cautare

luni, 21 septembrie 2009

Paianjenul in Rana - Matei Visnic



In cele 30 de secunde libere, Lacramioara mi-a adus acest volum. Teatru (pentru cei care nu stiu cine e Visniec). Mi-a facut o mare placere sa recitesc piese care se afla deja la mine in biblioteca. Dar e alta senzatie cand citesti un volum nou. Nu? Nu am rabdare sa caut in arhiva blogului, dar cred ca am mai scris o data despre el. Un volum cumparat de la anticariat, "Caii la fereastra". Dar, din pacate internetul nu detine coperta acelui volum.

Ce contine "Paianjenul in rana"?
Piesa cu acelasi nume, "Omul care vorbeste singur", "Dintii", "Apa de Havel", "Usa", "Trei nopti cu Madox", "Spectatorul condamnat la moarte", "Tara lui Gufi", "Angajare de clovn", "Caii la fereastra", "Ultimul Godot" si "Sufleorul fricii".
Mi-am amintit ca am scris si despre "Femeia ca un camp de lupta" (tot a lui), pe care mi-am cumparat-o intr-o zi in care mai credeam in norocul intamplarii. O sa povestesc de ziua aceea. Am trimis din piesele mele la editiura Cartea Romaneasca (aceeasi care scoate Visniec), ei m-au sunat sa ma invitre (mergea mai bine verbul a chema) la o intalnire. Dupa care mi-au explicat cateva proceduri pe care trebuie sa le trec. Si voila. N-am mai fost contactata. Doamne fereste, nu e de vina editura. Vorbesc serios. Poate criza, poate norocul meu, poate faptul ca nu sunt suficient de determinata in luptele mele cu mine insami. Poate ca sunt un maldar de nemultumiri... care ma definesc. Bullshit, oricum.
Pentru cineva care simte teatrul citit, este un volum interesant, care iti mai da, inca o data, cu aratatorul peste nasul in vant, spunandu-ti ca totul (dar absolut totul) este supus schimbarii. Si aici nu ma refer la mesajul lui Visniec, ci la tranformarile prin care trece teatrul, de la Eschil la X-ii contemporani.
Daca tot suntem in aceasta zona sensibila - tranformarile constante - pot sa spun ca chinezii au facut prima piesa de teatru jucata de roboti. Candva imi era mila de bunicii mei, care ramaneau fara slujbele (si asa al naibii de grele) pentru ca erau inlocuiti cu tot felul de masini care lucrau pamantul mai bine si mai repede. Cine mai are nevoie de actori acum, cand robotii iti pot face si un sex oral fenomenal. Rili...

http://crave.cnet.co.uk/gadgets/0,39029552,49300063,00.htm
(iar nu-mi iese asta cu linku'... futu-i, asa ca cine vrea sa afle mai multe, sa incerce cu copy paste)

A iesit:)

Si, de ce nu, despre prima piesa de teatru jucata pe Twitter!!!
http://www.rezistenta.net/2009/03/casting-pentru-prima-piesa-de-teatru.html

Imi este teama ca perioada asta de "tranzitie" o sa omoare niste oameni de valoare, doar pentru ca ei nu vor fi inteles-o p'astea cu Twitter-ul, Facebook-ul si robotii care fac sex olar. Oral, scuze...

Niciun comentariu: