cautare

luni, 15 decembrie 2008

The plan...

Banuiesc ca toti blogerasii au, macar in gand, un post in care se uita inapoi la anul care se scurge si ridica din umeri. Unii introspectiv, altii dupa cum pot. Nu intereseaza pe nimeni, in afara de mine, bunele si relele anului meu, asa ca este stupid sa le insir. Deci, opreste-te aici! Urmeaza lista :))
Nu chiar. Dar... ma bucur pentru noul meu job (desi are deja jumate de an, nu mai este chiar nou), pentru ca m-am imprietenit cu cea mai tare gasca de batranei de la azilul Sf Luca, ca am prieteni buni, ca cineva acolo sus nu m-a lasat niciodata prea jos, ca am facut 2 ani de Malibu, ca facem curand si doi de teatru (si inca haladuim prin tara ca fugarii, in cautarea specatorilor destupati intre urechi), ca mama mea e sanatoasa, ca pot sa fiu trista fara motiv si ca nu am nici un motiv sa fiu. Scriam saptamana trecuta un articol despre lista pe care fiecare dintre noi ar trebui sa ne-o facem, pentru anul care urmeaza. Zic trebuie pentru ca este bine, uneori, sa iti impingi limitele putin mai departe de locul in care poti atinge cu buricele degetor. Macar for the fun of it. So, in februarie vreau sa merg in Moscova, sa mai scot macar o piesa, sa iasa cartea (desi asta nu depinde de mine), sa fiu mai buna (nu e cliseu, pentru ca vreau asta si din punct de vedere fizic, asa ca e doar specific feminin) si sa fac macar trei lucuri de care imi e ingrozitor de frica: sa cer iertare, sa mangai un caine de pe strada si inca unul, pe care nu il scriu. Poate ma razgandesc :)
Oamenii pot face teribil de mult, pentru stupid de putin. Trebuie doar sa ii determini sa doreasca asta.
Oamenii se multumesc cu atat de putin, desi dau atat de mult. Trebuie doar sa ii convingi ca merita.
Oamenii sunt mult, desi o cred prea putini.
Oricum, eu am un plan si o sa ma tin de el...

6 comentarii:

E@syCom spunea...

Sincer, in ultimii 23 de ani, nu mi-am facut fitzuici cu planuri, am impresia ca nici anul asta nu-mi fac fiindca viata mea e foarte imprevizibila. Dar am tzeluri de atins, doar ca nu pun si data langa neaparat. Trebuie sa termin academia, asta-i clar. Printre altele cat timp voi fi lasat, mai moderez pe MuzicaBuna.ro, n-o sa ma las de arta fotografica, ma voi gandi si mai intens cum sa fac sa-mi procur o tableta grafica si un aparat foto profesional. Ahh, da... voi face scoala de soferi in vara, neaparat. NU ma voi insura in urmatorul an din enspemii de motive. Voi ramane nefumator, dar imi mention doza de cafea zilnica. Nu promit, dar voi fi la fel de bun la suflet, cum am fost si pana acuma, si la fel de acid cand vine vorba de "bitching".

Cat despre lista ta... dupa cum cunosc eu natura feminina, niciodata n-o sa te consideri destul de buna - fizic vorbind, dar don't give up. A cere iertare, doar prima data e greu, apoi iti intra-n mana. E un lucru bun... salvezi multe cu un "iarta-ma", mai ales daca e sincer. Faza cu cainii... eu nu-s iubitor de animale deci nu prea stiu cum e sa mangai un caine. Ultima chestie... ce sa zic... nu te razgandi, sau mai bine zis, go with the flow.

diana vlase spunea...

Da, da, multumesc, usor de zis din spatele tastaturii tale. Dar cand o sa ma aplec eu sa mangai cainele ala si ma va privi cu ochii mari si cu coltii ranjiti, tu ce-ai sa spui atunci. Deja imi e fria:((

E@syCom spunea...

Pai oare cu ce si cu cat te ajuta daca mangai un caine fioros...? Cu nimic... cel putin asa mi se pare din spatele tastaturii mele... :) Deci poate ar trebui sa renunti la mangaiatul cainelui si sa mangai eu stiu... un tip, un motan, un iepuras, un elefant roz, un purcelus sau o surikata (sunt chiar draguti)- au niste ochi mari si curiosi.

diana vlase spunea...

nu intelegi. Ideea e sa sa imi depasesc temerile. Nu imi e teama sa mangai un barbat...

E@syCom spunea...

Am inteles eu ca e vorba despre depasirea temerilor, insa ma intreb daca e chiar singura solutie sau m-as duce chiar mai departe spunand ca poate e bine sa-ti fie frica de ceva. E o oarecare frana in viata... Stiu o situatie despre un tip, care era intotdeuna prundent la volan, conducea cu max 90 - 100, era un tip de minune. Ii era frica sa depaseasca viteza respectiva, insa intr-o zi a vrut sa scape de aceasta frica, si a calcat acceleratia pana la podea... a prins o viteza de ajuns in cateva secunde in rai. Ceea ce vreau sa zic e ca nu e neaparat un lucru rau sa ne fie frica de ceva. Mie mi-e fria de paianjeni dar fii sigura ca n-o sa ma pun sa mangai paianjeni incepand cu 1 ianuarie, insa nu mi-e frica de caini, stiu cum tebuie abordati, chiar si cei fiorosi. Frica ne face mai naturali. Frica pe undeva e si o logica foarte simpla, nu fac fiindca s-ar putea sa nu iasa bine...
Sunt complet de acord cu tine, trebuie sa ne impingem limitele, sunt de fapt calea spre maturizare, pasii spre viitor. Daca totusi tu simti ca a mangaia un caine fioros te va face mai puternica in viata, fiindca a trece de frica aceasta, asta va rezulta pana la urma, go ahead, be my guest. Insa sper ca in 2010 nu vei dori sa-ti impingi limitele prin mangaierea unui urs grizzly...
Ahh si inca ceva... am observat, cel putin la mine ca daca mi-e frica de ceva, parca prind fizic puteri si intru in "fight mode". Sa stii ca e interesant rezultatul... Stii ca si animalele de frica ataca in majoritatea cazurilor...?

diana vlase spunea...

da, dar eu sunt mai pe pace moode:))