cautare

duminică, 5 octombrie 2008

Soni - Andrei Ruse


Saptamana asta am primit la redactie o carte cu coperte negre. Exact in perioada in care m-au luat cele mai mari depresii, l-as vrea pe iubitul meu cehov in vene, dar ce pacat ca a scris numai atat cat am citit eu de cateva zeci de ori... Stii, cand viata ta are nevoie de extraorinar, poti citi o carte cum este Soni, sau poti sa furi pusca de vanatoare a tatalui tau si sa impusti becurile din casele oamenilor, fara sa intri efectiv in casa.
Am rasfoit-o, m-am intrebat cine e Andrei Ruse, dar nu am apucat sa il google-esc decat dupa ce m-a convins ca merita. Merita. Cartea asta e scrisa cum vorbim noi, actiunea se intampla anul trecut si e cam asa: Soni, o tipa normala, cu un job normal, cu plansetul normal dupa iubitul caruia ii e frica de responsabilitatzi (... stim), afla ca are cancer la stomac si inca sase luni de trait. Am gasit cel mai urat Bucuresti, cel mai frumos Bucuresti, cele mai autentice partide de sex (mie personal mi-a placut la nebunie aia cu mini-tipul de 14 ani...), cele mai reconoscibile efecte ale drogurilor. O splendoare, cum s-ar zice.
Si as imprumuta-o cu mare drag oricui ar fi interesat sa o citeasca.

O sa dau cateva citate ca mostra a nisipului intre masele... asa e Soni a lui Andrei Ruse.
"In singuratate, orice forma pare sa respire. Orice piatra cu anumite configuratii ciudate are ochi. De aceea oamenii singuri lovesc. Ca sa nu se indragosteasca de pietre sau de statui."
sau
"Cat de genial a fost omul care l-a inventat pe Dumnezeu. Ma gandesc la un batranel adorabil, la un barbos trist, parasit de nevasta si de copii. Dumnezeu? Nemernicul e sus pe tavan, inecat in fumul de tigara, uitandu-se cu sila... Dumnezeu pana la urma este singura explicatie pe care o accepti. Din mila. Din caritate fata de tine si fata de cautarile tale fara sens. O forma a unei nebunii, acceptate social, o schizofrenie mitologica."

9 comentarii:

aprozarnet spunea...

mda .:)

aprozarnet spunea...

"e ca si cum ai fi intr-o camera...mica micuta, si la un moment dat spui
ca ai ajuns sa cunosti totul din acea camera, ca stii totul...insa dupa
crapatura usii se deschide un spatiu infinit fata de perimetrul camarutei tale,
pe care n-o sa poti nicioadata sa-l acoperi nici macar cu privirea, poti
doar sa-ti imaginezi...la ce e de neimaginat in complexitate."

..in legatura cu ultimul citat, de-aia am zambit inainte:); insa toate la tp lor.:)

diana vlase spunea...

as lasa un coment la comentu' tau dar nu's ce sa zic. Fara o ipoteza nu poa' sa fie o concluzie... u know...

andrei ruse spunea...

ma bucur ca ti-a placut si ca mi-ai lasat semn.

am preluat postul tau pe blogul romanului :)

alis b. spunea...

ce bine ca exista oameni care inteleg ca daca nu ai ce sa zici frumos mai bine taci iar daca ai ce sa zici frumos e bine sa spui sa spui sa spui
e deja atata stridenta a uratului incat frumusetea nu poate fi discreta fara sa pacatuiasca

diana vlase spunea...

Ha ha, super surpriza! Ce om de gasca esti, dear, felicitari. Ca si cum nu as fi dat zece pentru carte, tre sa-ti mai dau si tie:)) Ma simt ca o profesoara prea buna!

Anonim spunea...

am citit-o :) buna :)

diana spunea...

ma bucur ca ti-a placut. O carte de retinut...

Chocolatfollie spunea...

Superba cartea, m-a lasat fara cuvinte... am citit-o acum un an dar mi-o amintesc in detaliu de parca ar fi ieri. Am scris si eu un articol despre ea si am trimis un link la tine, sper sa nu te superi :*