cautare

miercuri, 29 octombrie 2008

De la "DA" la "NU"...

Confuzia este cu atat mai fireasca cu cat gandesti mai mult sau, mai degraba, te gandesti mai mult. Daca eram o cimpanzita cu curu' rosu, gafaiam dupa cel mai marfa cimpanzeu. Dar nu sunt, asa ca ma lovesc cu tamplele cand de "Da", cand de "Nu", de parca mi-as auzi viata in canale mono...
Am citit o treaba pe un perete: "niciodata sa nu ai incredere in omul care si-a incalcat cuvantul". Aham. Care este omul care nu si-a incalcat cuvantul? Vreau sa-l cunosc, sa-l ating si sa-i dau ca premiu urmatorul anunt: Nu exista om care sa nu-si fi incalcat cuvantul, Gheorghe!
Eu am facut tot ce era uman posibil. Am mintit. Am inselat. Am omorat. M-am rugat la chip cioplit. Mi-am dus zeul in desert. L-am batut. L-am scuipat. L-am lasat acolo, intr-o balta de sange si una de dragoste. Am pus putin nisip peste el. Am batut cate un cui la fiecare zare. L-am ingropat in subconstient. Am asteptat sa vina corbii. L-au ciugulit. Acum sunt libera.
Sa fie rau ca vreau sa fiu libera? Sa fie rau ca am invatzat sa pizduiesc si sa spun nu? Sa fie rau ca dau ce primesc? Poate sa fie...
Acum ma bucur de "Nu-ul" meu. Cat pot. Diseara s-ar putea sa plang, sa vomit, ascultand o piesa trista, cu chitare pe fundal, si sa spun da...
Pendulez intre dimineatza si seara, intre bine si rau, intre acum si mereu, intre da si nu.
Desi... putea sa fie mult mai simplu.
Oricum, Catalina este idolul meu! Cum s-a luptat ea cu toate ciorile alea nenorocite, cu mainile taiate si aur in urchi, pentru mine.
Diseara facem teatru, iar eu am breton. Asa ca: NU!

Niciun comentariu: