cautare

vineri, 15 august 2008

Noaptea...



Este liniste pe strazi. Masini parcate peste tot. Eu mananc o piersica in fata blocului. El este la geam. Fumeaza. Nu fumeaza in camera pentru ca nu suporta fumul de tigara, cand merge la culcare. Nici pe mine nu ma lasa niciodata sa fumez. Nici macar dupa sex. Dupa sex ne ingramadeam amandoi la geam si pufaim cate una. Am spus ca o sa ma las de fumat, ca sa ii ofer lui tot geamul, dupa sex. Eh... Nu ma las. De cateva zile stau aici si il privesc. Nu vorbim. Nu avem ce sa vorbim, de fapt. Isi arunca tigara arsa pana la filtru si intra in camera. Cunosc camera aia ca pe inima mea. Aorta, ventricul, el si iubirea mea pentru el. Asta port eu in inima mea.
Auch!!! Mi-am bagat dintii in samburele de la piesica. Mereu fac chestii d-astea impiedicate. El radea de mine si spunea ca nu o sa ma pot descurca niciodata singura. Avea dreptate. Daca nu mi-ar fi curatat el piersicile de samburi, atat timp, ce as fi facut? Probabil ca as fi invatat sa nu mai musc pana la sambure... Probabil. A inchis lumina. Sunt sigura ca in doua minute o sa iasa din nou la geam. Eu stau aici. Unde sa ma duc. Aici stau pana il simt dormind. Apoi ma duc la usa si bat incetisor. Nu o sa-mi raspunda. O sa bag cheia in usa si o sa intru incetisor. O sa ma dezbrac de tot si o sa ma bag in pat, langa el. Doarme dus. Nu simte niciodata ce se intampla pe timpul noptii. Eu profit de asta ca sa imi potolesc dorul. Dorm langa el. Il iau in brate si il sarut pe umeri. Apoi, cand simt primele raze ale diminetii ma furisez... si plec. Si imi merge bine toata ziua. Apoi astept sa se faca noapte, din nou. A iesit din nou la geam. Inca doua minute si o sa mearga sa se spele pe dinti. Dupa ce se spala pe dinti se baga in pat. Ce bine. Mi se inchid ochii. Hai ingeras, la somn cu tine!
Gata... Ma duc...
Uneori este mai bine sa nu stie el totul...
Acum mi-am dat seama ca nu sunt deloc originala. Ti se intiparesc chestii in minte si raman acolo. Apoi le faci ca si cum ar fi ale tale. Dar nu sunt.
Marquez - Povestea Tarfelor mele Triste, right?

7 comentarii:

Anonim spunea...

Citindu-ti blogul inca de pe la inceputuri... am observat ca... ai o mica slabiciune pentru cuvantul tarfa? Mi se pare? :)

diana vlase spunea...

Ti se pare. Am multe clisee in scriere. Acesta este unul, dar mai sunt. Moartea. Pe toti cainii ii cheama ca pe marii scriitori. Personajele mele se numesc, de cele mai multe ori Ana, Maria sau Eva.
Vizavi de tarfa pot spune ca imi este usor sa stau pe un fotoliu, in gata calculatorului si sa fabulez despre pasionala, incitanta si periculoasa lor viata. Stiu ca nu este asa, dar imi place sa cred ca, daca ar fi, as aprecia asta la ele.

Mi-ar mai placea sa nu mai existe comenturi anonime.....

Anonim spunea...

well... daca nu ar fi anonim ar fi doar un alt nume. :) Sa stii ca virgula commentul de mai sus chiar nu a avut nici un subtext daca - i don't know - ai fi crezut ca exista vre-o unul

diana vlase spunea...

nu credeam ca are. imi pare rau ca sunt unii oameni care emit ipoteze, dsi s foarte aproape de mine si ar putea sa le spuna personal. Anonimatul ma afce sa ma intreb.

diana vlase spunea...

dace*

Anonim spunea...

Nu sunt deloc aproape de tine. Te cunosc prin intermediul cuvintelor si a modului in care le insiruiesti in propozitiile si in frazele din posturile de pe blog. Cred ca esti o femeie fascintanta :)

diana vlase spunea...

multumesc