cautare

vineri, 28 august 2009

Anastacia la Bucuresti

Niciodata nu am un fan al blondinei, dar cred ca merita cateva ore din viata mea. Plus ca organizatorii mi-au dezvalui ca va avea un show demn de un public numeros.

Sala polivalenta
1 Septembrie
Ora 20.00



Anastacia s-a intors. Si cum ea nu a facut niciodata lucruri pe jumatate, atunci cand vorbeste despre un nou inceput cu siguranta isi asuma pana la capat acest lucru. Look nou, sound nou, alta casa de discuri, alt management, de curand maritata, dar cu aceeasi voce puternica care a vandut pana acum peste 17 milioane de albume in Europa si Australia.

“Daca un lucru nu inspira putina teama, este probabil mult prea sigur pentru mine”, spune zambind micuta doamna cu voce mare. “Imi dau seama ca ma regasesc intr-un lucru atunci cand am emotii”. Si acum, aceste emotii se pare ca au fost constructive.”Sunt de-a dreptul incantata. Este placut sa stii ca inca ai sansa de a face tot ceea ce iti doresti. Daca vrei sa-ti traiesti viata, fa-o!”

Anastacia de astazi este total diferita fata de cea din 2005. Parul ei este mai matasos, scurt, mai natural. Imaginea pe care si-o crease si care era reprezentativa pentru ea – cu ochelari – nu mai este de actualitate de la operatia cu laser pe care urmat-o. ” Imi place ca oamenii nu ma mai recunosc acum. De-abia atunci cand incep sa cant, oamenii isi dau seama cine sunt. Este amuzant sa pun totul cap la cap si pana la urma sa redescopar si eu cine sunt. Sunt bucuroasa pentru ca am si prin aceasta schimbare de look sentimentul ca o iau de la capat”.

Anastacia Lyn Newkirk s-a nascut in Chicago in septembrie 1968, dar s-a mutat in New York in adolescenta, impreuna cu mama, sora si fratele sau , imediat dupa divortul parintilor. Fiind diagnosticata cu boala Crohn, Anastacia nu a renuntat la visul sau de a deveni dansatoare, aparand in mod regulat in Club MTV si dansand in videoclipurile Salt-n-Pepa. Aratandu-si vocea guturala, plina de energie, inconfundabila, in cadrul MTV talent show The Cut, in 1999, semneaza cu casa de discuri Epic si isi lanseaza un an mai tarziu albumul de debut : “Not That Kind”. Primul extras pe single “ I’m Outta Love” o pozitioneaza pe Anastacia drept un adevarat star in Europa, Asia si Australia, urmatorul sau album “Freak Of Nature” livrand acelasi mix de beat-uri dance si pop extraordinare, Anastacia dovedindu-si cu pasiune performantele vocale si maturizarea in crestere in calitate de textier.

In 2003, totul se schimbat pentru artista. Descoperirea unui nodul la san ii da total viata peste cap, in luna ianuarie fiind diagnosticata cu cancer. Povestea a aparut imediat in media, chair inainte ca ea sa aiba timp sa-si anunte prietenii, nedandu-i alta posibilitate decat sa-si traiasca drama in atentia marelui public. Din fericire, Anastacia a raspuns bine chimioterapiei astfel incat in iunie 2003, artista castiga lupta impotriva cancerului. Avand aceasta experienta, Anastacia a continuat sa sustina campanii sociale in care sa explice beneficiile evidente pe care le poate avea o diagnosticare timpurie si a strans sume considerabile de bani pentru a sustine lupa impotriva cancerului prin fondul sau denumit “Anastacia”. “Ma simt minunat acum” confirma artista. “ Sunt intr-adevar norocoasa pentru ca mi s-a dat ocazia sa trec peste aceasta experienta terifianta, desi in anumite momente am simtit ca ma prabusesc.”
Ca o retrospectiva a bolii sale, Anastacia explica de ce a urmat un sound rock pe al treilea album “Anastacia” in 2004. “Am simtit nevoia sa lupt, asa ca am ales chitari si instrumente cu atitudine”.
Au fost momente in care puterea si raza de raspandire a vocii sale ar fi putut fi compromisa de tratament, dar asa cum arata piesele de pe albumul “Heavy Rotation”, Anastacia si-a redobandit cu siguranta energia si vocea sa extraordinara. ”Vocea mea se simte bine acum” confirma artista. Se pare insa ca muzica se simte diferit pe noul album Anastacia. Are mult mai mult suflet. “ Ma simt intr-o conexiune mult mai profunda cu eul meu, simt ca mi-am gasit pacea interioara. Imi dau seama ca viata nu trebuie sa fie vesnic controlata de mine, in toate aspectele ei si sunt fericita ca pot lasa lucrurile deoparte, realizand ca nu trebuie sa fiu atat de perfectionista”.

Anastacia detine acum si controlul carierei sale, mai mult decat oricand, impreuna cu un nou management si o noua casa de discuri. Cand David Massey, cel care a semnat-o la Sony, s-a alaturat echipei Universal, in calitate de sef al Mercury Records in New York, artista a simtit ca trebuie sa mearga si ea mai departe alaturi de cel care a ajutat-o de-a lungul timpului si a tinut-o sub aripa sa protectoare.

In apriliie 2008, Anastacia semneaza contractul cu noua casa de discuri si incepe sa produca noul album – Heavy Rotation. Pentru acest album, artista a colaborat cu nume de seama in industria muzicala: Rodney Jerkins (castigator Grammy), Guy Chambers (a colaborat cu Robbie Williams), Def Jam, Ne-Yo, Lester Mender (Shakira, Nelly Furtado Dido), JR Rotem (Rihanna, Lil Kim, Leona Lewis) si The Heavyweights (Missy Elliot, PussyCat Dolls)

“Am denumit albumul “Heavy Rotation” pentru ca este o sintagma pe care o folosesc DJ-ii foarte mult”, explica Anastacia. “Pentru mine mai inseamna si ca viata poate fi dura, dar se pot intampla rasturnari de situatie. Mi se pare titlul perfect pentru aceasta perioada a vietii mele.” Acest album arata latura soft, tandra, mult mai feminina a Anastaciei.

Una dintre marile schimbari din viata sa este si casatoria ce a avut loc anul trecut. Wayne Newton, sotul sau, era bodyguard-ul care trebuia sa o escorteze in Germania. “ Nu stiam ca ma uit in ochii viitorului meu sot. Nu aveam nici cea mai vaga idee!” Anastacia spune ca sunt in primul rand foarte buni prieteni “Semanam mult si avem o multime de lucruri care ne leaga. Suntem cei mai buni prieteni chiar si in calitate de sot si sotie”.

miercuri, 26 august 2009

Edvard Munch

Edvard Munch ( n. 12 decembrie 1863, Loyten, Norvegia, d. 23 ianuarie 1944, Ekely) a fost un pictor norvegian, unul dintre pionerii artei moderne, considerat precursor al expresionismului, mai cu seamă un reprezentant al tradiţiei artistice europene decât a celei norvegiene. A fost prin natura sa un solitar, dar, paradoxal, l-au interesat foarte mult relaţiile interumane, care vor reprezenta esenţa creaţiei sale.
Zice Wikipedia.



Cea mai cunoscuta lucrare a lui Munch - Tipatul (1893)



Madonna sau Femeie indragostita (1894-1895)



Dansul vietii (1899-1900)

Ceea ce mai putini oameni stiu este ca Munch a facut si fotografie. Despre asta, el spune: "Aparatul de fotografiat nu poate, sub nici o forma, sa concureze cu pensonul si paleta de culori atata timp cat acesta nu poate fi folosit in rai sau iad.". Cateva dintre fotografiile sale:







Nu o spun ca sa fiu anapoda, doar ca mie fotografiile imi spun mai multe. Uneori nu partile cele mai exploatate de public sunt si cele mai sincere. Uneori. Mai este si Munch regizorul. Iar asta o stiu datorita unui siteulet destept, cu un nume hilar.
www.lanternativa.info

Margareta si Sufletul Fermecat (part 2)

De doi ani stătea Margareta închisă în grotă. Ea, cei doi lei şi cei peste o sută de şobolani albi. Şi unul negru. Leii, Arthur şi Lale, au devenit cei mai buni prieteni ai Margaretei. La început le povestea despre suferinţa ei, însă leii îi răspundeau cu tăcere. După un timp, Arthur nu a mai putut să tacă. Iar când Margareta plângea, ghemuită lângă unul dintre pereţii grotei, Arthur i-a spus: “Nu te necăji, Margareta, toate în lumea asta au un rost. Nimic nu se întâmplă doar aşa, fără un motiv. Viaţa îţi trimite semne, dar tu, chibzuind după ele, trebuie să alegi ce făgaş vrei să urmezi.” Aşa i-a spus Arthur. Iar Margareta a înţeles că era într-un moment de răscruce.

I-au fost de mare ajutor prietenii despre care oamenii spun că sunt fără grai. Şobolanii o făceau să râdă cu poveştile lor mereu altfel, iar gândurile cele mai negre şi mai înflăcărate le discuta cu Arthur şi cu Lale. Până într-o seară, când a avut un vis.
Se făcea că Margareta urca pe un deal. Urca şi iarăşi urca, dar dealul nu se mai sfârşea. Se făcea că în vis apărea şi Casius, care stătea pe o bancă, în vârful dealului, alături de o fată frumoasă. O fată cu rochie albă, de mătase, cu plete blonde şi ochii ca de smoală. Casius picura vorbe de dragoste în urechea ei. Atunci a ştiut Margareta că timpul se scurgea în nenorocul ei, aşa că l-a trimis pe Ianis, cel mai iute dintre prietenii şobolani, să le dea de veste Hestiei şi Nerissei.

Hestia, sora Margaretei, stătea deasupra unui borcan cu şerpi neveninoşi, pe care îi învăţa trucuri vrăjitoreşti, când Ianis i-a bătut în geam. Dacă ar fi ştiut Eliza că animalele împreună cu care şi-a închis fiica nu îi vor face rău, ba mai mult, o să îi ţină de urât şi o s-o ajute la nevoie, ar fi pogorât asupra lor un blestem de moarte, să nu se mai nască niciodată nici lei, nici şobolani. Dar n-a ştiut. Ianis a aşteptat ca Hestia să deschidă geamul, a icnit de câteva ori şi şi-a dat, săracu, duhul. Hestia a înţeles mesajul, timpul din clepsidra Margaretei s-a sfârşit.
S-a dus în camera mamei ei şi i-a cerut îngăduinţa de a o asculta. “Mamă, vreau să ştiu ce plănuieşti pentru mine. Sunt destul de mare şi, dacă Margareta nu mai este, aş vrea să mă ocup eu, în totalitate, de treaba ta. Tu odihneşte-te, dragă mamă, că ţi-o fi ajuns şi tie…” Mama ei a fost atât de bucuroasă să audă că fiica ei, care, după spusele ei, “Nu o să ştie niciodata unde e locul Dracului în casă”, a ajuns femeie şi că “munca” de vrăjitoare a Razboiului s-a sfârşit pe acest pământ, încât s-a luminat ca o torţă fermecată. “Bine, fiica mea. Cu ce vrei să începi? Ah, numai ieri am primit o vizită din partea regelui Tatum, care are nevoie de ajutor, de ajutorul tău acum, ca să câştige bătălia cu regele Vadis.” Atunci Hestia a cugetat, apoi i-a răspuns mamei sale: “Îmi este teamă să merg singură în această misiune, mamă, aşa că o s-o rog pe Nerissa să mă însoţească. Poate că o să am nevoie de… nori şi de ploaie”. Mama ei a încuviinţat. Se sarutară, iar Hestia plecă.

Nerissa, care îşi iubea nespus mama, dar căreia nu a putut să îi povestească nimic despre Margareta, a decis să îşi calce pe inimă şi să mintă…
Cele două fete s-au întâlnit la o răscruce de drumuri, între Munţii Gemeni, unde era închisă Margareta, şi Tarâmul celor Doi Morţi, unde erau ţinuturile celor doi regi, Tatum şi Vadis.
“Nu va trece mult şi cineva îi va da de veste mamei. Îi va spune că nu am ajuns la Tarâmul celor Doi Morţi. Atunci va fi vai şi-amar de noi. Furia ei nu ne va cruţa, iar Masa Marilor Vrăjitoare va fi distrusă. Definitiv.” spuse Hestia. Dar Nerissa se arătă mai curajoasă: “Decât să moară Margareta, mai bine să se termine cu Masa Marilor Vrăjitoare. Hai să apucăm spre Munţii Gemeni.”

Drumul a fost lung şi anevoios, dar când au ajuns acolo, cele două fete s-au bucurat nespus. Visau să o salveze pe Margareta şi să plece toate în lume. Cu tot ce ştiau, ar fi putut să ducă o viaţă lipsită de griji.
“Iubirea dintre două surori de mamă sparge munţi. Dar, atenţie, nici una dintre cele două nu poate folosi nici o vrăjitorie. Ci doar iubire sinceră.” Aşa spune Cartea. De aceea era nevoie de Nerissa. Cu vraja ei şi cu iubirea celor două surori, nu se putea întâmpla nimic rău.

Trei zile a tunat şi a fulgerat Nerissa, trei zile au ridicat rugăminţi fierbinţi spre cerul negru Margareta şi Hestia. După trei zile, muntele a început să se clatine, puţin câte puţin, mai tare şi din ce în ce mai tare, până când bucăţile mari de piatră s-au făcut scrum. Atunci s-a auzit o bufnitură până în fundul iadului, până în camera Elizei, până în mormântul Quilitei. Şi Margareta a văzut lumina zilei. Era la fel de frumoasă ca întotdeauna, dar slăbită şi fără lumină în privire. S-au îmbrăţişat şi au plâns cele trei fete, ore în şir. Apoi, Hestia şi Nerissa au fugit către Tarâmul celor Doi Morţi, ca să ducă la bun sfârşit războiul regilor Tatum şi Vadis.

Margareta a plecat spre Casius, despre care nu mai ştia dacă trăieşte sau nu, dacă o mai iubeşte sau nu…
L-a găsit în pridvor, lustruindu-şi sabia. A văzut-o cum vine din vale, cu mersul ei uşor, şi s-a ridicat în picioare. Era la fel de oacheş ca odinioară, dar pe chipul lui nu se vedea bucuria, ci rămăşiţe ale fricii. A strigat ceva înspre casă şi, până să ajungă Margareta, în pridvor a mai ieşit o femeie blondă, cu trei copii în braţe. “Era adevărat” şi-a spus Margareta. “Visul meu era adevărat”. S-a oprit, a privit familia de pământeni temători şi a făcut cale întoarsă. Atunci l-a auzit pe Casius strigând: “Margareta, Margareta, cât te-am aşteptat”. Venea alergând în vale, iar chipul femeii blonde s-a înseninat, s-a deschis într-un zâmbet larg.

Hestia şi Nerissa nu numai că au rezolvat războiul între regii Tatum şi Vadis, dar i-au şi făcut fraţi de foc. Iar ei aveau să domnească până la finele zilelor, împreună, peste cele două regate.

Eliza şi Smaranda trăiesc şi acum, urâte şi buboase, îşi ghicesc în cărţi de tarot şi îşi amintesc de vremurile în care conduceau lumea.

Margareta mai stă şi acum în casa lui Casius, împreună cu sora acestuia, care trage de ultimele clipe ale vieţii, cei trei băieţi ai ei şi fiica Margaretei. Ana, singura vrăjitoare din lume care nu va şti niciodată tainele vrăjitoriei.

vineri, 21 august 2009

Kafka - Povestiri



Povestiri, impachetate intr-o coperta "anticariata". Un volum din 1969. Numele, Verdictul. Povestirea cu cel mai mare impact, Metamorfoza. Dar nu este singura.

Fiecare povestire m-a plimbat pe un drum cu ocolisuri, pe strazi cu statii "de gandit" prafuite, cu povesti incredibile care trimit la ganduri atat de simple, dar la care nu vrem sa ne gandim niciodata.

Verdictul - Stii cine iti sunt apropiatii si cum se indreapta gandurile lor inspre tine?

Metamorfoza - Daca s-ar schimba ceva in tine, orice, ar mai sta in picioare toate "declaratiile", fie ele spuse sau nespuse, ale celorlalti? Cat contezi, pana unde poti avea incredere in semeni. Daca maine te-ai trezi transformat intr-un gandac, cati oameni care te iubesc ar dori sa mori?

Un medic de tara - ce, din ceea ce faci, conteaza intr-adevar?

O dare de seama pentru Academie - Unde trebuie sa se opreasca evolutia ta umana, ca oamenii sa inchida ochii la originile tale indoielnice? (tiganie, tara, jungla)

Colonia penitenciara - Credinta... Credinta ta te poate mantui. Oricare ar fi ea!

Un artist al foamei - ...sau cum sa mori din foame de oameni.

Am vazut pe net aceasta coperta minunata. N-am putut sa o las in pace:)

vineri, 14 august 2009

Keri, what a pleasure:)

Daca rezisti celor 20 de sec. de reclama...



Isn't it?

Margareta şi sufletul fermecat

Toate vrăjitoarele stau în jurul mesei. Au mai rămas cinci. Erau şase, pe vremea în care ele conduceau lumea. Eliza, Smaranda şi Quilita. Eliza are două fete, Margareta şi
Hestia. Smaranda are şi ea o fată. Nerissa. Şi mai era Quilita, vrăjitoarea Sufletelor. Toţi holetii veneau la ea cu bijuterii din fildeş de mamuţi, iar ea le ţinea sufletele iubitelor lor legate, până când se întorceau ei din războaie.

Într-o zi, tânătul Casius a venit la uşa Quilitei. Ducea pe braţe un cufăr plin cu giuvaiere, toate pentru a-i îmbuna inima şi pentru a o îndupleca să îi ferece sufletul unei fete frumoase, pe numele ei, Margareta. Dar la Quilita veneau atâţia băieţi amărâţi care plecau la război cu inima îndoită, încât vrăjitoarea nu s-a gândit că Margareta ar fi putut fi chiar fiica Elizai, vrăjitoarea Războiului.
În ziua în care Casius şi-a smuls de pe buze ultimele declaraţii de dragoste pentru Margareta, a încălecat pe cal şi a plecat la război, fata nu a vărsat o lacrimă. Sufletul ei stătea deja bine ferecat în camerele întunecate ale Quilitei.

Timpul trecea şi Margareta părea ca de piatră. Nu râdea, nu plângea, dar mai mult, nu trăia privilegiile vieţii vrăjitoreşti. Atunci a simţit mama ei, Eliza, că ceva miroase a putred. A chemat-o pe Margareta la ea şi i-a spus că, în curând, o să trebuiască să mânuiască ea toate îndeletnicirile unei vrăjitoare a Războiului, pentru că "meseria" asta urma să fie a ei. Însă, scânteia din ochii Margaretei întârzia să apară. Eliza i-a făcut atunci o vizită Quilitei, buna ei prietenă, pentru a-i cere sfatul. Dar Quilita i-a mai spus încă o dată ceea ce ea ştia deja: dacă o vrăjitoare nu se bucură de harul ei înseamnă că are sufletul ferecat. Şi singurul care îl poate dezlega este însuşi iubitul ei. Atunci Eliza a rugat-o pe Quilita să caute printre camerele ei întunecate şi să vadă dacă sufletul Margaretei nu este, cumva, pe acolo. Dar Quilita a refuzat. Pentru că nici o vrăjitoare nu este atât de nătângă încât să încalce regulile lor negre, atât timp cât doreşte să rămână o vrăjitoare adevărată. Dar i-a dat voie Elizei să caute singură.
După trei zile de căutări, Eliza i-a găsit sufletul Margaretei, vesel şi trist, plin de amărăciune din cauza plecării lui Casius, dar vesel pentru că urma să sălăşluiască chiar în trupul celei care urma să fie vrăjitoarea Războiului.

O furie nespusă s-a abătut asupra Elizei, a tunat şi a fulgerat atât de tare, încât cuferele în care erau încuiate toate sufletele s-au desfăcut şi mii de fete nemăritate au devenit, din nou, vii.

În perioada aceea, Ţinutul Vrăjitoarelor s-a bucurat de o victorie nemaiîntâlnită, iar holteii s-au întors bogaţi şi victorioşi, numai pregătiţi să îşi ia viitoarele neveste în primire.

Dar n-a fost aşa, pentru că toate femeile erau deja care măritate, care cu burta la gură, care spurcate şi apoi părăsite.

Aşa că au venit toţi, într-o seară, la uşa Quilitei, au dărmat-o şi au găsit-o pe vrăjitoare. Nu te pune cu furia oamenilor, nimic nu îi poate sta în cale.
Quilita şi-a găsit sfârşitul între bolovani grei rupţi din munţi de foc.
Nici un suflet nu a mai fost legat de atunci, pentru că Quilita nu avea o moştenitoare care să îi ducă harul mai departe. Celelalte vrăjitoare, în afară de Eliza, i-au plâns moartea fără rost… dar, aşa se întâmplă când încurci iţele între vieţi de oameni şi suflete de vrăjitoare.

Acum au rămas doar cinci. Eliza şi Smaranda, doua babe cu negi pe vârful nasului, cu şerpi în păr şi unghii de smoală, şi cele trei fete tinere, mai frumoase ca soarele, mai tinere decât un nou născut şi mai deştepte decât Oracolul Lumii.

În legile vrăjitoarelor este păcat să-ţi împreunezi sufletul, în faţa cerului, cu cel pe care-l iubeşti, aşa că Margareta a avut de ales între Casius şi vrăjitorie. Ar fi ales după cum îi striga sufletul, dar sfârşitul ei ar fi fost poate nu la fel de dureros ca cel al Quilitei, însă, cu siguranţă, la fel de rapid. A ales vrăjitoria şi de frica mamei ei, care l-ar fi putut omorât pe Casius. Deşi mai fugea uneori, seara, şi îl pândea cum doarme.

Hestia şi Nerissa erau două fete ascultătoare. Hestia se ocupa de Recolte iar Nerissa urma să devină vrăjitoarea Soarelui şi a Ploilor, ca şi mama ei, Smaranda. Cele două fete învăţau cu plăcere toate formulele magice, numele tuturor licorilor, toate legămintele, pentru a fi vrăjitoare iscusite.
În timpul acesta, Margareta scria poezii, culegea flori de pe câmpii întinse şi salva toate vietăţile pământului de la dezastrele ce urmau să apară.

Într-o bună zi, mama ei, care a tot observat că Margaretei nu îi stă gândul la vrăjitorie, a chemat-o la ea. I-a vorbit, pentru prima dată, despre tatăl ei. Îl chema Ionnin, era un om bun, care îi descânta genele înainte de culcare, care îi mângâia picioarele şi care îi aducea tot felul de trofee din războaiele pe care le câştiga. “Dar oamenii sunt oameni, Margareta, vrăjitorii sunt vrăjitori.” Timpul trecea şi Ioannin o iubea din ce în ce mai mult pe Eliza, pentru că ea rămânea la fel de frumoasă, fără să îmbătrânească, în timp ce pielea lui se zbârcea, părul îi cădea, ochii i se înceţosau. Nu avea a face, că ea tot îl iubea. Apoi, când Eliza a rămas grea cu Margareta, Ioanin s-a stins. “Suferinţa mea, fato, a fost atât de mare, încât am jurat cerului să nu mai dau voie nici unei vrăjitoare să cunoască trup şi suflet de om. Iar acum treci tu, seara, prin spatele uşii mele, şi zbori la băiatul acela, Casius. Margareto, iubirea nu-i a noastră, este demnă de oameni şi numai de ei. Noi nu suntem oameni, Margareto, noi nu avem nici voie, nici nevoie să iubim.”
Aşa i-a spus mama ei, iar Margareta a ascultat în tăcere. Apoi a spus: “Mama, eu nu vreau să fiu vrăjitoare, eu vreau să fiu om, să mă iubesc cu Casius şi să îi fac trei băieţi voinici, care să zburde cu picioarele goale prin grâul proaspăt.”
S-a zguduit pămâtul şi fiecare ţară a început războiul cu ţara învecinată. Furia Elizei s-a dezlănţui atât de puternic, încât casa în care locuia Casius a zburat în văzduh, fără să mai poată fi văzută vreodată de cineva. Margareta a fost închisă într-o grotă, împreună cu doi lei şi peste o sută de şobolani albi. La ieşirea din grotă, Eliza a tras un munte, astfel încât Margareta să nu mai poată ieşi niciodată.

Hestia şi Nerissa, care o iubeau pe Maragreta nespus, n-au fost prea bucuroase să afle că asta le esteşi lor soarta, dacă nu se înclină în faţa legilor vrăjitoreşti. Aşa că s-au ascuns în casa Quilitei şi au făcut un pact. Orice ar fi, trebuie să o salveze pe Margareta. Dar, mai întâi, trebuie să ştie atât de bine secretele vrăjitoriei, încât nimic şi nimeni să nu le stea în cale.
Au făcut o gaură în munte şi au trimis un şobolan negru mesager, care să-i spună Margaretei că trebuie să reziste, să aştepte, că avea să fie salvată.

A aşteptat Margareta preţ de doi ani, timp în care Eliza a şi uitat că avea o fată îngropată de vie între doi munţi, dar Hestia şi Nerissa, două mici vrăjitoare ascultătoare, au făcut tot ce a fost nevoie ca să intre în graţia mamelor lor. Mai era atât de puţin timp până când ele ar fi rămas definit fără puteri. Hestia ar fi fost pe deplin vrăjitoarea recoltelor iar Nerissa a Soarelui şi a Ploii. Poate numai un an sau doi de aşteptat şi liniştea urma să se aştearnă în Tara Vrajitoarelor.
Dar Margareta nu mai putea aştepta, aşa că a trimis unul din şobolanii ei albi să le dea de veste fetelor.

To be continued

duminică, 9 august 2009

Cismi, care este...

Am plecat din casa cu gandul ca trebuie sa gasim o carte, dar ne-am trezit balacindu-ne in apele murdare din mijlocul Bucurestiului. Cer innourat, tigani si doua vasle. Si un oras cosmopolit...









Poze Bob Marley's Night

...sau ziua Mateei! Si cu aceasta ocazie ii mai spun inca o data ca este o hoasca efervescenta si ursuza!!! Si... La multi ani mai garga drag!























vineri, 7 august 2009

Nu vreau sa fac bani usor!

Parca nu-s vorbe de roman.
Nu vreau sa fac sex pe bani, nu vreau sa bag mana in buzunarul nimanui, nu vreau sa mint, nu vreau sa insel. Nu vreau sa imi bat joc de oameni, nu vreau sa profit de bunatatea sau de slabiciunile celor din jur.
Mi-ar placea sa traiesc intr-o lume normala, unde cuvintele se respecta, unde munca cinstita nu este principalul subiect de glume, unde prietenele mele nu fac psoriazis din cauza stresaului, unde nu ma culc in fiecare seara cu gandul: "Hai, Diana, mai poti si maine!".
Oare cer prea mult? Vreau sa fac banii greu, cu transpiratie, cu determinare, cu daruite, cu interes. Dar, sa-mi bag picioarele daca imi mai convine sa fiu transpirata, determinata si plina de interes, iar la sfarsitul lunii sa imi platesc (cu greu) doar chiria, cablul, lumina, telefoanele si o cutie de toffifee.
Cred ca cer prea mult.
De cele mai multe ori eu sunt cea care incurajeaza oamenii: "Hei, priveste partea buna a lucrurilor!"
Care e partea buna?
N-am nici o idee, am o stare ciudata si chiar nu e vorba de bani. Este vorba despre faptul ca ne trece viata muncind, cu joburi full time in corporatii, cu part-time-uri (unu, doua, zece) pana ne clantane dintii si (daca se poate) cate o spagutza, seara, cand ajungem acasa (fie ca este vorba de a mai munci pana in zorii zilei).
Zilele trecute vorbeam despre teatru. Si mi-am dat seama ca nu a ramas decat un prieten vechi pe care il mai vizitez doar in gand (nu mai mult de 30 de secunde), la culcare, cand piticul meu drag imi spune ca trebuie sa scriu. Trebuie sa scriu. Trebuie sa scriu.
Nu vreau sa fac bani usor. Vreau sa scriu si atat.

luni, 3 august 2009

All times Party celebrates LOVE - BOB MARLEY's Night



All Times Party celebrates LOVE
BOB MARLEY’s Night

Marii artisti ai lumii vin in fiecare sambata pe terasa clubului Pat!
Daca saptamana trecuta (1 august) am dansat pe ritmurile megastarului Michael Jackson, daca am avut onoarea sa ne distram alaturi de cei mai infocati fani din Romania, este timpul sa avem o noapte LIBERA, in care sa dansam pe operele de arta semnate Bob Marley: “I shot the seriff”, “No woman, No Cry”, “Could you be loved” sau “One love”.

Un artist desavarsit, un spirit liber si un revolutionar, Bob Marley a influentat generatii dupa generatii, iar imaginea lui se detaseaza ca fiind cea mai impunatoare in toata istoria muzicii reggae.

MooMoo Events va astepta Sambata, pe terasa clubului Pat (Piata Victoriei), incepand cu ora 22.30, pentru o seara cum numai in escapatele “cu fumuri” mai intalnesti!

Rezervari: 0726946725
Intrare libera

duminică, 2 august 2009

Pac Pat Puf

Ce-a fost sambata la PAT? O gramada de lume (surprizele se intampla cand te astepti mai putin), multi fani Michael, imbracati adecvat, muzica suuuper tare (go DJ!). Am gasit "o fana" care l-a cunoscut pe Megastar, care ne-a si facut cadou un numar exceptinal de dans, am avut parte de un concurs foarte popular, iar castigatorul... nu stiu ce s-a intamplat cu el... a ramas cu sticla lui:D. Una peste altul, tare Sabata la Pat!

Mai mult, sambata viitoare (08 august), avem seara BOB MARLEY!!!!
PS: As fi facut poze multe si frumoase dar... am uitat de aparat! So...