cautare

sâmbătă, 24 mai 2008

Vant din dreapta..


Am privit spre dreapta mea. Era acolo. Nici nu trebuia sa ma uit. Ii simteam prezenta de cum am intrat in incapere. I-am imaginat fata inainte sa il vad. Stiu privirea crispata cu care m-a privit. Sa vorbeasca cu mine? Sa ma ignore? Sa plece, repede, inainte sa am timp sa... Sa ce? Eu ce avem sa fac?
Privirea mea s-a oprit in ochii lui. A ramas acolo ca o tanara goala pe o insula presarata cu nisip alb, divin. Au trecut patru anotimpuri in acea secunda. Am clatinat din cap, in semn de salut, inainte ca el sa poata realiza ce se intampla. Mi-a raspuns instinctiv. Mi s-au infierbantat obrajii si pantecul. Daca am fi fost singurii oameni pe pamant i-as fi sarit in brate si l-as fi sarutat pe buze, pe langa buze, pe obraji, pe ochi, exact cum faceam cand ma lasa sa o fac.
Eram ca doi copii intr-o productie de gradinita. Toti oamenii in jur stiau, ne priveau reactiile, asteptau sa se intample ceva.
S-a intamplat. A venit catre mine, cu un zambet abia retinut, si m-a intrebat daca rochia mea e noua. Daca ce? Isi batea joc de mine? Nu este, i-am raspuns, numai ca tu nu ai de unde sa stii. Eu stiu tot, poate ca nu te-ai prins pana acum. Cunosteam genul asta de umor. Datorita lui imi tremurase corpul de ras, de mii de ori. Dumnezeu, tu esti?Am incercat eu sa mentin discutia in acelasi registru. Nu cred in Dumnezeu, dar el crede in mine... Bei ceva? Ce sa fi raspuns? Ca nu? Pai ba da, normal ca beau ceva, numai ca nu stiam daca era bine sa raspund la provocarea lui.
Numai sec sa nu fie, am raspuns. Niciodata nu a fost sec, zice el, ba chiar dimpotriva, plin de ganduri indreptate catre tine. Here we go! Ca sa fi zis? Ce sa fi facut?
Acum vorbim? Intreb eu in speranta sa realizeze pozitia in care ne aflam. Acum nu, atunci vorbeam. Acum e prefacem ca ne cunoastem. Dar nu ne cunoastem.
Devenise intr-odata prea adanc sa mai pot pricepe in ce directie urma sa mearga discutie. Am raspuns cu un da, printre dinti. Oricum in situatii de genul asta mi se blocheaza tot sistemul.
Si, ma mai iubesti? Ma intreaba el. Inca, spun eu zambind, pacat ca nu ne cunoastem. Da, pacat, ar fi fost interesant, totusi...
Ce vroia? Raspundeam gresit la intrebarile lui, trebuia sa ma comport indiferent, sa fiu mai salbatica?
Oameni fara chip zambeau in jurul nostru, un zumzet ca de albine devenise muzica, el, eu, nimic concret, nimic cert. Nu il iubeam, ba da, ba nu, stiam ca l-am iubit, acum vroiam numai sa se termine scena asta penibila, Doamne cum il iubeam inca...
Deci? Deci ce, raspund eu? E noua rochia? Este, spun eu recunoscand inca o data cat de bine se pricepe el la comunicare, si cat de fara ajutor sunt eu in fata lui.
De ce ai venit aici? Eram sigura ca o sa ma intrebe asta. Am venit, i-am raspuns. Din spatele lui au aparut doua brate care l-au incatusat. Apoi a aparut un cap blond, o domnisoara draguta cu vocea de pitic tamp. Oare eram subiectiva? Hm. Ce faceti? Salu, eu sunt Ana, si intinde manutza alba spre a o strange. Maria, spun, si zambesc ca si cum as fi fost cea mai straluciotare stea. Si toate amintirile s-au dezlantuit in mintea mea, ca un uragan.
Ai putea fi, cel mult, printesa, ii spun duduii, salut respectuos si plec...

Despre alterare se vorbeste ca despre o alta etapa in care intra sufletul nostru. Oamenii nu pierd speranta, ci bucuria de o impartasi. Speranta ramane acolo, mica, asteptand o alta ocazie de a iesi la iveala. Daca nu i se mai da voie, devine o gaura neagra ce macina din suflet ca o carie. Isi imagineaza propria poveste care, cu fiecare zi, se indeparteaza de realitate.
Ce trist momentul in care speranta, rahitica ca un picior ghipsat, vede din nou lumina. Nu el se schimba. Produsul sperantelor tale este deja altcineva... Mai bine un mat sanatos decat libertatea unui blocaj. Dar cei mai buni teoreticieni sunt cei mai prosti practicanti, nu?

5 comentarii:

Anonim spunea...

de ce vant din dreapta?
a

diana vlase spunea...

Stand pe linia vietii, momentul in care suntem acum are ce am trait in stanga, si ce vom trai, sau credem noi ca... in dreapta.
Vant, furtuni, ploi, metafore:)
Are we clear? Despteapto:))

Anonim spunea...

bine ca esti tu

diana vlase spunea...

nu-s, da-s actritza si ma pot preface:))))

cher spunea...

Ce perche grozava tu si Celdedesubt !
Literatura despre viata virtuala...
Superb, dar ce are oare lumea de viseaza mereu ? Asa o fi fost mereu si eu am uitat ?