deranj daca te-as ruga sa anulam aceasta intalnire. Nu imi face placere.
C3: Normal, voi aveti impresia ca sunteti cineva, dar de fapt nu sunteti nimeni, asta sunteti, nimeni. Pai cine dracu mai stie de voi, dincolo de ora aia sau de noaptea aia? Cutzu!
J: As vrea sa pleci!
C3: Asta este, plec, curve gasesc pe toate drumurile, bani sa fie, pe cand femeia, pai pe femeie o iubesti, o respecti, o tratezi ca pe o regina.
J: Iesi afara!!!!
C3: Curvo!

(Clientul 3 se retrage catre cafenea, isi da masca jos, redevenind Victor)

J: Uneori munca asta poate deveni foarte enervanta. Nu am dat intotdeauna peste clienti eleganti, galanti si parfumati. Idiotii de genul astuia, m-au facut sa ma gandesc, poate profesia mea nu este cea mai fericita.Uneori ma intrebam de ce fac asta?Nu gaseam nici un motiv sa nu o fac... Parca incepusem sa ma plictisesc de capriciile mele. Parca ma prosteam prea mult incercand teribilismul cu degetul, si pana la urma, eu am fost singura cu aripile zdrobile, ei au ejaculat, altceva nu mai conteaza... Nici Victor nu a mai contat... Victor...

(Intra Victor)

V: Da, Ioana!
J: Ce?
V: M-ai strigat...
J : Nu imi mai spune Ioana ca ma exasperezi!
V: Asa te cheama.
J: Josephine!!!
V: Simt ca te pierd... daca nu te-am pierdut deja...
J: Sunt aici! Nu sunt? Sunt aici, Victor! Nu te mai smiorcai ca un copil!
V: As vrea sa plecam...sa ne mutam in provincie undeva... Impreuna, doar noi doi, intr-o casa mica cu gradina...
J: Ce? Ai inebunit? Serios! Ai luat-o razna?
V: Ai putea sa stai, sa pictezi, poate ti-ar veni inspiratia... Eu m-as ocupa de gradinarit, tu ai planta flori in glastre, am fi fericiti...
J: Termina cu tampeniile, te rog!
V: Am face dragoste toata noaptea, ziua am...
J: Am face dragoste toata noaptea? In pozitia misionarului pana imi amortesc picioarele? Sau ai vrea sa imi faci sex oral pana adorm? Dragoste toata noaptea, tu te auzi?
V: Poftim?
J: Victor, noi ne futem ca bosorogii, cate cinci minute, in pozitia misionarului, uneori nici nu iti dai drumul daca eu termin inainte. Esti prea obosit, la dracu... Noi n-am incercat altceva din a doua saptamana a cacatului asta de relatie.
V: Se pare ca sunt cateva lucruri nediscutate intre noi...
J: Cred ca nu ti-ai gasit momentul, Victor, tardiv pentru o discutie despre asta...
V: Ba nu Ioana, scuze, Josephine, nu este! Asculta-ma? Te iubesc enorm, nu mi-as fi putut permite niciodata sa iti cer sa facem asa ceva... te respect prea mult.
J: Asa ceva?
V: Josephine, vreau ca tu sa fii mama copiilor mei, cum ai putea crede ca eu...
J: Asa este, Victor, in casa noastra din provincie, vom face dragoste pana voi face vanatai pe spate de la patul tare si lenjeria apretata... sunt aproape fericita.
V: Am putea incerca, macar...
J: Tu nu ai avut niciodata fantezii cu o femeie care sa ti-o suga, Victor?
V: Nu as putea vorbi asta cu tine... (intimidat) ba da, dar pentru asta exista alt gen de femei... platite...
J: Poftim?

(Victor merge pe canapea)

J: Astazi a trebuit sa ii spun totul. Ce sens ar fi avut sa mai aman? Oare ar fi avut vre-un sens? Nu... Din cartile cu ingeri lipseste mereu unul, iar in tablourile cu draci mai e mereu loc pantru inca unul. A trebuit sa recunosc cine sunt, macar de dragul zecilor de pensule nefolosite... Oricum nu ar fi avut cum sa mearga... nepotrivire de caractere... se pare...

(Josephine mege pe canapea langa Victor. )

V: Mi-e foame!
J: Si eu as manca o salata de rosii cu pesmet.
V: Tu mereu mananci salata de rosii cu pesmet...
J: Vrei sa mergem la Colt?
V: Da, mergi si comanda, vin si eu in cateva minute... mai am ceva de facut...
J: Bine, nu intarzia... as vrea sa discutam cate ceva...
V: Si eu as vrea...
J: Pa pa..
V: Ioana... te iubesc.

(Josephine iese. Victor vine in mijlocul scenei si se aseaza pe scaunul Josephinei. Scoate din buzunar un inel.)

V: Astazi... sau niciodata... Iubirea este mai puternica decat orice! Stiu asta! In ochii ei am vazut mii de femei. O sa mergem im provincie, ne vom casatori... vom fi fericiti...

(Victor iese. Dupa cateva momente intra impreuna. Actiunea a revenit la momentul prezent. Au cafelele in mana, fiecare...)

J: A dracului de proasta ai facut-o!
V: Fa-ti, daca nu iti convine...
J: Hai spune-mi, te-ai gandit ce s-ar fi intamplat daca mi-ai fi dat tu inelul inainte?
V: Poate macar unul dintre noi ar fi fost fericit...
J: Imi aduci un pliculet de zahar?


Sfarsit.

10 comentarii:

dacu spunea...

ar fi frumos, daca nu ar fi trist...

diana vlase spunea...

:), multumesc

Picky spunea...

Mijto. Mi-ar plăcea să o văz pusă-n scenă.

Anonim spunea...

Cred ca ai muncit mult la asta. Este cea mai buna piesa a ta pe care am citit-o, vizualizam fiecare scena. Esti talentata!

diana vlase spunea...

:)), sunt? Noah, tre sa iei in calcul ca e scenariu dupa o carte, deci aia cu talentu trebuie impartita cu Belle de Jour, si aunci nu stiu care ar fi procentajul:D

Anonim spunea...

Ceea ce nu inteleg eu in ultima vreme este aceasta aplecare a publicului cititor spre curve. Nu ca ar fi ceva rau, mie imi plac curvele. Cele destepte, depravate din nascare si din convingere, care se amuza fiind curve, care sunt lucide si impacate cu soarta lor. Curve, tarfe sau prostituate, cum vrei sa le spui. Cum au devenit brusc curvele subiecte de arta? Asta nu inteleg eu, romanta asta referitoare la curve, care capata spiritualitate si emotii, care devin brusc umane si uneori casnice. It's wrong, my dear....presupunem ca e vorba de vreun spirit si de ceva emotii, ele inceteaza cand apare un achitator mai serios,constant.

Dincolo de preocuparile de altfel placute, pasiunea unei curve se intretine elegant cu sume constante si consistente de bani. Cu atentii si tratatii fine. Si dama iti raspunde generos cu atentie si preocupare, cu gingasia gesturilor ei studiate.

Nu cred ca e ceva rau in asta, pana la urma, la un nivel sau altul asa procedeaza toate femeile. Asa se dreseaza barbatii si tot asa merge viata inainte.

Dar cum naiba au ajuns curvele atat de populare?

diana vlase spunea...

De ani de zile crima a fost un subiect la fel de circulat, si nimeni nu s-a intrebat de ce. Gandeste-te la gheise, sau la curtezane, si ai sa vezi ca nu are sens sa ne ingradim in cuvantul ''curva'' ca sa intelegem ca arta este acolo unde esti dispus sa o vezi. La mine e o pura intamplare apropiata cu fantezie unui lucru pe care nu il stiu...deci sa lasam cartile si imaginatia sa lucreze...

Anonim spunea...

tocmai asta e problema, ii lipseste veridicitatea, pentru ca tu,cel mai probabil, nu te incadrezi in categoria tarfa...

diana vlase spunea...

:)) sa zicem, asta daca l-am ignora pe napoleon. Se mai spune, de altfel, ca in fiecare femeie este o sorie si o amanta, asta cum se numeste?

diana vlase spunea...

Sotie:)