cautare

vineri, 22 august 2008

Vecina de la cinci...



Despre mine lumea zice ca-s nebuna. Dar nu are nimeni curajul sa mi-o spuna in fatza. In fatza primesc zambete si salutari timide de la vecini. Am auzit o data. Coboram scarile de la etajul cinci. Vorbeau doua...
"Ai auzit-o pe nebuna, aseara, cum zbiera?"
"Aia de la cinci?"
"Pai, ce, mai e una?"
Da, eu sunt nebuna din scara asta. Nu dau doi bani. Locuiesc singura de cand mi-a murit barbatul. Barbatul meu lucra la zoo. A avut o moarte frumoasa. L-a mancat o leoaica. L-am iubit, cum sa nu-l iubesc. Dar a murit frumos. L-a mancat! He, he, de poveste. Hatz! Si gata.
Seara el citea Formula As si eu ma uitam pe geam. Cate o ora ma uitam pe geam. La oameni, la masini, la cer, la blocuri. Uneori faceam un sos din maioneza, piure si ou crud si o aruncam peste oameni. Nu se ia de pe haine. D-aia faceam asa. Ma distram. Asta nu ma face nebuna. Ma face neincadrata in societate. Asta sunt, da. Neincadrata, da. Nebuna, nu.
Dupa ce a murit Jonny ale meu, am inceput sa ies cu alti barbati. Eh, de ce? Asa, pai nu mai era distractiv sa fac tampenii, daca nu era el sa se supere pe mine. Am iesit si cu barbati mai buni si mai rai. Unii ma duceau la hotel, imi puneau sampanie cu gadilici la limba si apoi ma trageau in asternuturi. Unu s-a tinut mai mult dupa mine. Dar foarte urat. Mic de statura, chel, cu burta. Urat! Era un om bun. Ma mangaia pe obraz cate o ora inainte sa se napusteasca pe mine. Eu ma uitam la el ciudat si el imi spunea ca sunt prostuta. Eu? Poate nebuna, dar prostuta, nu! Nu! Nici nebuna.
Apoi a murit si asta. Nu stiu cum. Am auzit ca a murit de la un amic cu care juca sah in holul hotelului.
"Imi pare rau, cred ca suferi nespuis."
"Ba pe dracu', de ce sa sufar?"
"Pai..."
Am ridicat din umeri, nu mi-a pasat foarte mult de el.
Acum mi-am dat seama ca ma face fericita sa tzip seara. La zece ma culc. La 9.40 incep sa tzip. Tzip zece minute. Apoi ma spal pe dinti si ma bag in pat. Ma obosesc cele zece minute de tzipat mai rau decat doua ore de tavaleala. Adorm ca un prunc, dupa. Ca Iisus in iesle. Eh, nu chiar, ca eu si sforai un pic. Imi zicea Jonny.
Vecinele zic ca sunt nebuna pentru ca mereu urcam cu cate un barbat la mine in apartament si pentru ca la mine in casa miroase. Si ce daca miroase. Este normal sa miroasa pe caldurile astea. Toti mortii miros... aia din dormitor. Dar nici unul nu e Jonny.

foto: http://treflephoto.skyrock.com/

4 comentarii:

Anonim spunea...

ok. You are a freak:))

EMMA STEFFAN spunea...

dar baba aia de la tine din scara ? mai miroase? ma mai asteapta?

ZuluGarf spunea...

:)) caaat de tare!!

diana vlase spunea...

:P