cautare

vineri, 30 mai 2008

Astazi ma simt...

Astazi ma simt enervant de impanzita de oameni din toate colturile. Am plecat de la serviciu si m-am trezit batand strazile in drum spre dentist, cofetarie, farmacie, piatza... Multi oameni in jurul meu, astazi... Oameni zambind, oameni tristi, tinere ferchezuite, muncitori transpirati fluierand, batranele dragutze dand legatura cu zece lei...
Nu ma simt foarte bine. Fara motiv.

M-am oprit din scrierea acestui post ca sa ma dau pe mess cu mama mea, care incet incet devine un cunoscator al internetului, si al tastraturii.
Acu' ma simt bine...

Gabriel Garcia Marquez


Daca Dumnezeu mi-ar oferi inca o bucata de Viata

Gabriel Garcia Marquez


Dacă, pentru o clipă Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiată de cârpă si mi-ar oferi o bucată de viată, fără îndoială că n-as spune tot ceea ce gândesc, dar m-as gândi la tot ceea ce spun. As aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu-adevărat. As dormi putin, n-as mai visa deloc, căci prin fiecare minut când închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumină. As merge când ceilalti se opresc, m-as trezi când altii adorm. As asculta când altii vorbesc, si as savura o înghetată bună de ciocolată. As "trăi ca îndrăgostit de dragoste" Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucătică de viată, m-as îmbrăca simplu, as cădea în genunchi în fata soarelui, lăsându-mi goale corpul si sufletul. Dumnezeule, dacă as avea o inimă, mi-as scrie ura pe ghiată si as astepta primele raze de soare. Cu un vis al lui Van Gogh as picta pe stele un poem de Benedetti si i-as oferi lunii un cântec de Serrat. As stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simti durerea spinilor si sărutul rosu al petalelor. Dumnezeule, dacă as avea o bucată de viată... n-as lăsa să treacă nici o singură zi fără să le spun celor pe care-i iubesc cât de mult îi iubesc. As convinge fiecare bărbat, fiecare femeie că ei sunt preferatii mei si as trăi ca îndrăgostit de dragoste. As demonstra oamenilor cât se înseală crezând că încetează să se îndrăgostească îmbătrânind, fără să stie că încep să îmbătrânească atunci când încetează să se îndrăgostească! I-as da aripi unui copil, dar l-as lăsa să învete singur să zboare. "Când mă vor pune în cutie..." I-as învăta pe bătrâni că moartea nu vine o dată cu bătrânetea, ci cu uitarea. Am învătat atât de mult de la voi, oamenilor! Am învătat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să stie că adevărata fericire constă în felul în care escaladezi muntele. Am învătat că atunci când nou-născutul strânge pentru prima dată, în pumnul lui mic, degetul tatălui, îl cucereşte pentru totdeauna. Am învătat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.
Cat de frumos ar fi ca fiecare dintre noi, la capatul vietii, sa gandim asa...

Desene, cu degetul pe umbre..


In fiecare raza
legea compensatiei
naste
o umbra
pe care o purtam cu noi
ca pe o corvoada.
Putini stiu unsa,
ca si din umbre putem
preface zambete.
O durere
mare
ne lasa abisuri
intunecate.
O bucurie mare
naste
doar riduri
de expresie.
Lumea se schimba
in cute,
riduri,
nasteri.
Incifram cuvinte
sa
descifram esentze.
Si pana la urma,
trupul,
ca un crochiu,
in alb si negru,
umbre si lumini,
transpira finalul.
De unde stii tu ca
umbra
din final
nu este
lumina
unei alte priviri?

joi, 29 mai 2008

Frumusetea si prostia, merg ca loboda-n salata


Metafora loboda, ca sa nu vorbesc urat din titul... Dar pana la urma, ca p*** in c** nu este neaparat o chestie aiurea, pentru unii. Dati-mi voie sa ma abtin, ca sa nu vomit... ah, si scuze daca deranjez pe cineva, dar mai bine sa nu ma doara capu decat sa ma doara-n cur:))
Oricum postul asta este despre altceva.
O femeie frumoasa, inalta si blonda? O proasta? Nici eu nu ma dau in vant dupa blonde (imi displace culoarea parului) dar incerc, pe cat posibil, sa ma abtin in a face afirmatii nefondate. (linsul pe pereti nu e afirmatie nefondata). Dar m-am plictist de retarzi, cu pareri preconcepute, care catalogheaza ca dupa numele de familie, persoane despre care nu stiu nimic.
In aceasta dimineata, in metrou, o superba domnisoara (blonda, frumoasa de pica lumea, inalta, subtire, imbracat cu gust), se aseaza pe unul din locurile libere, isi deschide geanta Guci (notificat) si scoate o cartzulie. Amsterdam. Ian McEwan. Nu e Kant, ca atunci as fi ras si eu, este exact ceva ce poti citi, si intzelege, in metrou.
Trei tipi, genul contabil, au vizat femeia, si au inceput sa se ingheonteasca, fix ca la usa colhozului.
Pai ne luam de ele ca sunt blonde, si cand incearca una sa arate ca este doar nuanta cu care ea isi vopeste parul, vin ghiolbanii... Plus ca tipa nu era ostentativa cu nimic.
Dar noua ne place sa ne expunem parerile, care mai de care mai badaranesc, care mai de care mai stupid si vulgar posibil.
Concis, toate Alinutzele sunt sadice, iar daca nu sunt, sa fie, fir-ar ale dracului, ca d-aia s-au inventat bancuri cu ele (de remarcat 'inventat'), toate blondele sunt proaste, toate grasele, joviale si ahtiate dupa sex, toti barbatii bine, ori metrosexuali, ori homosexuali, s.a.m.d... De ce? Pentru ca noi ne-am chinuit sa cream niste chestii in lumea asta, si nu veniti voi, oamenii onesti si justi, sa ne futeti tot sistemul.
Imi cer scuze, pe aceasta cale, tuturor celor care le-am incalcat legile cu intelectul meu, tuturor celor care le-am strivit avantul cu limitele mele sexuale, si tutror celor care... sunt blonde SI proaste. Nu despre ele e vorba:))
Ps: Pun pariu ca daca domnisoara din metrou si-ar fi ridicat privirea la unui dintre crai, ar fi amutit, sau mai rau.... ar fi ejaculat... precoce:))

miercuri, 28 mai 2008

Bubu Reloated!!!


M-au durut picioarele trei zile... si cureaua calatinei:))

Pulbere de diamant


in aburi de cuvinte
sta linistea
intreaga
si-n nouri de tacere
cuvinte, zeci, se sparg

cautari
gasiri
despartiri
pauze
tigara...

si de la capat.

In asteptari prelungi
ne sta speranta
toata
si-n timp ce asteptam
sperante, zeci, se pierd

incercari
reusite
ne...
pauza
tigara...

si de la capat.

In infinite ganduri
se-ntinde abisul
tot
si ganduri infinite
in ere, zeci, se duc

cine sunt?
sunt singur?
caut taine?
pauza
tigara...

cu un pahar
abia atins de deget,
vorbeste despre tot.
Si tace,
vorbind intr-una
si canta
si rade
si incearca.

Fara coronite premiante, il infatisez asa cum este.
O jumate perfecta... daca nu i-ar lipsi cealalta jumatate...
pauza
si scrie...
pauza
tigara...
pauza
Il regasesc in gandurile mele brute, ca fiind pulberea de diamand...slefuind diamante...

sâmbătă, 24 mai 2008

Vant din dreapta..


Am privit spre dreapta mea. Era acolo. Nici nu trebuia sa ma uit. Ii simteam prezenta de cum am intrat in incapere. I-am imaginat fata inainte sa il vad. Stiu privirea crispata cu care m-a privit. Sa vorbeasca cu mine? Sa ma ignore? Sa plece, repede, inainte sa am timp sa... Sa ce? Eu ce avem sa fac?
Privirea mea s-a oprit in ochii lui. A ramas acolo ca o tanara goala pe o insula presarata cu nisip alb, divin. Au trecut patru anotimpuri in acea secunda. Am clatinat din cap, in semn de salut, inainte ca el sa poata realiza ce se intampla. Mi-a raspuns instinctiv. Mi s-au infierbantat obrajii si pantecul. Daca am fi fost singurii oameni pe pamant i-as fi sarit in brate si l-as fi sarutat pe buze, pe langa buze, pe obraji, pe ochi, exact cum faceam cand ma lasa sa o fac.
Eram ca doi copii intr-o productie de gradinita. Toti oamenii in jur stiau, ne priveau reactiile, asteptau sa se intample ceva.
S-a intamplat. A venit catre mine, cu un zambet abia retinut, si m-a intrebat daca rochia mea e noua. Daca ce? Isi batea joc de mine? Nu este, i-am raspuns, numai ca tu nu ai de unde sa stii. Eu stiu tot, poate ca nu te-ai prins pana acum. Cunosteam genul asta de umor. Datorita lui imi tremurase corpul de ras, de mii de ori. Dumnezeu, tu esti?Am incercat eu sa mentin discutia in acelasi registru. Nu cred in Dumnezeu, dar el crede in mine... Bei ceva? Ce sa fi raspuns? Ca nu? Pai ba da, normal ca beau ceva, numai ca nu stiam daca era bine sa raspund la provocarea lui.
Numai sec sa nu fie, am raspuns. Niciodata nu a fost sec, zice el, ba chiar dimpotriva, plin de ganduri indreptate catre tine. Here we go! Ca sa fi zis? Ce sa fi facut?
Acum vorbim? Intreb eu in speranta sa realizeze pozitia in care ne aflam. Acum nu, atunci vorbeam. Acum e prefacem ca ne cunoastem. Dar nu ne cunoastem.
Devenise intr-odata prea adanc sa mai pot pricepe in ce directie urma sa mearga discutie. Am raspuns cu un da, printre dinti. Oricum in situatii de genul asta mi se blocheaza tot sistemul.
Si, ma mai iubesti? Ma intreaba el. Inca, spun eu zambind, pacat ca nu ne cunoastem. Da, pacat, ar fi fost interesant, totusi...
Ce vroia? Raspundeam gresit la intrebarile lui, trebuia sa ma comport indiferent, sa fiu mai salbatica?
Oameni fara chip zambeau in jurul nostru, un zumzet ca de albine devenise muzica, el, eu, nimic concret, nimic cert. Nu il iubeam, ba da, ba nu, stiam ca l-am iubit, acum vroiam numai sa se termine scena asta penibila, Doamne cum il iubeam inca...
Deci? Deci ce, raspund eu? E noua rochia? Este, spun eu recunoscand inca o data cat de bine se pricepe el la comunicare, si cat de fara ajutor sunt eu in fata lui.
De ce ai venit aici? Eram sigura ca o sa ma intrebe asta. Am venit, i-am raspuns. Din spatele lui au aparut doua brate care l-au incatusat. Apoi a aparut un cap blond, o domnisoara draguta cu vocea de pitic tamp. Oare eram subiectiva? Hm. Ce faceti? Salu, eu sunt Ana, si intinde manutza alba spre a o strange. Maria, spun, si zambesc ca si cum as fi fost cea mai straluciotare stea. Si toate amintirile s-au dezlantuit in mintea mea, ca un uragan.
Ai putea fi, cel mult, printesa, ii spun duduii, salut respectuos si plec...

Despre alterare se vorbeste ca despre o alta etapa in care intra sufletul nostru. Oamenii nu pierd speranta, ci bucuria de o impartasi. Speranta ramane acolo, mica, asteptand o alta ocazie de a iesi la iveala. Daca nu i se mai da voie, devine o gaura neagra ce macina din suflet ca o carie. Isi imagineaza propria poveste care, cu fiecare zi, se indeparteaza de realitate.
Ce trist momentul in care speranta, rahitica ca un picior ghipsat, vede din nou lumina. Nu el se schimba. Produsul sperantelor tale este deja altcineva... Mai bine un mat sanatos decat libertatea unui blocaj. Dar cei mai buni teoreticieni sunt cei mai prosti practicanti, nu?

joi, 22 mai 2008

Tranda versus Skizzo


Interesanta apropiere.
Nu am vazut un concert live cu nici unul dintre ei, dar s-au strans la Bucuresti, desi nu e chiar mijlocul drumului dintre Constanta si Timisoara, asa ca trebuie sa mergem sa vedem de ce sunt in stare. Mai ales ca e vineri, si noi nu lipsim de la Malibu, right?
Pareri si detalii dupa concert.
Cu ps-ul ca e vineri pe 30, adica saptamana viitoare.

Defapt...




  • Daca vreodata ma vei pierde
  • sa nu plangi,
  • ca n-ai stiut.
  • defapt...
  • tu m-ai pierdut demult.

  • Daca vreodata ma vei lasa pierduta
  • nu am sa plang,
  • ca am stiut.
  • defapt...
  • ce-i drag nu este de avut.

  • Daca vreodata te voi pierde
  • nu am sa rad
  • ca am stiut.
  • defapt...
  • nu am mai ras demult.

  • Daca vreodata te voi lasa pierdut
  • sa razi,
  • nu ai stiut.
  • defapt...
  • eu nici nu te-am avut.

miercuri, 21 mai 2008

Sapte moduri de a-ti folosi garderoba



Vestimentația poate fi de multe ori o problemã, asta în cazul în care nu stãm foarte bine la capitolul imaginație. Deși nu ne putem achiziționa în fiecare zi o piesã vestimentarã, putem folosi câteva din trucurile specialiștilor, pentru a arãta mereu ca scoase din cutie:
Aplicațiile pe bluze
Câțiva centimetri de broderie, reprezentând, fie un motiv floral, fie unul geometric, putem achiziționa de la magazinele de țesãturi pe o nimica toatã. O broderie aplicatã pe o cãmașã uni, îi poate schimba totalmente înfãțișarea.

Panglicile colorate

Poți adãuga o patã de culoare vestimentației tale, folosind panglicile late, colorate, în locul cordoanelor sau al curelelor. Asorteazã panglica cu brãțara, cu oja sau cu cleștele de pãr și, în acest fel, imaginea ta va deveni mai femininã, iar discreția și bunul gust vor fi imediat sesizate de cei din jur.

Fustele care nu ne mai vin

Nu trebuie sã fii o croitoreasã iscusitã ca sã îți poți purta fusta preferatã, care acum, din pãcate, nu te mai încape. Gãsește-i culoarea complementarã și adaugã câțiva centimetri de material plisat, pe culoarele din fațã și din spate, și astfel va arãta mai bine ca oricând.

Nasturii mari

Putem înlocui nasturii insesizabili ai cãmãșilor noastre cu nasturi mari, colorați. De la buline, la flori, la gãrgãrițe sau libelule, putem gãsi tot felul de nasturi cu ajutorul cãrora sã creãm fantezii vizuale.

Eșarfele lungi

Strânse în jurul gâtului, sau acoperind umerii, prinse de geantã sau accesorizând sacoul, eșarfele lungi pot schimba look-ul mai mult decât v-ați fi așteptat. O tinutã de searã cu pantalon și cãmașã neagrã, peste care puneți o eșarfã aurie, asortatã cu pantofii, poate fi o rețetã de succes la o paletã foarte variatã de evenimente.

Manșetele și gulerele

O ținutã foarte la modã implicã îmbinãrile de culori. Toatã lumea știe cã în ținuta unei femei nu trebuie sã existe mai mult de trei culori, așa cã, gulerul și manșeta aplicate, asortate cu pantofii, cureaua sau geanta, dau un plus de stil în linia vestimentarã. Poți folosi manșetele și gulerul de la o cãmașã pe care nu o mai porți, pentru a-ți crea o imagine ineditã.

Fustele plié folosite ca rochii

Dacã gãsiți în dulapul vostru fuste plié, care nu mai sunt foarte la modã, încercați sã le ridicați peste bust, sã aplicați o curea latã în talie, accesorii adecvate și puteți obține o rochie baby doll, foarte asemãnãtoare cu cele ale designerilor renumiți.

Stilul propriu implicã, pe lângã piesele vestimentare, sã te cunoști pe tine, cu defectele și calitãțile tale fizice, sã știi sã îți pui în valoare punctele forte. Și pentru cã se întâmplã ca ținutele la modã sã nu ți se potriveascã întotdeauna, e bine sã îmbini trendurile cu personalitatea proprie, pentru cele mai bune rezultate.


autor: Diana Vlase


sâmbătă, 17 mai 2008

Frumoase, universurile paralele...


Drumul catre sat avea copaci pe cele doua parti. Am auzit odara ca s-au plantat copacii aia ca sa nu ne bombardeze nu-stiu cine...eu si istoie, sau eu si cunoasterea, sau eu...
Ma duc spre satul acela. In satul acela va exista mereu o casa cu frizerie la camera dinspre strada, cu bucati de oglina prinse de perete. Asa se folosea in trecut. In locul spoturilor luminoase de acum erau atunci bucati mici de oglina, lipite de peretele exterior, iar la apus, soarele se reflecta asa frumos, incat ai fi crezuit ca in interiorul frizeriei este defapt casa lui... a soarelui.
Acum ulita noastra este pietruia. Nu ca strazile din oras, dar pietruia. Cand eram mica, masina aproape ca se rasturna in gaurile facute de cai si de carute.
Gardul era verde, din scanduri, care intre timp s-au stricat. Acum e un gard de tabla cu ceva piatra la temelie. Poteca pietruita catre casa, are vita de vie pe dreapta si o gradina de flori pe stanga. Nu-i asa ca-i aproape ca-n povesti? Nu e frumos sa stii ca nu toate lucrurile frumoase in viata sunt povesti?
Ei au mereu cate un catel. Unul mic, pentru ca sunt oameni buni si saraci. Dar iubitori. Catelul ala latra intr-una. Iar noaptea, daca vrei sa mergi in gradina, sa te usurezi, scoala tot satu'.
Via se intinde, pe sarme, pana la intrarea in casa. Te intampina un pres taranesc. Pe presul ala au calcat, in fiecare dimineata, de ani de zile.
Apoi casa.
Mica, cocheta, cu tablouri si poze cu nepoti pe pereti, cu cuier in care sta haina lui cu guler de blana de oaie, si baticele ei de duminica. Ea nu poarta batic decat duminica sau cand merge la oras.
El se plange mereu de vremurile grele si trecerea timpului peste chipul lui. Semana cu Creanga cand era tanar. Gras, barbos, si viu. Acum e uscativ si trist. Se bucura cand ma vede. Il sarut pe frunte si il trag de falci. Uneori ii mai spun sa taca cu balivernele. El zambeste. Stie ca inteleg. Nu stiu de ce inteleg...
Ea. Ea nu are varsta. Pentru ea nu exista prea greu sau prea rau. Stii cum arata un om care a zambit o viata intreaga? Asa e ea.
Am ajuns la ei si au venit in prag. M-au imbratisat iar el avea lacrimi in ochi. De ce plangi, Bubule?
Eh, batranete, haine grele. As fi murit de ras, daca nu plangea. Mereu. Mereu spune la fel.
Ti-e foame? Cu ce ai venit? Ce face ma-ta? Tu, acolo, la capitala, cum esti? Bine! Toate bune, Buna.
Corpul meu parca a devenit mai mare, mai puternic, am stat putin si am povestit...
A murit baba Liza de pe nu stiu ce ulita, Creata a facut diabet, inca una i-a dat cu lopata in cap lu' barbata-su ca prea bea mult, dar lasa ca are dreptatea femeia, pai ce, ala e barbat cu capatai?
Frumoase universurile paralele...
Astazi am vazut o poza, dintr-un alt univers, in care oamenii nu stiu ca exista Bubu si Buna, sau eu... era doar o poza...


Biserica din satul meu, Raluca Micu, clsVIII, Bainet, jud Suceava, mai 2007
www.artline.ro

Nici eu...

Am simti ca lovesc podeaua cu greutatea mea, cu toate ca stateam in picioare. Pot sa jur ca in unele momete timpul trece altfel. Nu! Nu il constientizam noi diferit. Trece altfel. Pentru fiecare dintre noi exista un timp, cum pentru fiecare dintre noi exista un Dumnezeu. Poate este acelasi lucru, in definitiv. Mi-am simtit talpile, degete stranse in pantofii incomozi, pielea fina de pe picioarele nebronzate. Gravitatea ma tras catre interiorul pamantului, si timpul sa oprit intre degetele noastre tremurande.
Sa nu plang? Sa rad? Sa imi para bine? Sa nu imi para rau?
Miliarde de ganduri intr-o singura secunda.
De fiecare data cand imi panoramez fiinta, ma mint ca sunt propriul meu stapan, si ca tot ceea ce mi se intampla este numai datorita mie, sau vina mea, dupa caz.
In cazul asta ar fi trebuit sa fie datorita mie. Datorita constatei din inima si gandul meu.
Stiti ca uneori oamenii fug tocmai pentru ca nu mai pot suporta cat de bine este? Celula, in care ne inchidem uneori, nu este neagra, racoroasa, cu peretii scorojiti, si cu sobolani. Am simti nevoia sa plec asa ca m-am indepartat. Culoarele care se creaza intre oamenii care simt, sunt uneori vizibile. Am vazut unul. Ca o furtuna din deseturi, intre pamant si zei. Conteaza numai pamantul si zeii, nimic altceva pe orizontala.
Absorbita, am privit inapoi. Atat de aproape totusi...
Inutile incercarile pe perfectiune, nu suntem decat oameni care sufera pentru greselile lor, invatati de evolutie sa mimam hedonismul in incercarea de a ajunge la el...

Nu intzelege nimeni nimic? E bine... Nici eu nu intzeleg...

luni, 12 mai 2008

Mic

Suficient de mare
ca sa imi port viata pe umeri
sa ma mir
sa ma bucur
sa imi tremure picioarele
in avalanse de orgasme
sa citesc, sa scriu, sa ma intreb
sa nu aflu, sa ma chinui
sa nu ma mai chinui
sa imi dau seama
...suficient de mic,
in viata asta mare
care nu este a mea
sa ma sperii, sa ma tem
de dincolo
sa ma indoiesc, sa doresc
sa nu pot avea
sa privesc
spre cerul albastru de sub astru
pe care-l iubesc
sa ridic din umeri si din nou sa ma gandesc
ca sunt
suficient de mare
ca sa simt
ca sunt
suficient de mic.

duminică, 11 mai 2008

Garsoniera din Padurea de Macarale

Scenariu
Fragment


Decor:
O garsoniera construita intr-un apartament de bloc neterminat, cu perdele sub care se ascund gratii. In garsoniera, un pat pe care este intinsa o covertura veche, o masa cu o fata de masa noua, alba, pe care sta o tava cu pahare, o sticla de wisky inceputa, doua cutite si cateva furculite intr-un pahar. Un scaun de lemn, tapitat, langa masa, si inca unul langa pat, pe spatarul caruia sta aruncat un prosop nou. Camera este luminata de doua becuri, fara abajur, unul langa pat, celalat langa perdeaua care acopera gratiile.

LicaVica sta intinsa pe pat, imbracata intr-un costum de trening. Se aude bataile in usa a celor doi, Gelu si Basile. Gelu urla refrenul '' Fetite dulci ca-n Bucuresti/ In toata lumea nu gasesti/Ta, ta, ta tam, Ta, ta, ta tam...'' Lica Vica isi da jos treningul si merge sa raspunda, ca si cum abia s-ar fi trezit din somn. Este imbracata intr-un neglije, destul de sexy.

Lica Vica: Imediat, Imediat! (isi aranjeaza neglijeul pentru a parea somnoroasa, dar si seducatoare) Usor, ca treziti tot blocul.

Cei doi sunt ametiti de alcool, bajbaie intrarea in garsoniera.

Gelu: Fetite dulci...
Lica Vica: Taci Gelu, sunt si copii aici, canta mai incet, la dracu!
Gelu: Unde-i veceul, ca ma pis pe mine?

Lica Vica si Basile au un schimb de priviri din care reiese ingrijorarea. (pentru teatru experimental, s-ar putea ca scena schimbului de priviri sa fie jucata cu incetinitorul, pe sound specific, procedura care poate fi folosita ca un laitmotiv al piesei, pentru sublierea de stare.)

Basile: (se contorsioneaza si aproape ca se arunca spre usa care da spre toaleta/depozit) Asteapta o secunda, daca nu borasc acum, dracu' ma ia.

Basile intra in toaleta/debara si inchide usa violent. Se aud zgolote ciudate, ca si cum tuseste, se loveste, vomita. Apoi nu se mai aude nimic. In acest timp, Lica Vica si Gelu stau nemiscati privind catre usa.

Gelu: Sa te ia, frantuz inputit! S-a imbatat ca porcu'...

Lica Vica se apropie tandru de Gelu si ii sopteste cald in ureche.

Lica Vica: Bine-ati venit!
Gelu: (se apropie de ea) Bine te-am gasit!
Lica Vica: (arata in jur) Simte-te ca acasa.
Gelu: Dragut culcus ti-ai tras!
Lica Vica: E mai bine ca la teatru, oricum.
Gelu: Cam departe de zona centrala, unde te-ai obisnuit.(cu subanteles)
Lica Vica: (se apropie lasciv de urechea lui) Da. M-ai recunoscut?
Gelu: Din prima clipa, tarfa mica. Faceai Interu, acu te-ai ajuns, te futi cu tzashibashti d-astia celebri.
Lica Vica: (razand) Ce informat esti!
Gelu: Stie tata...(se aseaza pe pat si ii face semn sa se aseze si ea pe genunchiul lui)
Lica Vica: Dar sa nu-i spui, te rog!(arata spre usa de la toaleta) L-am imbrobodit definitiv, o sa ma ia cu el in Franta. Ai si tu partea ta, stii, nu? (se intinde sa-l sarute) Dar sa nu-i spui, te rog!

Spunand acestea, Lica Vica il musca de lobul urechii.

Gelu: Au! Ce hotarata esti... Nu ti-e frica sa nu iasa frantuzul din baie? Daca ne prinde ti-ai luat adio de la Paris, mon amour..
Lica Vica: (il impinge pe pat) Ii e rau. A borat si acum doarme cu capul pe capacul veceului. Il stiu eu! (Lica Vica ii scoate camasa din pantaloni si incepe sa-l sarute violent)
Gelu: Te-ai trezit incalzita, lichea? Vreau sa beau!
Lica Vica: (cu un zambet de satisfactie pe chip) Ma duc eu sa pun. (Lica Vica toarna un shot in unul din pahare, il da pe spate, strange din ochi)
Gelu: Te distrezi fara mine?
Lica Vica: Asa, de incalzire!

Lica Vica pune wisky, egal in cele doua pahare, si toarna un praf alb in unul dintre ele. Tresare la intrebarea lui Gelu.

Gelu: Nu-arata rau aici. Cand ai primit repartitie?

Lica Vica se intoarce brusc, catre el, sa ii vada expresia fetei. Gelu arata ca si cum intrebase fara rea intentie...

Lica Vica: Am cateva luni, nu stiu exact data, dar a durat pana mi-am adus toate gunoaiele astea... Oricum ar mai fi trebuit sa astept, ca nus' toate blocurile gata. Da' nu am mai asteptat. Nu vroiam sa ma ia de usuratica. Femeie serioasa, stau la casa mea...(in timp ce vorbeste, Lica vica sta cu spatele la Gelu, desface un plic scos de la chiloti, il desface si toarna praf in unul din pahare.)

Lica Vica il priveste, se intoarce catre pahare, si nu isi aminteste in care a turnat praful. Scoate din nou pliculetuzul cu praf si toarna si in celalat, de doua ori mai mult.

Gelu: Ce faci cu bautura aia, o cauti de oua?
Lica Vica: Imediat!

Lica Vica ia paharele de pe masa, pe amesteca si ii intinde lui Gelu paharul cu mai mult praf.

Lica Vica: Noroc, sa ne fie de bine! (Lica Vica da paharul peste cap)
Gelu: (se uita suspect la pahar, aici se mai poate introduce un moment de slow motion, in care el duce paharul la gura, se stramba) Auzi, dar apa, suc, n-ai prin casa? Nu pot sa beau sec.
Lica Vica: (usurata ca nu a banuit nimic, enervata totusi...) Eu beau sec, esti mai femeie decat ma asteptam.
Gelu: (insinuant) Iti arat eu tie barbat imediat. (miroase paharul) E groaznic fara apa, nu beau asa ceva. Nu mai iese ala din baie?
Lica Vica: (bea din pahar) Haide spune! M-ai recunoscut?
Gelu: Nu ti-am zis ca din prima clipa? Pe toate de la Inter va stiam.. O mai stii p-aia blonda tzatzoasa, ce mai faceam... cum o chema? Neli? Neti?
Lica Vica: Nu de la Inter ci de la baricada de la Inter! Mai tii minte, securist imputit?
Gelu: Ce?
Lica Vica: Zi ma labagiule, m-ai recunoscut? Papagal de doi bani, te dai rotund si nici macar un wisky fara gheata nu poti sa bei, pizda ce esti!

Gelu se enerveaza vizibil si da peste cap paharul. Se stramba si strange din ochi.

Gelu: Eu, pizda? Pai de poponarul ala ce mai zici, fa? Cine pula mea esti tu ma, putoare...

Muzica se aude din ce in ce mai tare, pana cand Gelu cade cu jumatate de corp pe pat, cealalta jumatate ramanand pe jos. Lica Vica, ametita din cautza prafului, are un zambet de satisfactie, dupa care isi pierde controlul, cade, in incercarea de a ajunge la toaleta/depozit. Se ridica si se taraste pana la usa toaletei. O deschide cu mana, si inceraca sa il trezeasca pe Basile, care doarme dus. Il zgaltaie, il palmuieste cu cata putere i-a mai ramas, dupa care, ca ultima alternativa, il musca de picior. Basile scoare un strigat de durere, se ridica in fund si realizand ce se intampla, isi pune mana la gura. Lica Vica este adormita la picioarele lui, cu jumatate de corp in toaleta/depozit, si cealalta jumatate afara. Neglijeul nu ii acopera decat putin din trup.

Basile: (in soapta, ametit) Si acum ce fac?

Se apropie de Lica Vica in incercarea de a o trage dincolo de gratii, dar trupul ei, greu din cauza lipsei de constiinta, ii face munca imposibila lui Basile. Ii observa trupul de femeie inca neimplinita, o mangaie, o saruta pe picioare, pe genunchi...

Basile: Ce fac? Ce fac? (se trezeste soptind in timp ce se loveste cu palmele peste obrajii ososi.)

Basile o apuca pe Lica Vica de subrate si o trage inspre locul in care ar putea sa inchida gratiile pregatite cu atat minutiozitate pentru Gelu. Ajuns cu ea dincolo de gratii incepe sa inchida lacatele, cand vede pistolul cu care este inhamat Gelu.

Basile: Futu-i viata ma-si sa-i fut, merde, merde, merde!!!

Basile incepe sa deschisa lacatele pe care le-a inchis, intra in camera usor, in timpul in care Gelu scoate un geamat de furie imbinat cu oboseala. Basile ramane inmarmurit (slow motion-muzica). Nu are curaj sa priveasca chipul lui Gelu pentru cateva secunde. Cand se aud sforaiturile lui Gelu, Basile se intoarce, incet, se apropie, si incearca sa ia hamul cu pistolul.
Ia numai pisolul, pleaca dincolo de gratii, dupa care pune lacatele.

Basile: Am reusit! Am reusit! Mon Dieu, am reusit!

Basile o imbratiseaza pe Lica Vica, si adoarme cu ea in brate.

joi, 8 mai 2008

Workshop de fotografie cu Lilya Corneli










Fotografa.ro organizeaza workshopul de fotografie "Digital Painting - de la concept la imaginea finala", sustinut de fotografa Lilya Corneli.



mai multe detalii aici


http://www.fotografa.ro/index.php?cmsID=2&newsID=853

http://www.lilyacorneli.com/


Iron Man


Iron Mania
regia:Jon Favreau
cu:Robert Downey Jr., Terrence Howard, Jeff Bridges, Shaun Toub si Gwyneth Paltrow.
gen:Actiune

De mult nu mai vazusem un film atat de prost ca acest Iron Man. M-am obisnuit sa nu am prejudecati vizavi de filmele pe care urmeaza sa le vad, dar afisul mi-a inspirat finalul dezastruos: ‘Yes, I am Iron Man!’ Serios?

Ma concentrez sa descopar partile bune. Avem actori buni, Robert Downey Jr., Terrence Howard pe care il iubim din Hustle and Flow, Jeff Bridges, care aici face un rol interesant pentru evolutia sa actoriceasca, avem imagini reusite, efecte speciale la maximum spectaculozitatii, povestea de iubire paralela, eterna lupta dintre bine si rau, s.a.m.d.

Scenariul pare scris de un adolescent care nu stie prea multe nici despre razboiele lumii, nici despre veridicitatea tehnologiei in pelicula, nici despre ceea ce face spectatorul sa iubeasca un film. Iron Man este reactia pe care o ai cand vezi cum triseaza un magician. Exact!

Povestea. Tony Stark, un geniu in constructia armelor de razboi, un viciat, conduce compania cu acelasi nume, care distribuie arme popoarelor arabe fara autorizatia lui.

In ignoratnta lui, Tony Stark ajunge prizonier al teroristilor, fiind obligat sa construiasca cea mai puternica arma , cu care acestia aveau sa conduca lumea. Eh, Tony contruieste un robot zburator, desi era sub supravegherea camerelor, cu care evadeaza. In zbor printre flacari, evident. Numai ca, in timpul in care a fost prizonier, Tony a vazut ce efect au armele construite de el asupra lui si a Americii.

Intors acasa, construieste un robot si mai frumos, rosu, cu mai multe utilitati, mai ceva ca ala de bucatarie, cu care a inceput sa distruga din armele sale, plasate peste tot in lume. Credeati ca lipseste razboiul definitiv intre roboti? Nu! Exista acolo, foarte aproape de final, unde ii este locul. Clisee din minut in minut, dar copiilor le-a placut.

Daca tot faci un film pentru copii de ce mai incerci substraturi politice? Un om matur le considera penibile iar un copil nu le inelege.

Daca Iron Man s-ar fi adresat strict publicului cu varste cuprinse intre 12 si 15 ani, as zice ca este un film bun. Asa...nu.

miercuri, 7 mai 2008

SEAN PAUL 'WATCH THEM ROLL'



as zice CAM TARE!!

Daca nu aveti ce face vineri dupa-masa....



EndGame

Comunicat de presă
Asociatia Altermedia si Infocon.ro vă invită la premiera în România a unuia dintre cele mai bine cotate documentare din 2007: „Endgame” („Joc final”), în regia lui Alex Jones. Proiectia va avea loc la Sala Union a Cinematecii Române, str. Ion Câmpineanu 21, vineri 9 mai 2008, orele 18,30. Filmul este subtitrat în limba română. Intrarea este liberă.
Sinopsis

Intr-o Nouă Ordine Mondială, un Guvern unic este doar începutul. Ajuns la putere, acesta îsi va pune în aplicare planul de exterminare a majoritătii populatiei lumii, în timp ce va asigura unei infime elite o viată lungă si fără griji, cu ajutorul tehnologiilor moderne.

Acesta este terifiantul scenariu analizat în “Endgame” („Joc final”), cel mai recent documentar al jurnalistului si regizorului american Alex Jones, cunoscut pentru incisivitatea si constanta cu care urmăreste cele mai incomode subiecte.

"Joc final” este, in fapt, o cronologie a cursei spre puterea absolută a unui număr foarte restrâns de oameni – astăzi, mai aproape ca niciodată de telul lor.

Alex Jones documentează în „Joc final” evenimente în desfăsurare, precum un apropiat colaps al Statelor Unite ale Americii si formarea Uniunii Nord-Americane, structura care va pune capăt suveranitătii nationale a statelor din America de Nord si care va forma, împreună cu Uniunea Asiatică si Uniunea Europeană, nucleul viitoarei Guvernări Unice Mondiale.

Totodată, Jones si echipa sa urmăresc de câtiva ani reuniunile secrete ale Grupului Bilderberg si pregătirile pe care membrii acestuia le duc pentru declansarea celui de-Al Treilea Război Mondial.

Documentarul include imagini video si interviuri de la reuniunea din 2007 a Grupului Bilderberg din Istanbul, Turcia, imagini realizate de către Paul Dorneanu, primul jurnalist român ce s-a deplasat la o reuniune a Grupului Bilderberg.

Documentarul mai atrage atentia că adeptii malthusianismului si eugeniei au preluat controlul asupra guvernelor lumii si sunt pe pragul de a începe o politică de depopulare fortată, cu scopul exterminării majoritătii locuitorilor planetei.

Pentru o mai bună întelegere a originii acestor evenimente, „Joc final” ne propune si o incursiune cuprinzătoare în trecutul recent, arătând cum elitele globaliste au sprijinit dictaturile si finantat cele mai sângeroase războaie, pentru a clădi, pe ruine, o Nouă Ordine Mondială, primul Imperiu Mondial adevărat, în care libertatea va fi doar o amintire. Mass media, aflată sub controlul acelorasi elite, ascunde de decenii informatii cruciale, pentru a păstra secret programul de dominatie asupra întregii lumi, spălând în schimb creierele oamenilor cu spectacole de divertisment de cea mai joasă spetă.

Niciodată pana acum vreun documentar nu a reusit să semnaleze mai convingător si mai alarmant planurile din agenda celor care doresc să controleze lumea. Mai mult decât obisnuita „teorie a conspiratiei”, „Joc final” reuneste piesele ascunse si cenzurate ale unui Joc având ca miză însusi viitorul omenirii.

Alex Jones (34 de ani) este un jurnalist american de orientare paleo-conservatoare (traditionalist si anti-autoritar) binecunoscut în tara sa si în Canada pentru opozitia vehementă fată de institutiile si organizatiile internationale precum ONU, Banca Mondială sau Grupul Bilderberg. Jurnalist de radio, realizator al emisiunii zilnice The Alex Jones Show, transmisa în direct de peste 60 de posturi de radio din SUA, regizor, documentarist, autor a 15 documentare de lung metraj despre pericolul unei dictaturi mondiale si al instaurării unui stat politienesc în SUA. Fondatorul unei retele de website-uri de informare alternativă (Prisonplanet.com, Infowars.com etc.)

„Joc final” este a treia premieră pe care Altermedia o propune publicului roman, după alte două documentare de exceptie: „Pace, propagandă si pământul făgăduintei” si „Interventia Independentă” prezentate în 2006 si respectiv 2007.

Pentru mai multe amănunte puteti contacta organizatorii proiectiei la telefoanele 0722 190 685 sau 0722 643 640.

marți, 6 mai 2008

Alb Negru

Baby, vreau sa te sarut! Da, stiu, toate vor:)) Hai ma te rog!!! Aaa, n....




But she always wins!!! Normal, d-aia mi-am facut blog, sa castig eu mereu, mereu:D