cautare

miercuri, 18 iunie 2008

Licuricii visurilor mele..


Parca din asfalt iese fum. Cred ca doar mi se pare. Defapt mi se pare de ceva timp numai ca sunt convinsa ca doar mi se pare. Si ziua si noaptea are aceeasi culoare. Cenusiu sau fumuriu, nu stiu cum sa spun. O ceata umeda se intrepatrude cu fumul din asfalt. M-am trezit in miros de cafea. Mama imi pregateste cafea dimineata. La noi in casa este foarte multa lumina. Mama este obsedata de lumina. Avem veioze, becuri, candelambre, lampi, aplice, tot ce ar putea sa lumineze, gasesti la noi in casa. Eu locuiesc cu mama mea. Are in sertarul cu bijuterii si trei licurici. I-a gasit intr-o seara in parc. Am mers sa ne plimbam intr-o zi si ne-a prins seara in parc. Ea a gasit trei licurici si i-a intrebat daca vor sa vina cu ea. Ei au intrebat unde or sa stea. Mama le-a raspuns ca ziua vor sta intr-un serar si seara se vor plimba prin casa. Dar cu ce ne vom hrani, au intrebat licuricii. Eu si fiica mea avem multe vise minunate. Ati putea sa va hranici din ele. Licuricii au fost deacord. Asa ca acum avem trei licurici. La mine in camera miroasea a cafea si licuricii mi se invart in cap. M-am trezit. Mereu mi se umfla buzele si ochii cand dorm. Poate ar trebui sa nu mai dorm. M-am privit in oglinda de la baie. Aveam buzele si ochii umflati. M-am spalat, le-am spus la revedere, licuricilor, si am plecat. Mama, cu unghiile facute, cu machiaj sidefiu pe pleoape, cu ruj rosu, ma astepta in bucatarie. Din cele doua cesti de cafea ieseau aburi. Mic dejun sau tigara, m-a intrebat.

Tigara, nu mi-e foame. De ce te-au scurs copii aseara? Mama le spune copii licuricilor, pentru ca sunt mici, si nu intzeleg decat ca trebuie sa se joace si sa se hraneasca. Iti amintesti, ma intreaba.

Da.

Eram in fata unei case darapanate, in care locuia o zgribturoaica si iubitul meu. Eu imi pierdusem pulsul si il cautam in padure. Asa am ajuns la casa zgribturoaicei. Cand am ciocanit a iesit el in usa, frumos, si mi-a spus ca nu este acolo. Pulsul. L-am intrebat daca este sigur. Nici macar o bataie de inima, nimic? Mi-a spus ca nu, si a trantit usa. Zgribturoaica ma privea pe geam, cu dintii cariati si baticul murdar pe frunte. Apoi am plecat si am gasit caprioara fermecata. Am intrebat-o daca nu stie unde este pulsul meu. Mi-a spus ca stie unde, dar ca nu ma poate ajuta sa il iau inapoi. Unde este? Este undeva unde tu nu vei mai merge niciodata. Apoi i-am vizat pe copii care se sfatuiau daca sa mai stea la noi in casa, sau nu, ca daca eu nu mai am puls, nu voi mai visa. Si ei vor muri, odata cu mine.

Mama m-a privit. Apoi a mers in camera ei si mi-a adus apa iubitului meu. Mi-a intins-o si mi-a spus sa o ating. Am intins un deget si apa a facut cercuri concetrice luminoase. Apoi mi-am atins buzele. Ce dulce sarut.

Iti e doar dor de visul tau cel mare, fetitzo. Hai, du-te la lucru.

Au urmat opt ore in care am facut copii din plastilina, cu urechile mari, si pantaloni verzi. Pitici.

Cand m-am intors seara, am gasit-o pe mama plangand. Licuricii plecasera...

2 comentarii:

dacu spunea...

...nici eu nu mai găsesc licuricii mei...

diana vlase spunea...

unde-or fi..?