cautare

vineri, 7 august 2009

Nu vreau sa fac bani usor!

Parca nu-s vorbe de roman.
Nu vreau sa fac sex pe bani, nu vreau sa bag mana in buzunarul nimanui, nu vreau sa mint, nu vreau sa insel. Nu vreau sa imi bat joc de oameni, nu vreau sa profit de bunatatea sau de slabiciunile celor din jur.
Mi-ar placea sa traiesc intr-o lume normala, unde cuvintele se respecta, unde munca cinstita nu este principalul subiect de glume, unde prietenele mele nu fac psoriazis din cauza stresaului, unde nu ma culc in fiecare seara cu gandul: "Hai, Diana, mai poti si maine!".
Oare cer prea mult? Vreau sa fac banii greu, cu transpiratie, cu determinare, cu daruite, cu interes. Dar, sa-mi bag picioarele daca imi mai convine sa fiu transpirata, determinata si plina de interes, iar la sfarsitul lunii sa imi platesc (cu greu) doar chiria, cablul, lumina, telefoanele si o cutie de toffifee.
Cred ca cer prea mult.
De cele mai multe ori eu sunt cea care incurajeaza oamenii: "Hei, priveste partea buna a lucrurilor!"
Care e partea buna?
N-am nici o idee, am o stare ciudata si chiar nu e vorba de bani. Este vorba despre faptul ca ne trece viata muncind, cu joburi full time in corporatii, cu part-time-uri (unu, doua, zece) pana ne clantane dintii si (daca se poate) cate o spagutza, seara, cand ajungem acasa (fie ca este vorba de a mai munci pana in zorii zilei).
Zilele trecute vorbeam despre teatru. Si mi-am dat seama ca nu a ramas decat un prieten vechi pe care il mai vizitez doar in gand (nu mai mult de 30 de secunde), la culcare, cand piticul meu drag imi spune ca trebuie sa scriu. Trebuie sa scriu. Trebuie sa scriu.
Nu vreau sa fac bani usor. Vreau sa scriu si atat.

Niciun comentariu: