cautare

sâmbătă, 25 octombrie 2008

Un suflet de durut...

Buna ziua. Am sa va spun un monolog. Am sa vi-l spun ca si cum voi ati fi o comisie, iar eu ar trebui sa iau un examen. Fireste ca am avut si eu himere, cum ca m-as fi facut actrita... De aici ideea cu comisia. Nu m-am facut. Nu m-am facut nici macar jurnalist, a doua mea optiune. M-am facut, insa, praf. Am reusit.
Odata cu inaintarea in varsta, scad sperantele. Cand esti tanar visezi sa vizitezi lumea, sa iti intalnesti sufletul pereche, sa faci tone de averi. Batranii vor doar liniste, sa nu ii mai doara si... o moarte usoara. Cam asta se intampla cu sperantele. Eu am reusit sa vizitez cate ceva, dar nu mi-a placut. Mie nu imi place sa vizitez. Imi place sa stau in casa mea, in universul casei mele, si sa ma gandesc la lucruri. Jumatatea mi-am intalnit-o... si gata. Despre bani nu am ce sa spun. N-am avut. N-am avut nevoie. Asa ca, imi doresc liniste, sa nu ma doara, si sa am o moarte usoara. Evident, dramatica - doar am vrut sa ma fac actrita -, dar nu pentru mine. Usoara, insa, da!
Sa revin la subiect. O sa imi incep monologul. Cuvintele. Animalele nu au nevoie de cuvinte si, cu toate astea, au o structura sociala destu de... asemanatoare. Cum era? Cel mai puternic invinge? Femela isi apara puii? Batranii sunt - incet sau mai repede - alungati din ceata/haita/cireada/stol... Asa incat, intreb, de ce avem nevoie de cuvinte? Daca un om se simte coplesit de situatie, spune "am ramas fara cuvinte". Cum, mai omule? Asa? Sau, vrei sa ii zici unuia ca iti e drag, ca il placi, de fapt, e mai mult decat simpla placere. Cum spui? Te iubesc. Pai si cand iubesti, cum spui? Te iubesc. Si, cand nu mai ai cuvinte sa exprimi cat de mult inseamna cineva pentru tine? Te iubesc. Asa, deci...
In alta ordine de idei, daca ti-ai rupt o unghiuta, te doare, nu? Da, te doare. Daca abia ai fost operat si "a trecut anestezia", te doare, nu? Te doare. Dar daca cineva ia un cleste si iti smulge o unghie, te doare? Cred si eu! Dar, daca EL te dezamageste? Te doare? Nu. Te sfasie. E ca si cum ai fi goala, singura, pe un camp intins. Cu o suta de caini care musca din carnea ta frageda. Transpune asta in cuvinte! Te doare?
Ceea ce, daca nu v-ati prins, vreau sa subliniez, este ca ele, cuvintele, sunt pielea p...ancreasului. Aparent nu foarte importanta, dar fara de care, cred, nu se poate.
Pentru final, gratuitatea cuvintelor doare, dar, cu ele, iubirea capata valoare. Un caine iubeste? Nu, se ataseaza de cel care il hraneste. Omul, insa...

Nu suport oamenii care folosesc depresia pe post de aspirina, dar nici cei care nu au avut, niciodata, o depresie fara motiv. Ma enervez teribil ca eu trebuie sa am unul. Motiv. Timp. Suflet de iubit. Suflet de durut.

3 comentarii:

costel spunea...

Felicitari. Ptr ca scrii frumos. Dupa capul meu nu-i usor sa scrii despre asa ceva, mai ales ca probabil chiar ai patit ceva sa doara. Dar chiar ai scris frumos. Vanzatoarea de imi vinde tigari are o vorba: selavi mama.
N-ai ce-i face, c'est la vie

x_angel_of_death spunea...

e super, mi-a placut foarte mult...parca acum ti-ai adus aminte de cand ti-am zis sa-mi faci profilul psihologico-nu mai stiu cum...pentru tine chiar merita sa-ti petreci timpul la taste, ai un stil placut de a scrie si zic asta pt ca ti-am mai citit si altele, doar ca asta m-a impresionat cel mai mult !!! continuaa, e frumos ceea ce faci!!!

diana vlase spunea...

multumesc.