cautare

joi, 5 februarie 2009

Intermitentele mortii - Jose Saramago



In ultimul timp nu mai caut carti, se pare ca vin ele la mine. Daca acum cateva luni mi-am notat in telefon sa citesc trei volume de Nabokov, pentru ca am vazut cateva lucruri despre el si mi-au placut nespus, de ziua mea am primit "Lolota" (am spus ca e fabuloasa?), "Glorie" mi-a fost imprumutata, iar despre a treia carte nu ma indoiesc ca va aparea cumva, la mine in biblioteca, printre volumele de care am uitat.
Povestea cu Intermitentele Mortii, a lui Saramago, este la fel de incredibila. Acum cateva luni am primit la redactie un ziar cu recenzii de carti, din care mi-am notat acest titlu - "Death with Interruptions", pentru ca mi-a placut povestea. Moartea s-a indragostit si a incetat sa mai omoare. Dragutz, mi-am spus...
Intr-o seara, frunzarind cartile de la Romana, de la metrou, am pus mana pe un volum. De fapt, nu ma uitam la carti, ma uitam printre carti... ceva depresii de ora 18.00 cred...
Oricum, vanzatorul m-a intrebat daca nu as vrea sa o cumpar, eu am mintit ca nu am bani, el a spus ca mi-o pastreaza.
Peste doua zile, parcurgand acelasi traseu, m-am trezit cu insul drept in fatza mea. Cu cartea in mana. Am dat banii fara sa ma uit ce carte era (mai fac si asa )
In autobuz, insa, am deschis sacosica si am vazut-o. Incredibil, mi-am spus. Intermitentele mortii...de Jose Saramago. Nici macar nu stiam ca fusese tradusa in romana si nu aveam in plan sa o cumpar. Sa o citesc, insa, da!

Prima jumatate a volumului de 2 sute si ceva de pagini mi-a lasat impresia ca Saramago l-a iubit mult pe Marquez, asa complicata si lunga mi se parea fraza. Am rabdat cu stoicism, gandindu-ma ca nu degeaba mi-a dat providenta acest semn al existentei. A doua parte a fost un deliciu. Daca la inceput am aflat depre cum reactioneaza oamenii in clipa in care moartea se hotaraste sa nu mai omoare, care sunt consecintele, ce parerea au guvernul, religia, samd, in a doua jumatate am facut cunostinta cu Ea. Moartea cu m mic. Cum s-a indragostit, cum a devenit femeie si cum... (nu, nu o sa povestesc finalul)
M-am trezit scapandu-mi un "bine, ma!", la capatul cartii. Eram in autobuzul 168... Damn!
Cartile iti imbogatesc viata anosta si cenusie de locuitor ilegal al capitalei. Ma bucur ca exista si ma bucur ca, din cand in cand, mi se mai lumineaza calea catre volume valoroase...

2 comentarii:

[+_+] spunea...

mi-o aduci si mie maine la serviciu, te rog? prima, am spus!

... spunea...

of, e deja data:)). Cand o iau, ti-o dau! U know;)