cautare

joi, 22 noiembrie 2007

Sunt mai bun decat faptele mele!

''Sunt mai rau decat cuvintele mele, dar mai bun decat faptele mele!'' Citat descoperit in biblioteca nescrisa a lumii de Gabi Penes, cand era putin suspect...
O sa citez in tot acest post o discutie a noastra, pentru ca singura nu as fi spus mai bine.

Perfectiunea. Perfectiunea este vie, nu este un lucru rigid, de nemodelat. In primul rand nu este un lucru, dar orice ar fi, exista in functie de bagajul nostru genetic, si este greu de suportat. Intervine exemplul lui Adam si al Evei. De ce nu au stat ei linistiti si fericiti in Perfectiunea raiului? Pentru ca nu este in firea omului sa accepte perfectul, pentru ca perfectul te obliga la precedent, te ingradeste in frumusetea momentului, si daca ai avea o mie de orgasme pe zi, cand ai mai avea timp sa le mai simti intensitatea?

Libertate. Libertatea este cea mai uzuala masca a fricii. Oamenii se ascund in spatele libertatii pentru a nu fi nevoiti sa evadeze din ''lagarul simtamintelor mediocre''. Un rasarit de soare se vede mai colorat, cand se reflecta in ochii ei, o frunza de plop, ingalbenita pe aleea mea, este mai caramizie cand mi-o arata el, dar pana la urma de ce sa traiesc mereu cu teama ca poate toamna urmatoare nu va mai fi, si sa nu ma consolez cu gandul ca e aproape la fel de caramizie si daca o vad singura? Iubirile mari vin cu suferinte si mai mari!

Sfarsitul. (ma intreb daca sa spun parerea mea sau a lui Gabi, pentru ca sunt in contradictoriu) Sfarsitul este punctul in care totul se termina. Viata se termina cu moartea, iubirea se termina cu suferinta, cartea se termina cu coperta doi, dupa care nu mai este nimic, piesele de teatru se termina cu golul scaunelor unde au aplaudat sau au huiduit oamenii. Constientizarea existentei sfarsitului este singura modalitate prin care iti asiguri continuitatea. Paradoxal.

Speranta. Speranta este pasarea cea mai frumoasa pe aripile careia poti brazda vazduhul. Te va tranti cu barbia de pietrele dezamagirii, dar este ceva mai frumos decat sa o implori sa vina din nou? Si din nou sa zbori?

Sunt mai buna decat faptele mele, intr-adevar, pentru ca nu imi uit SFARSITUL in SPERANTA unei PERFECTIUNI a LIBERTATII.

Multumesc Gabi... il cheama Zen!

2 comentarii:

Intruder spunea...

perfectiunea.
mi se pare trasa la xerox...textul e perfect. litere perfect negre pe o foaie perfect alba, A4. nu pete de grasime, nu gaurele de la tigara aprinsa, nu indoituri.
nici Dumnezeu nu-i perfect. cateodata-i egoist, acaparator si probabil, sufera de reumatism. iubeste pe toti si iarta prea des.
"o mie de orgasme pe zi"...hai sa nu zicem o mie, ci o suta!...hai, cincizeci!...nu e vorba de timp (e o chestiune de secunde, nu suntem porci), e vorba de implicarea emotionala. cred ca inima, pulsul, presiunea si circulatia sangelui, metabolismul...s-ar da toate peste cap. inmulteste 50 cu "x" secunde si vezi cat iti da in 24 de ore, apoi intr-o saptamana, intr-un an, intr-o viata.

libertatea.
e totul, restul e iubire.
cand ne e frica, nu suntem liberi. teama devine stapan si daca nu ne eliberam, ne paste ghilotina...ai habar cati oameni umbla prin lume cu capul despartit de trup?
tu, ca actor, ar trebui sa stii.
...sau sa simti.

sfarsitul.
e un nou inceput. am preluat teoria asta, pentru ca nu-mi place punctul, nu-mi place coperta doi, nu-mi plac salile de teatru goale.
sfarsitul vietii este inceputul eternitatii si daca eternitatea nu exista, o inventez.
suferinta iti da puterea s-o iei de la capat. libertatea, la fel.

speranta.
nu depinde CE speri, depinde CAT speri. tine tot de libertate, dar e cu dus si-ntors...uneori suntem asa de liberi, incat speram pana-n al noualea cer. de-aceea, caderea e brutala si in picaj.
iluziile ar trebui sa fie mai putin numeroase decat orgasmele.

mdea...si eu sunt mai rau decat cuvintele mele dar si decat faptele.
raul zace-n mine, nu imprejurul meu. am noroc chior, ca-i ca-ntr-o cusca.
sunt mai rau decat faptele mele, pentru ca nu-s perfect, sunt liber (chiar si provizoriu), nu exista
sfarsit si speranta zboara doar mai sus de acoperisuri.

PS: de fericire n-ai zis nimic...si cat mi-as fi dorit!!! :D

diana vlase spunea...

Fericirea este perfectul pe care omul nu-l va atinge niciodata. Restul e incercare...