cautare

duminică, 31 august 2008

Shaggy la Mamaia

video
pfff, nu era asa greu...

A simple wish











Minunata cetate din nisip se numeste Histria si este un omagiu adus de Catu si Tate nesimtirii teribile din Romania. Eh, cand ne-am decis sa mergem la mare, am spus sa o facem organizat, ca niste doamne ce ne aflam, am sunat la un hotel, am rezervat niste camere (care aratau cel putin extraordinar...) Nu, hotelul a fost o cloaca cu cearsafuri curate, dar chiar nu mai avea sens sa ne stresam.
Soooo, am mancat cel mai taree muschiuletz flamvat, ne-am ars ca o gasca de gulii timide, l-am vazut pe Ms Lova in plina fortza (foooarte tare, fun si sexual!!!!!), am vazut furtuna pe plaja, kinda nice...
Mama Emilia a dansat si a cantat o ora jumate incontinuu, in primul rand. Atat conteaza!

O sa pun si o filmare cu Shaggy, daca ma voi destepta ever... Nu prea stiu cum - in momentul asta - but ill look into it.
(pacat ca a fost prea putina lume la cat de nice a fost concertul)

miercuri, 27 august 2008

Clar pe 2

Well, ultimul post inainte sa plec la mare sa-l vad pe mister lova lova:)) Am mintea goala de ceva timp. Si m-am hotarat sa o mai tin asa, o perioada. M-a cam istovit vara asta. Nu credeam ca am sa-mi doresc vreodata sa vina iarna, dar... Vreau sa-mi stea fondul de ten pe fatza, fara sa-mi mai transpire pometii si mustata, sa ma imbrac cu doua bluzite, ca sa nu mi se mai vada burtica, sa se intunece la sase si sa-mi vina inspiratia pe la noua, sa stau toata noaptea sa scriu, sa joc, sa imi fie pofta de tochitura, sa fiu deprimata pe motiv de crepusculi...
Pana atunci trebuie sa mai "nasc" o piesa...din ce putz nu stiu, dar trebue, sa duc la bun sfarsit un "proiect", sa spun adevarul perpendicular pe fetzele unor oameni pe care ii tot aman si... sa ma reindragostesc de mine.
Pare greu uneori sa fii om, dar merita sa incerci. Mi-e teama ca ma apropii de un sfert de secol! Mereu imi imaginam altfel perioada asta, dar viata e plina de surprize, nu?
Si blogusorul asta a devenit o chestie cam ciudata. Se pare ca nu prea mai am voie sa spun tot ce am eu chef sa spun in el. De ce? Pentru ca-urile sunt multe si chiar nu este atat de important. Important este ca trebuie sa am o consecventa in creativitate, sa nu imi bag picioarele decat in chetiile care nu s-ar intoarce impotriva mea, sa am stari controlate, sa nu vorbesc prea porcos despre sexualitate, prea frumos despre droguri sau prea indeferent despre subiecte indiferente. Felicitari mie, blogul meu a intrat intr-un fel de societate a blogurilor. Daca eu nu am voie sa scuip sau sa ma scobesc in nas, pe strada(nici nu le fac, dar ma dau cu gloshhh in metrou si imi aranjez sutienul, cand e nevoie), nici el nu are voie sa exprime decat cu constiinta consecintelor.
Pai nu e chair asa. Sexualitatea nu inseamna romantism. Daca el iti aduce un tranbdafir, e frumos. Daca ti-l lasa pe patul pe care trebuie sa va tavaliti, si tu nu il vezi - si, in consecinta, te ranesti- se duce dracu' romantismul. Raman sa se intample toate lucrurile porcoase...
Un sfert de secol trebuie sa fie o chestie marfa, nu? Pai o sa fie, daca-o faci. Ca pe "una mica" cu tine si revistele tale...(neporcos, evident).
Brb pe sfarsitul saptamanii, sometimes...

vineri, 22 august 2008

Vecina de la cinci...



Despre mine lumea zice ca-s nebuna. Dar nu are nimeni curajul sa mi-o spuna in fatza. In fatza primesc zambete si salutari timide de la vecini. Am auzit o data. Coboram scarile de la etajul cinci. Vorbeau doua...
"Ai auzit-o pe nebuna, aseara, cum zbiera?"
"Aia de la cinci?"
"Pai, ce, mai e una?"
Da, eu sunt nebuna din scara asta. Nu dau doi bani. Locuiesc singura de cand mi-a murit barbatul. Barbatul meu lucra la zoo. A avut o moarte frumoasa. L-a mancat o leoaica. L-am iubit, cum sa nu-l iubesc. Dar a murit frumos. L-a mancat! He, he, de poveste. Hatz! Si gata.
Seara el citea Formula As si eu ma uitam pe geam. Cate o ora ma uitam pe geam. La oameni, la masini, la cer, la blocuri. Uneori faceam un sos din maioneza, piure si ou crud si o aruncam peste oameni. Nu se ia de pe haine. D-aia faceam asa. Ma distram. Asta nu ma face nebuna. Ma face neincadrata in societate. Asta sunt, da. Neincadrata, da. Nebuna, nu.
Dupa ce a murit Jonny ale meu, am inceput sa ies cu alti barbati. Eh, de ce? Asa, pai nu mai era distractiv sa fac tampenii, daca nu era el sa se supere pe mine. Am iesit si cu barbati mai buni si mai rai. Unii ma duceau la hotel, imi puneau sampanie cu gadilici la limba si apoi ma trageau in asternuturi. Unu s-a tinut mai mult dupa mine. Dar foarte urat. Mic de statura, chel, cu burta. Urat! Era un om bun. Ma mangaia pe obraz cate o ora inainte sa se napusteasca pe mine. Eu ma uitam la el ciudat si el imi spunea ca sunt prostuta. Eu? Poate nebuna, dar prostuta, nu! Nu! Nici nebuna.
Apoi a murit si asta. Nu stiu cum. Am auzit ca a murit de la un amic cu care juca sah in holul hotelului.
"Imi pare rau, cred ca suferi nespuis."
"Ba pe dracu', de ce sa sufar?"
"Pai..."
Am ridicat din umeri, nu mi-a pasat foarte mult de el.
Acum mi-am dat seama ca ma face fericita sa tzip seara. La zece ma culc. La 9.40 incep sa tzip. Tzip zece minute. Apoi ma spal pe dinti si ma bag in pat. Ma obosesc cele zece minute de tzipat mai rau decat doua ore de tavaleala. Adorm ca un prunc, dupa. Ca Iisus in iesle. Eh, nu chiar, ca eu si sforai un pic. Imi zicea Jonny.
Vecinele zic ca sunt nebuna pentru ca mereu urcam cu cate un barbat la mine in apartament si pentru ca la mine in casa miroase. Si ce daca miroase. Este normal sa miroasa pe caldurile astea. Toti mortii miros... aia din dormitor. Dar nici unul nu e Jonny.

foto: http://treflephoto.skyrock.com/

marți, 19 august 2008

Amintiri



Isi face loc catre varf.
Este ultima
Si cea mai dureroasa.
Dar timpul exista
Si exact ca un articol vestimentar
O va trece la reduceri
Catre sfarsitul sezonului.
Privesti in spate
Si vezi ca mai sunt cateva.
Zeci, chiar.
Ce capricioasa trecere.
Toate dor.
Au fost frumoase?
Da, dar nu mai sunt.
Au fost ingrozitoare?
Da, dar au trecut.
Si ce ramane?
Tu
Plin de ele.
Curg toate intr-o gaura.
Nici nu mai stii daca in seara aceea
Ai plans
Din cauza lui
Sau a filmului care
Ti-a amintit
ca doare.

Cersetorii nostri dragi

Sa nu fiu inteleasa gresit. Cred in cersetori la fel de bine cum cred si in Filantropica. Cred in divinitate la fel de bine cum cred si in mine... dar...
La universitate, la pasaj, o doamna cersetor (titulatura ca la doamna doctor) destul de prapadita, spunea o poezioara despre cum nu are. Dintr-un unghi, ce sa zic, emotionant. Din altul insa... Doamna avea o pereche de maini foarte reusite. Unghii puternice, lungi, pilite optim si... rosii. Nu vreau sa spun ca femeile cersetor nu au voie sa isi rezolve toaleta, dar na, mai pastram si noi imaginea, nu? O unghie murdara, taiata aiurea, intregeste tabloul.
Adica am vazut unul, pe antena, care s-a chinuit cateva luni sa mearga chircit ca sa atinga coarda sensibila. Pai asta numesc eu imagine. O chestiune studiata, care sa loveasca exact acolo unde trebuie, adica in ochiul trecatorului, direct in creier si dupa colt, la buzunar. Pai asta este atentie la detaliu, draga doamna cersetor? Nu este. Si, sincer, la cati bani fac unii, nu m-ar surprinde daca mi-ar si citi postul asta, pe hartie, printat de secretara ei. Personala.
Exagerez, evident, dar ce sa spun, rosul ala era destul de pasional.
Poate avea o poveste interesanta, emotionanta, si tare imi pare rau ca nu am auzit ce spunea. Poate "Dati-mi un ban pentru acetona ca ma fac de tot rasul cu rosu' asta pe unghii"?

vineri, 15 august 2008

Noaptea...



Este liniste pe strazi. Masini parcate peste tot. Eu mananc o piersica in fata blocului. El este la geam. Fumeaza. Nu fumeaza in camera pentru ca nu suporta fumul de tigara, cand merge la culcare. Nici pe mine nu ma lasa niciodata sa fumez. Nici macar dupa sex. Dupa sex ne ingramadeam amandoi la geam si pufaim cate una. Am spus ca o sa ma las de fumat, ca sa ii ofer lui tot geamul, dupa sex. Eh... Nu ma las. De cateva zile stau aici si il privesc. Nu vorbim. Nu avem ce sa vorbim, de fapt. Isi arunca tigara arsa pana la filtru si intra in camera. Cunosc camera aia ca pe inima mea. Aorta, ventricul, el si iubirea mea pentru el. Asta port eu in inima mea.
Auch!!! Mi-am bagat dintii in samburele de la piesica. Mereu fac chestii d-astea impiedicate. El radea de mine si spunea ca nu o sa ma pot descurca niciodata singura. Avea dreptate. Daca nu mi-ar fi curatat el piersicile de samburi, atat timp, ce as fi facut? Probabil ca as fi invatat sa nu mai musc pana la sambure... Probabil. A inchis lumina. Sunt sigura ca in doua minute o sa iasa din nou la geam. Eu stau aici. Unde sa ma duc. Aici stau pana il simt dormind. Apoi ma duc la usa si bat incetisor. Nu o sa-mi raspunda. O sa bag cheia in usa si o sa intru incetisor. O sa ma dezbrac de tot si o sa ma bag in pat, langa el. Doarme dus. Nu simte niciodata ce se intampla pe timpul noptii. Eu profit de asta ca sa imi potolesc dorul. Dorm langa el. Il iau in brate si il sarut pe umeri. Apoi, cand simt primele raze ale diminetii ma furisez... si plec. Si imi merge bine toata ziua. Apoi astept sa se faca noapte, din nou. A iesit din nou la geam. Inca doua minute si o sa mearga sa se spele pe dinti. Dupa ce se spala pe dinti se baga in pat. Ce bine. Mi se inchid ochii. Hai ingeras, la somn cu tine!
Gata... Ma duc...
Uneori este mai bine sa nu stie el totul...
Acum mi-am dat seama ca nu sunt deloc originala. Ti se intiparesc chestii in minte si raman acolo. Apoi le faci ca si cum ar fi ale tale. Dar nu sunt.
Marquez - Povestea Tarfelor mele Triste, right?

miercuri, 13 august 2008

ganduri la miez de noapte...

la propriu... E miezul noptii si, desi imi este cam somn, m-am gandit sa imi vizitez blogul. Nu de alta, dar am fost trasa de ureche in sensul asta.
Am citit inceputul unei carti dragute (desi inceputul reprezinta cam jumatate din carte). Se numeste "Cafeneaua De Ce Te Afli Aici?". Evident ca este o brosurica despre existenta umana. Mi se pare din ce in ce mai hilar interesul asta pe care oamenii il dau existentei. Cum ar spune cineva. "Oamenii isi petrec timpul facand copii, pe cand tu ti-l petreci gandindu-te ce chestie ar mai fi." Normal ca glumesc cand spun de interesul omenirii pentru existenta... exista de mii de ani si este la fel de ineficient pentru viata ca tzantzarii pentru Delta. Is it?
Zice acolo o poveste draguta cu un om de afaceri si un pescar.
Omul de afaceri a venit in vacantza intr-o zona unde existau multi pescari. Si merge la cel mai vesel dintre ei si il intreaba cum isi duce existenta. Pescarul ii raspunde ca pescuieste toata ziua, seara cineaza impreuna cu sotia lui si copii, apoi merg la o plimbare pe malul marii. Uneori prinde mai multi peste decat pot manca, dar pescuitul este cea mai mare placere a lui. Omul de afaceri, cu gandirea lui aparent practica, il indruma pe veselul pescar sa se apuce de o afacere, sa vanda surplusul de peste si, in cativa ani, isi mai poate cumpara o barca, iar in zece ani ar putea avea chiar un birou in centrul orasului, de unde sa isi gestioneze treaba. Pescarul zambeste si spune ca ar fi interesant sa faca din ce in ce mai multi bani, sa munceasca pe branci, sa nu aibe nici un ragaz, ca la batranete sa poata sta linistit sa pescuiasca toata ziua, seara sa manance, la cina, pestele de peste zi, apoi sa mearga cu sotia lui si cu copii intr-o plimbare pe malul marii...
Omul de afaceri nu a inteles...
Fabulista, evident, fara amanunte, ca sa se plateasca drepturile de autor, dar interesanta. Pare trist ca ne vindem vietile, in rate, lunar, pe cate opt, zece ore pe zi, ca sa ajungem sa facem ceea ce ne place intr-adevar si ceea ce nu costa mare lucru...
Oricum exista net, tv, cluburi, cafenele, mall-uri care sa ne tina departe de esenta...
E ok!
Noapte buna...

luni, 11 august 2008

Kent

din povestile auzite

Eh, acu' m-a sunat el. Da vina pe razboiul ce tocmai s-a pornit vineri, ca ii este frica, ca oricum o sa moara singur... Ce sens are sa si traiasca asa... Pai da, boule, ce sens are? Pai nu are, deci...
Deci lasa...
S-ar fi terminat frumos daca nu ar fi fost Kent... Frumos, tipic, cu femeia tampa de acasa, inselata si tratata ca un scaun de sufragerie (nici macar de living)... Kent este cainele meu. L-am prinit de la mama, cand am plecat la facultate, ca sa nu stau singura. Stie mama ca asa sunt eu. Stau singura. Asta fac. Ce faci, Maria? Uite stau singura. Asa ca mi l-a daruit pe Kent. Kent este un Saint Bernard pe care-l iubesc. Nu pentru ca sta tot timpul dupa coada mea si ca ma priveste cu ochi blanzi de bou... Am observat ca sufera cand sufer eu. Nu mi s-a intamplat niciodata sa dau peste un om atat de incapatanat incat sa stea langa mine, desi il alung, atunci cand plang. Kent sta. Odata m-am enervat atat de tare ca nu ma lasa sa plang, incat l-am luat de burta si l-am aruncat. A inceput sa schelalaie si s-a tarat inapoi, langa mine. Statea pe burta mea si plangea si el. Acum nu ma mai vad fara el. Este ca o extensie a sufletului meu. Acum e mare. Mare si flocos. Si ma indrageste cum nu am vazut sa o faca nici un om.
Dorian este iubitul meu... sau, ma rog, era. Este un londonez dragut. L-am cunoscut la un curs de psihanaliza. Ne-am placut instant. In mai putin de jumatate de an ne comportam ca suflete pereche. Dorian nu l-a placut niciodata prea tare pe Kent. Dar m-am gandit ca este o forma de gelozie. Nici Kent nu l-a placut. Cand era Dorian in vizita, Kent nici macar nu statea in camera cu noi. Intr-o zi am facut galuste cu prune si m-am gandit sa ii duc si lui Dorian. Sta la mai putin de doua statii de masina, de mine. Cand am sunat la usa s-a auzit ambalajul unui om care se pregateste sa raspunda. Apoi a incremenuit la usa. Nu. Nu mi-a deschis. Am mers acasa cu prunele mele cu tot, am plans, gandindu-ma ca prietenul meu era cu o alta femeie, in casa. Kent nu a venit la mine. La un moment dat am plans asa de tare sperand ca prietenul meu drag, Kent, sa vina sa ma mangaie. Nu a venit. Am mers eu la el si l-am mangaiat. M-a privit ca si cum mi-ar fi spus "Asa iti trebuie daca nu ma asculti..."
In maxim o ora m-a sunat Dorian sa imi spuna ca fusese prin oras si daca nu am chef sa treaca pe la mine. Kent avea gatul ridicat si asculta conversatia...
Mie imi place sa stau singura... Eu si catelul meu suntem... doi singuratici...

marți, 5 august 2008

Adaptare... Win Win Situation

De ceva vreme sunt toata o buna si o pacifista si o toleranta. Scriu numai articole despre iertare, despre menajarea stresului si despre cat de bine este sa zambesti, sa treci cu vederea... Un fel de hedonism contemporan, in care am voie sa fumez si sa fac sex.
Intr-o discutie intre femei, in care se tot imparte firul in patru pana uiti de unde ai plecat, am ajuns la concluzia ca oamenii sunt mai mult distructivi decat constructivi... Nu pentru cei din jur, ci pentru ei insisi.
Este ca in razboi, right? Desi cineva castiga, toata lumea pierde. Nu exista razboi fara neveste sau mame plangand, de ambele parti. Eh, cam asa pare sa fie si cu relatiile. Totul se termina, la un moment dat si, fara doar si poate, toata lumea va suferi. Tu, pentru ca il iubesti inca, el pentru ca, in modul lui barbar, barbatesc, nu a stiut cum sa iti spuna ce era de spus, la timp...si acum...oricum... Sute de x luate cate y, care ar trebui sa rezulte z-uri...
Continuand in spiritul fericirii tampe o sa incerc sa transform aceasta Lose-Lose Situation in una Win-Win. Cum? Nici una din marile minuni ale lumii nu s-a construit intr-o noapte (in afara de Cehov), asa ca m-am pus pe construit din exterior.
Mai incifrat de atat nu pot scrie, asa ca o sa ma rezum la cea mai simpla metoda de a nu ma face explicita...
Ieri***************Niciodata
Astazi*************Sau poate
Maine**************Mereu
Poate tu***********Nu mai stiu eu
Poate nu eu********De unde incepe
Poate mereu********Poate de ieri
Poate nu.**********Astazi... Sau poate...

Drept de autor pe expresia cu pricina T.

luni, 4 august 2008

On Victoria's Secret











Si multe altele in GQ...
Oftez, admir, intocmai ca un barbat, si trec mai departe, la treaba... la munca, vreau sa spun, adica la serviciu:))
Greu, greu...

vineri, 1 august 2008

Vine Snoop !!!!



Am luat situatia in maini, trebuie sa-mi duc prietenii la Snoop!

Pe 19 septembrie 2008, incepand cu orele 21:00, Snoop Dogg va sustine un concert extraordinar live la Arenele Romane din Bucuresti. Concertul este organizat de firmele EAST EUROPEAN CONCERTS si D&D EAST ENTERTAINMENT, in colaborare cu SFINX EXPERIENCE SRL

Biletele vor fi puse in vanzare incepand cu data de 1 august, la pretul de 80 RON in picioare si 150 RON pe scaun in reteaua bilet.ro : magazinele Flanco, Flamingo, magazinul Muzica, Sala Palatului, Cora Pantelimon, Libraria Libri, Iulius Mall Cluj, Iulius Mall Iasi, Iulius Mall Timisoara, si online pe www. bilet.ro

Multumim domnului Alin pentru informatie:D

Degete

Te-ai ascuns dupa copacul vietii
Mele
Ai intins mainile
Si m-ai apucat
De varful degetelor

Ti-am simti nepasarea
Dar povestea
Parea
A fi frumoasa
De ce sa nu cred daca pare asa frumos?

Ne-am invartit ca nebunii
Deget in deget
Fara chip
Fara clipa
Cu teama ca daca eu ma invart prea repede, tu ai sa ametesti.

Am numarat inelele copacului
Si-am facut
Sant adanc in jurul lui.
Deget in deget, ca doi indragostiti care nu s-au vazut nicidata.

Te-as saruta, ti-as mangaia obrazul
Dar mi-e teama
Daca ma opresc si te privesc
Sa nu fie nimic intre degetele tale.

In povestea mea
tu esti.
Poate esti
intocmai cum esti tu.
Poate nu...