cautare

joi, 10 iulie 2008

...fir de nisip


Am să mă opresc
Câteva secunde
Am să privesc
Înainte
Înapoi
Şi, iarşi, înainte.
Se vor auzi
cristale sfărmate,
printre cioburi
de sticlă.
Şi lacrimi
cutremurând pământul.
Va fi furtună
iar eu voi crede
că noi
suntem stele
luminate de reflecţii
de cioburi
de cristale
şi lacrimi.
Şi-apoi, nu vom fi.
Şi-apoi, vom fi
din nou.
Şi tu vei fi o piatră
iar eu,
un fir de nisip.
Şi tu vei fi nor
iar eu toiag.
Şi tu vei fi culoare
iar eu geamăt
în desert...
În mii de vieţi
ne vom întreba
de ce-am greşit
în singura viaţă
în care
ne-am întâlnit...

2 comentarii:

Anonim spunea...

nu o sa mai stii:))))))))))))))))) in alta viata o sa te indragostesti de o piatra

diana vlase spunea...

si ce? pietrele sunt dragutze:)