cautare

luni, 5 ianuarie 2009

cinci ani pe cinci ianuarie

Daca este luni, daca este 5 ianuarie, inseamna ca m-am intors la munca, dupa o vacanta (desi se spune concediu printre oamenii cu salariul fix) de doua saptamani. Mi-a fost infiorator de greu sa ma trezesc si sa nu par morocanoasa. Oricum boticul meu umflat de nesomn arata ca un dispozitiv de desfundat canale.
Am pornit si astazi in aventura care se numeste viata mea (de-ar fi a mea). Putin adevar, putina fantezie, trece timpul. Si cand a terminat de trecut, plangi ca nu mai este. Ciufuti sunt si astia de se numesc oameni.
Un ger cumplit la primele ore ale diminetii. Aia mica ma astepta la intersectie. Am luat-o de mana si am urcat intr-un taxi. Trebuia sa ajungem la gradinita, unde urma sa vorbesc cu educatoarea ei. Mi s-a plans zilele trecute la telefon, ca Ana nu este cuminte (atata stiu si tampitele astea de educatoare sa spuna), ca face numai rautati (pai daca nu este cuminte, se intelege) si ca ar fi cazul sa trec pe la gradinita (care este un apartament opac din Drumul Taberei) si sa discutam. Educatoarea - o scorpie batrana, care toata viata s-a inconjurat numai de tanci de 5 anisori, ca sa nu se simta cumva complexata de vreun creier mai mare ca al ei.
Am intrat in apartamentul/gradinita si am vazut-o asezata intr-un fotoliu din piele... namila. M-am prezentat politicos (trec destul de rar si nu as fi vrut sa se creeze confuzii) ca fiind mama Anei. I-am spus ca am jumatate de ora la dispozitie ca sa discutam. Ma rugat sa iau loc. Pe un scaunel de copii, fireste. Probabil ca monstrul se simte mai bine stiind un om matur pe un scaunel colorat, pentru copii. Poate simte ca il imobilizeaza, astfel...
Scumpa doamna, incepe ea, nu stiu cum sa pun problema, ca nu cumva sa vi se para iesita din comun. Fiica dumneavoastra... vreau sa spun Ana, are un comportament... cum sa spun... bizar. (Ce cuvant nou a invatat doamna educatoare...)
Ce vreti sa spuneti? intreb
Cum sa pun in cuvinte... Ana este un copil foarte istet, foarte talentat, dupa cum ati vazut anul trecut, a primit rolul principal in serbarea anuala (adica a avut patru replici, nu trei, ca ceilalti), dar... injura. Adica... vorbeste urat cu fiecare din baieteii din grupa ei (e foarte ciudat sa auzi un munte carnivor, de carne, spunand baietei...) si uneori ii scuipa, acuzand faptul ca ei nu sunt fete. Ma gandeam ca... poate... este bine sa stiti si sa purtati o discutie cu ea. Nu este nimic rau in a fi baietel (iarasi), pana la urma si tatal ei tot baietel este.
Aici a trebuit sa o intrerup.
Tatal ei este barbat, doamna, nu baietel, iar daca dumneavoastra continuati sa tratati acesti copii ca pe niste retardati, o sa va raspunda intocmai.
Fireste ca nu aveam dreptate. Numai ca nu suportam ca cineva sa o acuze pe Anuta mea de nimic. Pur si simplu nu suportam. Am luat o mutra acra si i-am promis monstrului ca o sa vorbesc cu fiica mea.
Dar, imi spune, stiti carui fapt se datoreaza acest fenomen? (ete na, era si psiholog, pana una alta...)
Nu stiu doamna, eu nu am auzit-o niciodata vorbind urat, ba mai mult, nu vorbeste foarte mult...
Am plecat din apartamentul/gradinita cu inima strnsa. Poate ca nu sunt eu o mama buna, poate ca deja incep sa o pierd printre degetele mele groase de voleibalista. Mi s-a ridicat parul in cap numai la gandul ca peste cativa ani va merge la scoala. Sa vezi acolo distractie...
Am iesit cu ea pe scarile blocului si i-am povestit ce mi-a spus doama Dragan.
"Mamicu', nu este decat o femeie mare si batrana care ne confunda si care, oricum, ne trateaza ca pe niste animalute mici, dagutze si pufoase. Nu o suport. Oricum (asta era noul ei tic), cred ca nici nu vorbea despre mine. Eu nu vorbesc urat cu baietii, l-am batut pe Andrei pentru ca nu mi-a dat creionul, dar cam atat..."
Vorbea prea corect, prea argumentat ca sa o cred.
Ana, tie iti plac baieteii?
Nu prea, dar nici tie nu iti plac cainii, iar asta nu te face sa ii injuri pe toti nu?
Nu, doar pe unii...
Asa si eu. Numai pe Andrei. Plus ca are buzele mereu rosii, parca s-ar freca cu zapada inainte sa intre in gradi.
Iti displace?
Ma enerveaza.
De ce?
Pentru ca are 6 ani si se lauda cu asta. Si pentru ca are ochii prea negri pentru gustul meu.
Gustul tau?
Da, am si eu un gust, nu? Ce, tu nu ai?
Ba eu am, dar tu ai cinci ani.
Da am, nu unul, nu doi, cinci.
Ana, te rog mult, nu il mai injura pe Andrei.
De ce sa nu il injur?
Pentru ca nu se cade.
Bine.
Bine? Gata, am rezolvat?
Pana la 18 ani trebuie sa ma iau dupa ce spui tu ca se cade. Asa se cade, doar esti mama mea.
Multumesc.
Apoi am ajuns la serviciu si m-am chinui la un articol despre preludiu.

6 comentarii:

Attila Vago spunea...

Pruncii astia...:) Cresc prea repede. Azi e inca in scutec... maine deja scrie "tata" la scoala...

diana vlase spunea...

Poimaine iti cere bani de avort... am mai vazut cazuri...

master shifu spunea...

tu nu esti facuta oricum pentru munca.

tu creezi...

nu uita ce iti doresti.

:)

diana vlase spunea...

ce ar trebui sa spun, multumesc poate? Cu drag...

Anthony Valentino spunea...

drag a fost intotdeauna :)
lipsea sinceritatea

master shifu spunea...

ups.

:)