cautare

joi, 28 februarie 2008

Speed Dating Party



Iti cauti jumatatea? O gasim noi. In 7 minute."


Incepand cu sambata, 1 martie Singur.ro, in colaborare cu club Metropolis, au placerea de a anunta cea mai inedita petrecere a inceputului de an, prima petrecere Speed Dating din Romania.

Bazat pe conceptul nascut in New York evenimentul e structurat in trei parti: concursul propriu-zis, concert si after-party.
Inscrierea se face accesand pagina www.singur.ro si completand formularul.

Impartit in 2 runde, speed-dating-ul are la baza cateva reguli simple. Exista 14 concurenti, 7 femei si 7 barbati. In prima runda barbatii trebuie sa se mute succesiv de la o masa la cealalta, dupa 4 minute de discutie cu sexul opus. In a doua runda barbatii pot alege mesele de discutie. La finalul primei runde fiecare participant isi va nota preferatul pe un biletel, dat juriului.
Juriul va decide cuplul castigator, in functie de biletele si de comportamentul participantilor. Castigatorii vor petrece un weekend impreuna la munte, clasatii pe locul doi se vor bucura de o cina romantica la un restaurant din capitala iar cei clasati pe locul 3 vor primi cadouri surpriza.
Va exista o masa a castigatorilor, unde cuplul serii va putea ramane sa se distreze intreaga noapte.

Concertul va urma dupa concurs, si va implica publicul pentru a demara o seara de distractie in care toata lumea este libera sa comunice si, de ce nu, sa continue ideea concursului, prin a-si gasi jumatatea. Artistii pot fi de asemenea votati pe www.singur.ro.

Cu o frecventa saptamanala, Speed Dating Party e un eveniment de la care nimeni nu ar trebui sa lipseasca.

Parteneri media: MuzicaBuna, Radio Total, Hollywood Movieplex, Zile si Nopti, Anyplace.ro, Radio 3net, So fresh, Sunete, Compact, 25h, Club News.

Club Metropolis, situat la etajul 4 in Unirea Shooping Center, a luat fiinta acum jumatate de an si are onoarea de a gazdui in fiecare sambata , incepand cu ora 22.00 petrecera anului 2008.

Concert 1 Martie BORDO
Concert 8 Martie TRENUL DE NOAPTE


www.singur.ro/speed_dating_party.php

miercuri, 27 februarie 2008

Meet the Spartans


Meet the Spartans


Genul: Comedie
Regie: Jason Friedberg , Aaron Seltzer
Distributie: Kevin Sorbo, Carmen Electra, Diedrich Bader, Jenny Costa, John Di Domenico

Meet the Spartans, sau una dintre cele mai complexe parodii din ultiumii ani. Spun complexa, pentru ca, daca la inceput am crezut ca este o parodie dupa 300, pe masura ce filmul evolua, realizam ca este o parodie a americanilor. De la Brithey Spears, la Paris Hilton, la American Idol, la Transformers, productia pune pe ecran un umor indraznet.

Armata spartanilor, in numai de 12, cu abdomenele vopsite si inclinatii homosexuale, lupta in dans, rime, si glume ‘yo Mama’ pentru victoria teritoriului propriu. Cum totul se sfarseste cu moarea, si cum moartea poate fi un subiect foarte spumos pentru comedie, finalul este apoteotic... mult spus!

Doua aparitii care mie personal mi-au facut deliciul serii, Carmen Electra si MethodMan, o coloana sonora amalgamata, care ar naste invidii si pentru Ridley Scott, regizorul Gladiatorului, si lui Gary Gray, cel care a adus pe ecran comedia Friday.

I-as da un 8 pentru trailerul reusit si pentru Carmen Electra.

Off the record(asta nu intra in cronica)

1. Ce tarani erau langa noi, jeeeees, un el si o ea, ea ne povestea glumele ca la teatru pentru orbi si apoi radea singura si foarte ascutit, el intelegea chintesenta filmului, si cand unu' mai ramanea fara ochi chiar se intrista.. poate il durea, dom'le pe actor... apoi se mai intorcea spre noi, cu coltul gurii ridicat, si ne explica ca la noi nu-i asa... SERIOSSS???
2. Zece pentru meniul Romance si M&M!
3. Miliarde pt..

luni, 25 februarie 2008

Poze PREMIERA Josephine Inca o Tarfa Trista





















A mai trecut o premiera peste mine, a patra, dar prima in care nu am jucat. Anca si George au fost buni, piesa aplaudata. Pentru mai mult, trebuie vazuta...

Josephine
Inca o Tarfa Trista

Scenariul si regia Diana Vlase
Distributie Anca Ionilett, Heorge Hodor
Muzica Iulia Smeu
Manager Catalina Grosu
Photo Aly:)

Multumesc .

La misto, ashea...

DiVa Interviu Cu Diana Vlase


Carte de vizita: Diana Vlase, fosta gazda la Senso Tv, este o actrita completa care si regizeaza si scrie piese, iar Teatrul Nou este proiectul pe care l-a initiat in urma cu un an.


Ai un ritual anume de intretinere a parului?
Regula numarul unu: dupa fiecare spalare se foloseste balsamul de par.

La ce varsta ai inceput sa folosesti produse de intretinere?
Prin liceu pe undeva, aveam o colega care ne aducea din Londra tot felul de creme... ce tare era.


Dintre toate produsele de intretinere pe care le folosesti, pe care nu il schimbi niciodata?
Balsamul de par si crema anti-despicare.

Ce stil de coafura preferi pentru ocaziile speciale? Ai un stil anume care sa te defineasca?
Stilul insurubat. :)) Daca ne referim la par atunci da, de cele mai multe ori il port afro, dar imi place foarte tare sa ma joc cu el, cum fac cu toate lucrurile din viata mea, asa ca stilul este bazal, si imaginatia construieste pe el, pana la excentric.

Ai parul cret si bogat. Cat de greu de coafat este acest tip de par?
Atat de greu incat imi e mila de doamnele de la hair-do, si de cele mai multe ori ma automutilez singura... exceptand situatiile extraordinare, iar atunci o aleg pe cea pe care nu o suport :)) glumesc!

Ai o viata agitata. Cat timp dedici intretinerii corporale?
Fiecare sfarsit de zi. Dusul cu masaj, crema de corp si spray de par inainte de culcare. Toate sunt necesare ca sa ma trezesc a doua zi in forma.

Preferi produsele cosmetice naturiste, preparate in casa sau pe cele gata facute?
Gata facute, ca nu prea am incredere in capacitatile mele de a imbina lucruri care de obicei se mananca :)) Plus ca alea au cutie proprie!

Autor: Andra Ilias

joi, 21 februarie 2008

Crepusculi

Crini timizi,
presati pe peretii camerei,
dadeau tapetului consitenta carnala.
Intr-o noapte de delir ai sa vrei sa faci
dragoste cu crinii aia,
sa ii atingi,
sa ii musti,
sa ii sfasii,
sa te lipesti de ei si sa ii lasi sa
te sfasie ei pe tine,
reci,
inumani,
albi.
Camera inspira un plin de poveste.
Un pat mare, in mijloc,
cu saltea moale si cearsafuri nearanjate...
si crinii...
Ea se dezbraca
pana la piele si se tranteste pe patul confortabil.
Inchide ochii!
Le simti mirosul?
Crinii miros ca sfasierea aripilor fluturilor.
Priveste in sus.
Pe tavanul denivelat se propaga lumini ciudate,
incep povesti de dragoste
care se vor schimba
dupa cum lumineaza soarele.
Si cica astrologii nu au dreptate!
Povestea mea de iubire
ia forma
umbrelor povestilor voastre.
Pe tavanul inramat in crini
incepe cel mai frumos film
de dragoste,
cu mine
creatorul imprastiat in toate zarile,
in final.
O umbra se alinta sub o raza eterica,
crepusculi
se apropie unii de altii,
isi ating varful simtirilor,
se joaca,
se mangaie,
se pierd unii in altii,
uita sa mai iasa,
apoi cedeaza,
incet,
cu rotunjimi de te iubescuri,
si ea,
catifea roz aramie,
se zvarcoleste intre cearsafuri ca un sarpe innebunit
de o miscare mai senzuala si mai periculoasa
decat a lui.
Zambeste.
Nu e normal sa ajungi acolo privind
luminile pe tavan, dar ce animale frumoase suntem noi,
ce animale bogate suntem noi...
Noi avem vise....

miercuri, 20 februarie 2008

Deliquent Habits


Bring the noise, Fabrica si Urban Groove te invita la unul din cele mai importante evenimente ce va avea loc in Romania in domeniul hip hop-ului latin! Una din cele mai mari si mai cunoscute trupe de hip hop californiene vine la Bucuresti pentru prima oara pe data de 9 Martie 2008.

Delinquent Habits din Los Angeles sunt foarte apropiati ca si stil de Cypress Hill si au fost la jumatatea anilor 90 una din cele mai difuzate trupe la radiourile si posturile Tv (in special MTV) iar primele lor albume au fost produse de celebrul Sen Dog unul din membrii trupei Cypress Hill. Delinquent Habits sunt asteptati in Romania de aproape 10 ani.

In deschidere
-RAKU (membru al trupei Zale)- alaturi de Ombladon a castigat Mtv romanian music award pt piesa „egali din nastere”
-RANS-un all star band cu membrii DAHOOD ,RACLA,Dj DOX(Mtv romania),Brugner
-CYPHER ALL STAR- cu membrii CTC

CLUB FABRICA –duminica 9 martie ora 19.00-Bucuresti

vineri, 15 februarie 2008

Razboiul lui Charlie Wilson


Razboiul lui Charlie Wilson

Cu Julia Roberts si Tom Hanks.

Regia Mike Nickols

Daca noi inca mai facem filme despre revolutie, si ne sta bine, americanii au incetat sa mai faca filme cu si despre doborarea gemenilor. Razboiul lui Charlie Wilson este o productie realizata dupa un caz real, inspirata din istoia 80’ilor americani.

Charlie Wilson este un congresman relativ anonim, cu un umor aparte, caruia ii plac picanteriile vietii, dar care anunta un caracter sensibil. Indrumat de uneori iubita sa, Joanne, el merge in Afganistan pentru a survola situatia politica si militara de acolo. Povesti de viata teribile il sensibilizeaza pe Charlie (Tom Hanks) care decide sa ajute Avganistanul in razboiul cu rusii, un razboi in care implicarea americanilor trebuie sa se mentina secreta.

Filmul incepe cu un salt in timp, momentul decorarii lui Charlie, si cuprinde momente de tragism, scene de dragoste, umor negru.

Cu o echipa competenta, cu o femeie capabila, supotul greu obtinut de la stat, Charlie reuseste sa redea libertatea afganilor, dar nu se opreste aici...

Un film istoric si de actiune, productia lui Mike Nickols face parte din categoria filmelor de care avem nevoie pentru a ne aminti ce oameni mari a gazduit istoria lumii.

Diana Vlase

miercuri, 13 februarie 2008

Ma intrebam cum suna...

Ma intrebam cum suna raiul...
Dar iadul?
In rai de aud bataile de aripi ale fluturilor
Si bataile de inimi ale celor ce nu au avut timp sa iubeasca.
In iad...
Se aud bataile de inimi ale celor ce au iubit deja
Bataile de aripi ale celor ce nu au putut sa zboare
Bataile de cap ale celor care au cercetat.
Crede, muritorule, si nu cerceta...
Cerceteaza, diavole si vei primi inca o pereche de aripi cu care sa nu poti sa zbori
He, he, he... nu e distractiv?
Ma intrebam cum suna timpul...
Am inchis ochii si am ascultat trecerea lor,
Pe langa urechea mea vajaiau secundele
Nici foarte familiare, nici foarte straine
Aproape ca tine
Trec si ele.
Timpul se aude ca o scurgere de zambet
De pe oglina unui tablou modigliani-an
Si ochi nu sunt
Si timpul se aude... ducandu-se.
Ma intrebam cum se aude totul...
Zgomotul de constiinta imprastiata in cele patru zari
Peste gemete de placere,
Plansete de copii,
Trafic
Foarte mult trafic intre rai si iad...
Prea multe corpuri injunghiate de suportul aripilor.
Ma intrebam cum suna...

vineri, 8 februarie 2008

Premiera


Buna, eu sunt Ioana, dar tu poti sa imi spui Josephine. Josephine, ce nume de trafa... Hai radeti!
Apoi spune-mi, cum ar fi fost daca lucrurile ar fi decurs altfel? Da... macar unul dintre noi ar fi fost fericit...


PREMIERA 24 februarie, ora 21.00 Deko Cafe

O productie Teatru Nou
Scenariul si regia: Diana Vlase
Cu: Anca Ionilett; George Ioan Hodor.

Doamne ajuta...inca doua saptamani de stres continuu, am zis Domane ajuta? Doamne ajuta!!!

joi, 7 februarie 2008

Purkitza



Visand la Ajunul Craciunului... Oare ce-o sa-i aduca Mosul, pe ea, cu un mar in gura? Grohai delicat in somn si se intoarse pe partea cealalta... Ce umor negru ai tu, Purkitza!



Ps: (cu copy paste de la Andra) o cheama purchitza. mi-a adus-o rodica din barcelona. e asa, antistres cica. un material d-ala de-l freci o groaza in mana sa-ti treaca nervii. cica :)))

Veronica A. Cara

Nu sunt pudică, nu mai sunt. Nu mai am probleme legate de cuvântul pulă, de cuvântul futai, muie, sugi pula şi mai ştiu eu ce. Se tot aud peste tot. Aproape nu-mi mai spun nimic. Dacă un bărbat mi-ar spune „ sugi pula” cine ştie ce naiba aş înţelege. Sunt mai revoltată când oamenii îmi spun că sunt artificială sau insensibilă. Dacă toţi oamenii mi-ar spune: „Sugi pula” mi-ar părea aşa, ceva, ca o abracadabra care nu mai înseamnă nimic. Aceste cuvinte nu mai au nici o vrajă. Nici rea, nici bună. Într-un fel este bine! Oamenii au început deja să se jignească sau să se excite cu altceva. La vremuri noi, nevoi noi. Pe mine, de multe, ori, cuvintele „sugi pula” mă trimit cu gândul la o adresă. După părerea mea, un barbat ar trebui să ştie să scrie despre pula lui. Mai ales dacă este scriitor. Nu mai sunt pudică, nu pot însă să nu observ insistenţele, neconcordanţele. Îmi amintesc de filmul acela în care un aşa zis artist plastic era apucat bine de doi zdrahoni de body-guarzi, înmuitat în vopseluri şi aruncat pe pereţi. Bineinţeles că ieşea ceva. Totdeauna iese ceva. Şi, dacă se ţine cu tot dinadinsul, există şi interpretări. Oamenii s-au născut cu mania interpretărilor.
Am citit o carte în care o tânără femeie are pe parcursul întregii cărţi o conversaţie telefonică în care spune în fel şi chip că vrea să sugă pula. N-am nimic împotrivă, multe femei ar vrea să facă asta, multe femei ar dori să spună asta, dar totuşi, trebuie să se întâmple ceva înainte, după, cândva, cumva, poate chiar să o sugă naiba o dată şi să conştientizeze ceva. Nu poţi să sugi la infinit pula şi să nu conşientizezi nimic. Este ca şi cum ai fi poştaş, mergi, dai la fiecare locatar în parte corespondenţa apoi îi sugi pula, sau altceva, ce are. După posibilităţi. La două, două săptămâni iei salariul. Ai supt pula şi n-ai simţit nici o bucurie. Mai mult, nici ăia care au aflat că ai făcut-o n-au nici o bucurie. Şi asta este oarecum trist. Oamenii se bucură totdeauna cănd află că cineva suge pula cuiva. E, aşa, un fel de voyerism de audiţie. Am citit rânduri întregi despre nu ştiu cine care linge păsărica nu ştiu cui. Mie mi s-a părut că i-o linge cu forţa. Pe unde stilistic lucrurile stăteau mai bine, mi s-a părut că ei nu-i păsa, iar el vroia să fie privit. Asta înţeleg eu prin perversitate.
În rest, pulă, muie, futut, lins, spermă, flegme, puroi, viscere desfăcute... parcă suntem la fabrica de combinezoane destrămate, la atelierul de ciorapi remaiaţi. Muie sună deja mai banal decât muls. Vine o vreme când nici să fii maniac nu mai poţi. Că nu mai are nici un haz dacă nu mai este nici o oprelişte...Cam acelaşi lucru şi cu manierismul... Dar despre asta altădată. După ce îmi ies din cap cuvintele: pulă, flegmă, sânge, păsărică, muie.


Un text ca o capcana! Radeti si numiti-o nebuna, sau vedeti dincolo de el si simtiti genialitatea textului.
Veronica A Cara, un scriitor de care avem nevoie. Daca aveti chef sa va luati o carte, incercati Petrecere cu Mama, Eny sau Baba Lina.
Textele ei ne duc spre o lume ascunsa in fiecare dintre noi, ea te duce spre lumea ta...

miercuri, 6 februarie 2008

Nudite...



Eu si obsesiile mele cu nuduri... bine dracu ca mi le retin... in seara asta nu am mai putut, aveam nevoie de ceva adevar dupa ce am vazut cea mai mare stupizenie ever!!!! Obelix la Jocurile Olimpice, sau Asterix, sau mama lui... Sala era plina! A fost cineva la intr-o sala de cinema plina maxim? Aaaa, la Mall? Stateau oameni si in primul rand. Asa, filmul era in franceza, iar glumele erau mai triste decat alea facute de celebri Vacanta Mare. D-alea in care unul primeste un pumn si zboara pana in nori... u know... d-alea in care oamenii se urasc atat de tare incat scot limba unii la ceilalti? Imi vine sa plang!!! A durat doua ore si a fost o parodia la parodia parodiilor, parodiind parodia. Sa mai zic? Oamenii radeau in jurul meu, de ce???

Dar acum sunt acasa... safe...

duminică, 3 februarie 2008

Flo and mo'



My beloved Flo... Privirea aia pierduta in ochii oricarui privitor se datoreaza faptului ca omu' asta vrea sa faca muzica acolo unde toata lumea vrea sa faca bani...
O sa aratam bine impreuna la nunta Adrianei, ne-am facut un obicei deja ;))

sâmbătă, 2 februarie 2008

Cum sa iti pierzi speranta

Absolutul, asa cum il gandeste mintea imperfecta a oamenilor, nu este altceva decat incercarea prosteasca de a avea in palme un curcubeu. Fiecare dintre cei ce acced la absolut se nefericesc sperand la concretizarea unei Meca imaginare.

Mergea istovit printr-un desert fara margini, cu o cruce de argint intr-o mana, si sticla in care fusese apa, in cealalta. Si inca ceva... imaginea unei oaze verzi, imprejmuita de palmieri mari, cu in izvor rece prin care se vedeau chipuri ale lui Narcis valurite, ochi luminosi, zambete complete, oglindirea absolutului... Inchise ochii, in mersul lui prin desert, si se vazu pe el oglindindu-se in apa ce forma mici baltoace cristaline, pe pietrele curate... Nu mai era ars de soare, si barba nu ii era crescuta, fruntea nu gazduia riduri grele si dintii inca lasau sa se vada o linie dreapta si ingrijita, sub buzele moi... ce frumos era inainte sa i se macine imaginea de ganduri...
Deschise ochii cand simti gust de nisip fierbinte scrasnind printre dinti. Era intins pe spate si soarele rotund de deasupra lui ranjea fierbinte si il dojenea pentru ideea asta nebuneasca... Intinse o mana intre privirea lui si soare, si vazu unghiile crescute, unele rupte, altele inca intregi... avea mana unuia dintre cersetorii carora refuzase mereu sa le intinda un banutz, tremuranda, crapata si murdata.
Ce faci aici?
Se ridica si privi in jur. Desert in toate partile, nici urma de om, nici o umbra de cuvantator. Stia ce este... citise el despre Fata Morgana, care vine si suceste mintilor calatorilor prin deserturi. Asta trebuia sa fie... caldura ii dilatase gandurile, iar frica de moarte nastea himere.
Ce faci aici, am intrebat... De ce nu imi raspunzi?
Zambi si se gandi, pentru o secunda, sa intre in jocul imaginatiei lui... totul era sigur, atat timp cat el stia ca este un joc, nu pierdea nimic in afara de ceva timp, eh...si poate nu era chiar asa de rau sa aiba un insotitor de drum... pe el?
Ba da, iti raspund... Imi parcurg calatoria vietii....
Cauti ceva?
Absolutul.
Vocea tacea. El astepta un raspuns, dar nu reusea sa mai auda decat vajait de fire de nisip.
Ce este? Iti displace raspunsul meu?
Cauti raiul?
Nu, daca as cauta raiul, as putea la fel de bine sa imi strapung maruntaiele cu un cutit ascutit... raiul nu este pe pamant, voce prostanaca!
Ranji satisfacut de raspunsul lui, se ridica si continua sa mearga. Ranjetul se tranformase intr-un ras si soarele parca nu mai dogorea asa de tare. Pana la urma nu era o idee chiar rea sa vorbeasca cu Fata Morgana, sau cine o fi fost... credea ca era primul om care reusise sa sfidese vocea, sa isi stranga puterile si sa continue sa mearga... Avea iluzia invingatorului si puterea primei batalii castigate. Mergea!
Absolutul... se auzi din nou vocea. Stii ce este absolutul?
Daca l-as cunoaste nu mi-as mai pedepsi corpul la acesta calatorie... Daca as sti, nu l-as mai cauta.
Isi puse mana in care avea crucea, la frunte, si privi in zare. Lantul crucii incurcat printre degete lasa pandantivului loc sa se balanseze in orizontul lui vizual. Sub crucea din privirea lui se construi o biserica inalta, cu pietre umede. Aproape putea mirosi greutatea aerului rece emanat de pietrele imbibate de credinta si speranta.
Nu poate fi adevarat, se gandi, trebuie sa fie rodul imaginatiei mele... trebuie sa fie ea, care imi joaca feste.
Ai vrea sa fii acolo? In racoarea peretilor, tronat de crucea mare si grea de argint?
I se fisura peretele sufletului si un iz de speranta patrunse inauntru... poate ce vocea era un inger calauzitor, si poate ca acolo, in mijlocul desertului, intre peretii aceia, chiar va gasi, ascuns intr-un cufar minunat, absolutul... poate...
Alerga in directia aceea, iar scepticismul omului contemporan astepta sa vada cum biserica se indeparteaza incet, dovedindu-se o inchipuire. Dar nu era asa, aproape ca ajunsese la portile ei... si el continua sa alerge cu picioarele goale in nisipul fierbinte. Calcaiele i se infundau in firele de nisip si el gasea puterea sa le traga, si sa paseasca din nou, mai viu, mai puternic. Se imagina din nou frumos, imbratisand absolutul cu toata fiinta lui.
In fata portii mari era mai racoare. Se intoarse si privi infinitul desertului, apoi soarele, apoi mainile lui. Nu era o iluzie! Intinse mana si atinse metalul rece al portii... un fior ii strabatu corpul. Dincolo de maretia de metal era absolultul. Aproape ca era mantui de pacatele sale. Isi saruta crucea de argint si batu la poata.
Zgomorul sec il sperie putin, dar usile incepeau sa se deschida, si un aer rece ii cuprinse narile.
Pasi inauntru cu ochii inchisi.
Esti pregatit? il intreba vocea..
Da. Lasa crucea din mana, si sticla ce odata se pare ca avusese apa, odata cu corpul ingenunchiat. Deschise ochii.
In fata lui, dune de nisip infinite ii concretizau orizontul. Nu putea fi! Nu avea cum sa fie!!! In spatele lui portile se inchisera, in fara lui desertul nemarginit....
Ce este asta? se gandi el.
Absolulul, ii rapunse vocea. Absolutul nu este decat suma incercarilor nimicniciei umane de a ajunge la absolut... Mai bine alegeai raiul, lama cutitului ce ti-ar fi strapuns maruntaiele ar fi fost rece, iar drumul mai scurt, sarmane om...