cautare

miercuri, 7 ianuarie 2009

Fenomenul Pitesti - o carte tulburatoare



... de Virgil Ierunca.
Ieri am primit, spre citire, aceasta carte. Anca (vinovata, din cauza careia aceasta carte a ajuns in mainile mele) a spus ca a traversat-o intr-o suflare. "Pui mana pe ea si nu o mai poti lasa". M-am apucat aseara de "Fenomenul Ploiesti" si, intr-adevar, m-a zguduit teribil. Atat de tare incat taximetristul cu care am mers acasa mi-a spus "se vede ca esti indragostita, prea esti aeriana". Nu eram aeriana, eram socata, ingandurata, stupefiata, terifiata...

Ceea ce s-a petrecut in inchisoarea din Pitesti intre 1949 si 1952 merita un loc aparte in inspaimantatorul repertoriu al ororilor concentrationale ale secolului al XX-lea.

"Fenomenul Pitestei" vine cu o trasatura specifica: utilizarea sistematica a torturarii detinutilor de catre alti detinuti. Ideea ii apartine pedagogului sovietic Makarenko, specialist in delincventa juvenila...

Intre paginile (nu foarte numeroase) ale acestei carti, am intalnit modalitati de tortura pe care mintea mea nu le-ar fi putut concepe. "Cei morti acolo si cei care au supravietuit au fost privati pana si de propria lor nefericire."

Tortura nu consta, bineinteles, in batai. Batai au fost intotdeauna la Securitate. Si nu numai batai. Au fost pusi oameni la rotativa, li s-au rasucit mainile, au fost batuti la talpi, pana nu mai puteau pune piciorul pe pamant, dar toti cei care au trecut prin aceste chinuri spun ca erau floare la ureche pe langa cele imaginate de Turcanu... Diferite parti ale corpului erau arse cu tigarea, au fost detinuti carora li s-au necrozat fesele si le-au cazut precum cade carnea de pe leprosi. Altii au fost obligati sa manance o gamela de fecale si, dupa ce o vomau, li se infunda voma in gat.

Dedesupturile inceputului regimului comunist ascund, in spatele perfectiunii regimului, orori despre care inca nu se stie totul. Probabil ca nu o sa se stie niciodata, dar cartile de genul astea te fac sa te intrebi daca problemele tale au vreo insemnatate (oare?)...
"Fenomenul Pitesti" este ca o trambulina, odata ce ai sarit pe ea doresti sa sari si mai sus, si mai tare, in negura cunoasterii istoriei.

8 comentarii:

Attila Vago spunea...

Mama lor de comunisti... si daca te gandesti ca inca sunt multi acolo sus, doar ca acum ne "tortureaza" altfel... cu zambetul pe buze, intr-un mod diplomatic si din punct de vedere politic... legal.

diana vlase spunea...

L-am si vazut pe prietenul ex dom' presedinte:))

Aladin spunea...

Fenomenul Pitesti. O carte tulburatoare? Eu spun ca adjectivul este putin cam hazardat. Literatura de acest gen se fabrica in cantitati impresionante, si la noi si aiurea in lume. Iar in ceea ce priveste valoarea de marturie, dati-mi voie sa fiu sceptic ...

diana vlase spunea...

Cu tot respectul, daca pe mine m-a tulburat, e tulburatoare pentru mine, right? Sa iti amintesc ca esti pe blogul meu, unde eu pot sa am orice gen de pareri doresc? Plus ca eu nu am luat contact cu foarte multe documente de acest gen, asa ca impactul a fost altul... Si o bataie in care sa ii sara victimei sangele pe pereti, realmente, pe mine ma misca. Ok? :)

andrei ruse spunea...

iaix...

aladin, conteaza ce a fost mai dramatic sau nu, ce e mai literar cand vine vorba de astfel de cazuri?... atunci da-o in ma-sa de literatura.

Daisy spunea...

Fenomenul Pitesti si nu Ploiesti sau Pitestei cum ai scris in cadrul postului Iarta ma:) sunt din Pitesti si nu auzisem de cartea aceasta Ma voi stradui sa fac rost de ea Multumesc!

Liliana spunea...

Felicitari pentru articol, Diana!

diana spunea...

multumesc:)