cautare

joi, 29 ianuarie 2009



A deschis larg ursile salonului ei si a inspirat mirosul de cafea proaspata. In fiecare dimineata, la ora 8 fara un sfert, Magda ii pregateste cafeaua, alaturi de o bucatica de ciocolata neagra si de ziar.
Magda obisnuia sa fie bunica ei. Dar nu mai este. Acum este o servitoare. A venit in oras pentru ca nu mai avea pe nimeni acolo unde locuia. Si a implorat-o pe doamna sa o lase sa locuiasca cu ea. Cine ar fi avut curajul sa ii spuna doamnei ca Magda a sters-o la fund, cand era mica. Nu Magda. I-a spus ca nu o intereseaza, ca ea are o viata suficien de aglomerata si fara o bunica de care sa aiba grija. I s-au lacrimat ochii babei la un asemenea raspuns. Dar sunt singura, mamae, ce sa fac, imi trec zilele ca anii. Lasa-ma sa stau cu tine, sa iti spal, sa iti calc, sa iti fac curat si sa te ajut in ale tale. Am nevoie de un rost pe lume, de cand a murit Anton nu mai am nici un rost. Nu de mila, ci la insistentele babei a decis doamna ca poate sa ramana.
Au trecut cativa ani de atunci. Daca la inceput mai recunostea ca Magda este bunica ei, acum Magda este servitoarea. Frumusetea este ca batrana nu primeste nici un chior pe toata smotruiala pe care o face zilnic... Dar Magda e fericita. Poate sa ingrijeasca de doamna, are toata ziulica treaba si, din cand in cand, cineva ii mai arunca cate un zambet, in treacat.
Astazi soarele se strecoara printre perdelele multicolore de matroana ale doamnei si se tolanesc pe masa unde aceasta citeste presa.
Magda, ai schimbat ciocolata?
Nu, domana.
Ciudat, mi se pare ca are alt gust.
Nu, doamne, e aceeasi.
Bine, bine, nu deveni impertinenta.
Magda s-a retras in bucatarie ca sa isi continue treaba, in timpul in care doamna fredona un slagar si intorcea pe o parte si pe cealata paginile cotidianului.
Bal la Sala Mare a Teatrului de Stat, de mai deschide un magazin de tesaturi importate din Paris, modele noi de bicilete pentru femei, petrece-ti vacanta la Brasov, lansare de carte la Sura cu Flori.
Plictisitor, plictisitor, plictisitor... Magda, ce avem la micul dejun?
Doamna si Magda nu mananca niciodata impreuna, doamna manaca in salon, iar batranica oriunde doreste ea, numai sub ochii nepoatei, nu.
Ce poftiti, doamna.
Poftesc sa plec. Nu imi pregati nimic.
Cum doriti.
Auzi, Magda, de ce esti tu atat de buna cu mine? Nu imi aduc mainte o singura data in care sa ma fi purtat bine cu tine si, cu toate astea, tu nu m-ai tratat niciodata cu mai putin respect.
Sunteti tanara, doama, odata cu anii se aduna si frica de Dumnezeu.
Prostii!
Asa o fi, doamna, dar prostiile acestea iti fac chipul mai senin.
Voi, astia care ati trait o viata la tara, sunteti incurabili.
Suntem, doamna, cum vrei dumneata...
Dar... tu ma placi?
Sunteti nepoata mea, domnita, sange din sangele meu. Ce fel de intrebare este aceasta?
Simplu. Ma placi sau nu?
Sunteti frumoasa si am eu grija sa fiti bine hranita si curata. E mare lucru...
Nu mi-ai raspuns.
Pentru ca nu inteleg intrebarea, doamna.
Daca ma placi. Daca iti sunt draga. Daca o sa plangi cand o sa mor.
Ce nebunie. Pai cum sa muriti dumneavoastra, daca eu imi numar zilele pana trec dincolo?
Asa e...
Da, imi sunteti draga. Daca nu erati a mea, tot draga imi erati.
Ma gandeam ca... m-a obisnuit cu tine si tare rau o sa-mi para cand nu o sa mai locuiesti cu mine.
Da' de ce, doamna, sa nu mai locuiesc cu dumneata?
Cine stie, Magdo, pe unde ne duce viata. Intr-o zi. ne-o desparti si pe noi, nu?
Doamna, aveti planuri de care eu nu stiu, asa-i? Vrei sa ma dati afara?
Nu Magdo, nu. Nu vreau. Citeam ziarul asta si ma gandeam ca...
Doamna, daca tot stam la povesti, nu doriti sa va aduc un dejun?
Nu, nu, vroiam sa ies.
Bine atunci.
Magda, ai sa plangi cand o sa mor?
Da, doamna.
Pentru ce?
Pentru mine, ca o sa raman a nimanui, si pentru dumneata ca nu stiu unde o sa te duci si cine o sa aiba grija de curatenie. Dar ce este, doan, nu cumva sunteti bolnava?
Nu, Magdo, nu-s. Sa stii ca si eu o sa plang cand o sa mori tu.
De ce, doamna?
Pentru bunica mea si pentru ca pleaca un om bun...
Doamna, dar daca murim amandoua?
Atunci, Magdo, nu o sa ne planga nimeni...

Niciun comentariu: