cautare

marți, 13 ianuarie 2009

Marti 13!


De la Escu la Escu, cu drag. Iliescu, Ceausescu...
Inca suntem aici, cu mortii si vii nostri. Si cu jocurile lor.

Mai e putin si se termina aceasta zi, care nu a fost chiar rea. Mi-am luat o teapa la masa de pranz (mi-am cumparat cea mai necomestibila mancare) si mi-am dat seama, inca o data ca oamenii sunt rai. Meschini, prosti, limitati, mincinosi...
Povestea e tipica si nu o s-o repet, pentru simplul motiv ca mi-e sila. Am oameni dragi langa mine si mi-e suficient. Restul sa faca bors, cum spunea mama. B.O.R.S.

Nu stiu in ce directie se indreapta totul, sau poate ca nu vreau sa inteleg. Nefericirea nu mai este, de multa vreme, ceva de care sa te plangi. E o chestiune fireasca, nu? Poate, numai ca unii oameni nu o merita doar pe jumatate... (cam atat de diabolica pot fi.... lamentabil, nu?)

De ce mintim?
Ca sa creada oamenii ca suntem altceva, ceva ce ne-ar fi placut sa fim si nu am reusit. Este o renuntare la vise, o vointa indoita pe genunchiul greselilor, al lipsei de incredere, al pierderii sperantei. Femeile mint mai mult decat barbatii. Pentru ca sunt mai rele. Cate kg ai? 55 (un kkt, o femeie la 65 de kg nu minte pe nimeni). Interlocutorul zambeste si da din cap, in semn de incuviintare. Ea se simte bine, crede ca el crede ca ea este o slabutza... El isi da seama ca este subtire si nu foarte cenusie la mansarda...
Imi iubesc sotul nespus, nemarginit, este barbatul ideal! Din nou, una gogonata. Daca ar fi barbatul ideal, daca l-ai iubi, daca l-ai respecta si l-ai aprecia, asa cum spui, nu ti-ai permite niciodata sa ii porti numele in noroiul cuvintelor vulgare si obscene, triviale, fara intoarcere. Daca ai spus asta, ai mintit... Iubirea se pastreaza si se manuieste cu cele mai delicate manusi, albe, fine, de catifea.
Iubesc calatoriile, sportul si cititul! Sa mori tu? Unde ai calatorit ultima data? La Snagov? Hm, un om care iubeste calatoriile o sa stie intotdeauna ca o excursie tematica te duce mai ieftin decat un pachet de 5 nopti intr-un hotel de lux, pozitionat peste strada de casa ta... din care, oricum, nu iesi decat sa iti coafezi parul.
Citesti? Ce citesti? Coelho, banuiesc (si da, am citit Coelho si nu m-a placut... dar asta nu inseamna ca nu il cunosc).
Si sport, desigur. Genuflexiunile de rigoare in camera fetitelor, dupa sticlele de apa plata baute in timp ce stateai lipita de geanul cafenelei dorobantiste...
De ce mintim?
Am mintit si eu, pentru mine, pentru ca nu stiam de mine, pentru ca nu vroiam sa pierd, pentru ca imi era teama sa castig, pentru ca eram copil, pentru ca nu eram inca sigura daca mint sau nu.
Asta nu ma poate opri sa nu imi vina sa vomit cand o fac altii. Imi dau cu creme de noapte peste rana parului din ochiul meu...
Mintim pentru ca nu ne gandim sa spunem adevarul.
De cele mai multe ori d-aia mintim.
Pentru ca este mai usor sa evitam, sa driblam, sa jonglam, decat sa trantim adevarul verde in fatza.
Am 65 de kg, nu ma innebunesc dupa sotul meu, imi place sa stau in pat, sa ma uit la televizor si prefer sa platesc o maseuza de trei ori cat face, decat sa ma duc la o sala. Ok?
A fi dragutz, nu?

2 comentarii:

Attila Vago spunea...

De acord... 100%! Ok... hai sa nu mint 99%, fiindca intotdeauna exista ceva cu care nu suntem in totalitate de acord. Si asta nu e defect... un om care este intotdeauna 100% de acord, minte. Ar fi bine constientizam faptul ca micile minciuni zilnice, in loc sa ne faca viata mai usoara, au un efect de autosugestie negativa... si normal, la 60 de ani ne trezim amarati, urati, prosti si fara valoare...

diana vlase spunea...

si cu ulcer pe fond nervos:))