cautare

luni, 7 septembrie 2009

Casa de la Riverton - Kate Morton



Se pare ca exista o reteta americana de succes: o persoana - centrul cartii - care traieste si in prezent, si in trecut - prin prisma unor vii amintiri. Spun asta pentru un numar destul de mare de bestsellers merg pe structura aceasta.
Exact acelasi decor l-am regasit si in "Apa pentru Elefanti". Paralela este usoara, acolo intalnim un batran care tanjeste dupa viata lui de la circ, el fiind - la 90 de ani - internat intr-un azil de batrani.
"Casa de la Riverton" cuprinde intre copertele ei aceeasi poveste, o batrana, imobilizata intr-un azil de batrani, retraieste cel mai mare secret al vietii ei.

Cartea este debutul autoarei Kate Morton si m-a surprins cu un stil foarte bine lucrat, inchegat, fluent si coerent.
Am inteles totul. Inainte sa mi se spuna. Am inteles maretia conacului, drama personajelor, secrete lor.
Am avut de invatat din "Casa de la Roverton". Istoria unui secol aplicat pe o mare familie. Am invatat despre Primul Razboi Mondial, despre ravagiile pe care le-a facut acesta asupra constiintei soldatilor, despre regulile dintre stapani si servitorii din acea perioada. Si transformarea femeii. Cat de ciudat mi s-a parut sa citesc cum o servitoare renunta la viata ei pentru stapana, "pentru ca asa se cuvine", cat de neinsemnata poate parea lupta de zi cu zi, daca nu este dusa alaturi de cel pe care-l iubesti, ce mult conteaza sa stii sa iti pastrezi secretele...

Povestea urmareste doua surori si pe Grace, servitoarea, din copilarie, pana in momentul unei mari tragedii, o sinucidere din dragoste.
Cartea a primit nenumarate premii, despre care pot spune acum, dupa ce am terminat-o, ca le-a meritat. Mult mai buna decat omoloaga ei (in mintea mea) "Apa pentru Elefanti"... sau poate ca (doar) imi place mie mai mult, pentru ca sunt femeie, fire melancolica cu aplecari dramatice.
Oricum, daca pune cineva mana pe "Casa de la Riverton", enjoy!

Un comentariu:

Dana spunea...

am pus eu mana pe ea acum 2 zile. m-a prins intr-o anumita masura, pot zice. mi-a placut, cum ai zis si tu, stilul fluent care a reusit sa ma transpuna in vremurile acelea descrise fara prea mare efort