cautare

miercuri, 17 decembrie 2008

Pentru ei, astazi a fost Craciunul...



La 7 jumate (in zori, cum am spune) Carola imi batea la usa. Am baut impreuna cafea, am pufait cateva tigari si ne-am imbarbatat una pe cealalta, ca sa mergem din Dr. Taberei pana in Berceni, la petrecerea de Craciun pe care Ringier-ul a pregatit-o batraneilor mei. Am imprumutat un costum de Mos Craciun (toate reverentele in fata doameni cu multe h-uri si k-uri), m-am introdus (toata o doamna, cum sunt) in el, si m-am pregatit sa impart cadourile. Pijamalute, papucei, mancare buna si calda, deserturi, suc, fructe, brad impodobit si un DVD player, pe care sa asculte colindele furate de pe Odc de complicele Ali. Au ras, au plans, eu am primit atatea pupaturi incat nevoia mea de atentie este satisfacuta pentru tot anul urmator... Am fost desemnata cea mai frumoasa Craciunita si, astazi, am simtit ca si ei ma indragesc pe mine. E frumos sentimentul asta. Batraneii mei au avut nevoie de dovezi, nu si-au lasat garda jos pana cand nu au simti ca suntem hotarati sa ii vizitam cat de des putem.



Astazi, pentru ei, a fost Craciunul. Au venit toti in sala de mese, am asculta colindele traditionale, au mancat si ne-au mai pupat inca o data la plecare.
Adela si Alexandrina sunt doua femei care merita, fiecare, cate o imbratisare pentru cat de protectoare si bine intentionate sunt.
O strambaciune pentru asistentele alea, dar numai cand se intorc cu spatele. Desi...daca ar fi sa ma pun in locul lor, nu stiu care ar fi atitudinea mea... nu stiu, dar ma stramb la ele, din principiu, ca tre sa fie si un personaj negativ.
Ion Vasile m-a intrebat de vreo 5 ori cum ma cheama, nu a retinut, dar asta nu l-a impiedicat sa ma iubeasca mult. Declarat. Madame Rosu m-a stampilat cu rujul de culoarea numelui ei si a pastrat din portia de mancare pentru nu stiu ce farmacista care mancase nimic astazi... Mr Lambe, care este in scaun cu rotile, s-a mutat de la salonul doi la salonul patru, unde mai este un domn pe care, mi-a spus el, trebuie sa il ajutam. Sper din suflet sa si putem.
Din pacate, abia la anul o sa ne mai vedem, dar sa privim partea plina a paharului. Ce bine ca o sa ne vedem, nu?









4 comentarii:

Msokoto spunea...

ho-ho-ho! bravo, mosule! felicitari sincere, imbratisari multe.

diana vlase spunea...

Felicitarea mi-o trimiti prin posta la Galati, ca sa am ce citi de craciun. Iar imbratisarile pe 10 ianuarie...uh, ziua noastra:))))

Msokoto spunea...

daca dai adresa pe mail, primesti si felicitarea.

E@syCom spunea...

Frumos gest, cu toate ca nu sunt fan Craciun... dar, fiecare are nevoie sa simta uneori ca e apreciat si iubit chiar si la 70 de ani. Iar sa fii cel/cea care daruieste dragoste, e cel mai frumos lucru. Cele mai fericite momente provin din a face pe altii fericiti.