cautare

miercuri, 9 septembrie 2009

Care-a fost povestea cu Pat-ul

Pentru ca sunt nervoasa si nu e de bun augur sa "parasc", o sa spun o poveste despre care vroiam sa se stie de cateva saptamani, dar nu am gasit nici timp, nici chef sa ma cobor la gesturile-i...

Minunatul Club Pat, unde aveam de gand sa fac niste evenimente frumoase, are un patron. Numele lui... (sa-i spunem) Gigel. Care are o serie de angajati. Foarte draguti, pentru care nu am decat vorbe de bine. Dar eu nu am chef sa vorbesc de bine, nu-i asa? Gigel, un respectabil om, la o varsta despre care nu mai putem spune ca este frageda, a avut senzatia (eronata, fireste) ca subsemnata s-a nascut ieri. Ceea ce nu este adevarat, pentru ca eu am deja un sfert de secol de viata.
Cineva ar putea crede ca (cacocu care este) scriu acest post din frustrare, sau ceva, dar nu are nicio legatura, pentru ca eu nu am pierdut nimic (cu atat mai putin bani). Poate doar cateva sambete...
Insa faptul ca o angajata foarte competenta, care a decis sa plece, nu si-a mai primit mia de euro care era de drept a ei, iar celalalt nou angajat, omologul, a fost folosit abuziv si apoi aruncat la cosul de gunoi (fireste, neremunerat), ma face sa imi dau doua palme si sa ma trezesc la realitate.

De ce nu mai fac eu party pa Pat? Pentru ca nu imi convenea de Gigel, care mi-a spuls cateva idei si le-a pastrat pentru mai tarziu (cand le-a pus in aplicare, vezi 29 august), a ales sa nu raspunda la telefon pentru a solutiona discutiile, preferand sa stea cu nasul in perna, botos nevoie mare ca nu mai vreau eu sa fac party.

Imi pare bine ca s-a intamplat asa, mai ales pentru ca mi-am dat seama ca nu ma mai ajuta corpul, nu mai pot sa petrec (ce verb "de pahar"!) in fiecare saptamana, pana la 5 dimineata. Imi pare rau ca nici acum, dupa o luna (de tacere), oamenii lui, care l-au ajutat, l-au sprijinit si l-au respectat, nu si-au primit banutii meritati. Bine dracu' ca nu am fost (ever) agajata la el, pentru ca as mai fi visat si eu cai verzi pe peretii Pat-ului.

Ca sa inchei, cineva m-a rugat sa il google-esc pe Gigel si am gasit ceea ce eu am evitat sa folosec pana acum. Tzepar... Tzepar... Tzepar...
Pe mine nu m-a tepuit (Ha! Nu cu bani, dar cu principii a facut-o din plin), dar din compasiune pentru cei care (pentru o scurta perioada) mi-au fost colegi, a trebuit sa postez asta.
A, si pentru ca, din momentul in care a aflat ca am pe cineva "acasa", mi-a haituit intelectul pana n-am mai avut chef sa-i vad "moaca" (vezi paragraful 3).
Voile:)

Niciun comentariu: