cautare

miercuri, 25 iunie 2008

Daca ascultam de mama...


Daca as fi ascultat de mama, as fi fost acasa acum, dar eu am vrut sa cunosc cerul. Si m-am intins cu palmele pana la tavan, si nu era cerul, si am incercat mai sus si mi s-a spus ca nu se poate. Si nu-am crezut, si am zgariat cu un ciot de speranta, pana am dat de lumina. Si am ras si m-am bucurat atat de tare incat l-am trezit pe vecinul de deasupra, care dormea. Si mi-a spus ca Dumnezeu, sa raman in casa mea, sa nu mai sparg pereti degeaba, ca mai mult nu se poate. De ce nu vreau eu sa cred si atat? Si m-am gandit ca nu caut unde trebuie si am zgariat peretii din josul meu, si podeaua s-a prefacut intr-o barca. Am reusit, mi-am spus. am reusit sa depasesc. Si m-am lasat pe spate in barca mea si am privit cerul liber, si pasarile in juru-mi. Am fost fericita o vreme, pana cand a inceput sa mi se faca sete si foame. Cand nu am mai putut am inceput sa dau din maini pe langa barca, pana am ajuns la mal. La mal ma astepta mama cu mancare. Mi-a spus sa ma intorc acasa ca nu pot gasi nimic din ceea ce eu cred ca pot gasi, dincolo de mine. si m-am intors dar dupa inca o clipa am evadat din nou. Acum sunt prinsa intr-un trunchi de copac, la marginea unei paduri, si m-au napadit frunzele, si nu mai am chef sa ma gandesc...
Daca as fi ascultat de mama, m-as fi maritat cu un flacau din sat, si as fi dansat la luatu' din motz la nepotii din ulita. Ce mi-am dorit, si cat, copac vecin?