cautare

sâmbătă, 8 decembrie 2007

Buna, eu sunt Oana!

Buna ziua. Ma numesc Oana si sunt dependent de fluturi. Nu as putea sa las sa treaca ziua, fara sa vad un fluture... zburand. Cand eram mai mica ma duceam in cimitire. Acolo sunt cei mai multi fluturi, ati observat? Da! Pentru ca in fluturi se transforma sufletele oamenilor care pe lumea cealalta devin ingeri.
Pacat... In ultimul timp vedem din ce in ce mai putini ingeri... fluturi. Asta pentru ca oamenii nu mai sunt buni. Se duc dracului, toti in iad. O sa ajunga iadul ala mai rau decat capitala Chinei. O gramada de suflete ingramadite pe metrul patrat. Stiti ca se spune despre razboaie ca sunt bune ca sa mai imputineze oamenii. Cacaciosii astia de oameni! Oare in iad nu s-ar putea arunca o bomba draconica sa omoare... sau cum s-o zice, sufletele alea ingramadite, sa le mai dea si dracilor sansa sa respire.
In sfarsit. Eu iubesc fluturii.
Pentru ca am suferit teribil in unele zile in care umblam bezmetica pe strazi in cautarea unui fluture, a trebuit sa ii prind pe aceia care mi-au iesit in cale si sa ii omor eu... macar asa sa pot sa privesc linistita un fluture, fara sa ma chinui sa gasesc unul... ii am pe toti in colectia mea de ingeri.
Acum stau pe canapeaua de la mine din camera, si privesc zeci de fluri expusi pe peretele din fata mea. Sunt colorati, cu aripile desfacute, prinse in bolduri, mirosind a cadavru in descompunere... Pe unii i-am mai mangaiat, asa ca s-a mai sters din intensitatea aripilor, dar sunt ai mei, toti. O sa fac un rai din apartamentul meu de la marginea orasului. Un cimitir de ingeri. Da, ma numesc Oana... si sunt dependenta de ingeri. Ia spune-mi, tu ai fost bun? Ai fost darnic? Ai minti? Ai inselat? Daca nu... Buna, eu sunt Oana, iar tu vei sta pentru eternitate prins in bolduri la mine pe perete.

12 comentarii:

Anonim spunea...

cu aripile desfacute in bolduri pe inima ta

Beatlemaniacul spunea...

Intrebarile nerostite de obicei stau tolanite undeva la umbra unui gand, si rareori se ridica curioase ca firul de iarba ce inteapa zapada de primavara, sfioase si aproape nebagate in seama, invaluindu-ne pervers, ca o panza transparenta aruncata fara intentie peste un fluture amortit de roua diminetii. Un ochi neavizat ar cadea in contemplatie, cautand penelul care a zugravit aceasta scena atemporala, uitand ca deasupra oricarui zburator asteapta acul tremurand sa patrunda cu un scartait prelung cartonul invechit al insectarului. Ce esti de fapt, in afara unui alergator ca toti ceilalti pe culoarele lungi si intortocheate ale acestui labirint in care ne gasim si ne pierdem zilnic, ne irosim in asteptarea celuilalt, uneori despartiti de doar o fereastra? De ce nu o sarim, as vrea sa intreb. De ce continuam drumul pe coridorul din stanga, cand celalalt a fost zarit alergand spre dreapta? De ce alegem partea insorita a soselei cand intuim ca celalalt inoata in noroi pana peste genunchi? Dar mai ales de ce jucam acest joc pretinzand ca avem cuburi cu care sa inaltam falnice palate, cand noua ni s-a dat doar o mana de bile? E usor de raspuns printr-o intrebare? Nu stiu, poate e firea noastra sa ne speriem prea repede cand in fata se deschide o portita de scapare, sau cand am zarit lumina la capatul tunelului care duce afara, si sa ne aplecam exact atunci spre lucruri marunte, o frunza cazuta sau o picatura de ploaie! Si chiar si atunci ne grabim, caci clepsidra a fost intoarsa cu o repeziciune marsava, si nu stiu de ce dar simt ca cineva a furat o parte din nisipul acesteia?

diana vlase spunea...

De ce? De ce? De ce? Pentru ca putem gandi, pentru ca ne indoim, pentru ca avem dreptul, egal masurat, la fericire si la nefericire, pentru ca depinde de noi daca vrem sa gandim raiul ca un perete plin de fluturi morti, sau ca pe un camp verde, cu caprioare si flori rozii... De mici am fost invatati prin jocuri, sa gandim dincolo de patratul imediatului vizual. Ce-ar fi sa ne imaginam ca in spatele tabloului cu caprioare si flori sunt si leii, care mai devreme sau mai tarziu vor ataca caprioarele?

Anonim spunea...

Mda...problema ar fi ca fluturii nu sunt liberi...absolut, destinul lor fiind, mai devreme sau mai tarziu, omida...Iar zborul le e intemnitat in presimtirea tarasului omidesc... Doar... Doar daca ne-am gandi ca si cel al dracilor ar putea fi, tot astfel,...ingerul. Sau invers...:)...?... E la alegere...

Aura spunea...

Deci ma scuzati ca intervin..dar domnu anonim a incurcat oalili:) la faza cu omida..."fluturii sunt de remarcat pentru ciclul lor de viaţă neobişnuit, cu un stadiu larvar de omidă, un stadiu inactiv de pupă şi o metamorfoză spectaculoasă într-o formă familiară de adult cu aripi colorate."deci mai intai e omida si apoi fluture...

diana vlase spunea...

:)), hit him! Bravo Aura draga, bai da tu esti un fel de enciclopedie floro-faunistica?

Aura spunea...

Nu..dar citeam si am simtit ca e ceva in neregula cu omida aia...si am fugit repede pe net...wikipedia :D

diana vlase spunea...

traiasca:))

Anonim spunea...

Corect, Aura...foarte corect... O singura intrebare: omizile din ouale cui apar?...si cum s-ar putea interpreta ciclul...fie si ca licenta...filosofica, nu strict biologica? Multam... Sau era vorba de DEX si manualele de biologie aici...si nu stiam eu...de nu voi fi respectat vreo acuratete "tehnica"? Oricum, astept raspunsul tau cu real si concret interes. Sau tocmai am mai comis si un pleonasm?...:)

diana vlase spunea...

Bai Intruder, ia semneaza-te mai:)

Intruder spunea...

asta e al treilea sau al patrulea blog unde imi depun un comentariu, precum fluturica- oul.
diana, am o mie si una de defecte: sunt cocosat, balbait, n-am ochi albastri, sforai in si bemol major si dimineata ma trezesc cu ochii lipiti. ok, nu le trec pe toate 1001 ca-ti consum spatiul cu tampenii.
...DAR, nu-mi pune in carca mai mult decat pot duce.
niciodata n-am facut comment-uri anonime, imi repugna! (lol, am reusit sa nu scriu "re-punga")
e adevarat, "Intruder" nu-i totuna cu "Vasile Ciocalau" (de exemplu) insa e o porecla, acolo...o chestie!
boon, si "Aura" e tot o porecla (probabil), insa nu sunt asa sofisticat incat sa-mi iau nume feminin.
am incercat o data cu "Contesa Maritza", pana ce mi-a zis unu' "taci fa si-nchide gura, ca ramai gravida!"...si eu, parol ca scriam cu gura-nchisa!
(de atunci, respir numai pe nas.)

daca n-apare ce am scris aici, pacatul tau sa fie...eu nu arunc anatema! :)))

asta-i tot.

diana vlase spunea...

Scuzele mele, dragule, imi asum:). Aura este chiar aura, iar eu chiar am gresit, si stiu. Scuziiii!!! Ma ierti?