cautare

marți, 10 martie 2009

Buna ziua. Eu scriu.

Eu scriu, asa-i. Nici nu mai stiu cat scriu. Scriu pentru revista, pentru alta revista, pentru un site, pentru un altul, pentru un blog, pentru un altul. Nu exagerez. Am ajuns la punctul in care nu mai stiu sa vorbesc. Decat in scris. Blogul asta era cea mai apropiata scriitura de sufletul meu, desi este cel mai vitregit. Aici scriu cel mai putin. Nu poti sa fii si lucrator cu spatele, si filosof. Nici eu nu pot, pastrand proportiile. Ma pierd intre articole despre femei, despre muzica, treburi gospodaresti (hei, am o Begonie de care trebuie sa am grija, un Cactus urias, care este exilat dincolo de usa si pentru care nutresc sentimente inaltatoare, si cateva familii).
Intre timp au ramas putine lucruri pe care sa le mai iubesc. Iubesc teatrul, ca pe o Fata Morgana intr-un desert imaginar, din care imi este teama sa ies, cizmele mele de la Zara, gratarul si bicicleta lui Razvan. Nu iubesc nimic din ce ar putea muri... Macar incerc sa nu... Iubesc ploaia.

3 comentarii:

Attila Vago spunea...

Oare cum e sa traiesti o viata normala cu mintea unui filosof, sa vezi intotdeauna dincolo de imaginea de pe perete, dincolo de bobul de mazare din farfurie, dincolo de fardurile unei femei..? cred ca stiu raspunsul. Il vad in oglinda.

Alex spunea...

si ploile mor uneori... mor de soare si de prea frumos... sau poate ca atunci ne nastem cu adevarat noi... cine stie ? :)
am citit pe aici si ... imi place cand scrii simplu, de tine ;)
weekend insorit !

diana spunea...

a fost insorit weekendul meu:)