cautare

duminică, 15 noiembrie 2009

Victor Hugo - Ultima zi a unui condamnat la moarte Bug-Jargal



Surprizele sunt cu atat mai mari, cu cat sunt mai putin asteptate. O privire mai atenta in biblioteca mea "portabila", m-a facut sa descopar o carte daruita de Mat, acum doi ani, pe cand mai numaram o toamna. Cartea a venit alaturi de multe (multe) altele, aparent mai impozante, mai "lucitoare", care mi-au facut cu ochiu' mai repede. Daca nu ar fi semnat pe fiecare dintre ele, nici nu as fi stiut de unde este aceast volum de Victor Hugo.

In sfarsit, volumul cuprinde doua lucrari. Iar daca titlul mai "de efect" a venit din partea primei lucrari, Bug-Jargal mi-a placut mai mult.
Un subiect ca un "frankenstein" literar. Unde mai intalnesti - in aceleasi pagini - exotismul imbinat cu determinarea luptei pentru eliberare a negrilor, alaturat mandriei franceze; unde au mai rezonat ele atat de frumos impreuna?



Recunosc ca ma dau pe spate cand citesc orice scriitor de mana a doua, care stie sa faca un personaj bun - as da vina pe defectul meu de a cauta personaje -, dar cand se intampla ca subiecul sa fie sustinut de o scriitura ca a lui Hugo, o sa abuzez de metafore si o sa spun ca m-a dat pe spate la fiecare pagina si, citind-o, m-am simtit ca intr-o roata de hamster, din care nu voiam sa cobor, desi uneori oprirea era la statia de metrou Pipera.

Volum scos la editura Nemira, 2007.

"Pedeapsa cu moartea este semnul distinctiv şi etern al barbariei." (Victor Hugo)

"Acum sunt arestat. Trupul îmi este înlănţuit într-o carceră, spiritul îmi este încătuşat de o idee. O idee cumplită, sângeroasă, fără iertare! Nu mai am decât un singur gând, o singură convingere, o singură certitudine: sunt condamnat la moarte!

Orice aş face, gândul acesta drăcesc nu se mişcă din loc, stă lângă mine ca un spectru de plumb, singur şi gelos, alungându-mi orice distracţie, faţă în faţă cu nenorocitul de mine, zgâlţâindu-mă cu mâini îngheţate atunci când vreau să-mi întors privirea ori să închid pleoapele. Se strecoară sub toate chipurile în care spiritul meu fuge de el, de doseşte ca un refren îngrozitor în spatele tuturor cuvintelor ce-mi sunt adresate, se lipeşte împreună cu mine de zăbrelele hidoase ale carcerei. Mă obsedează când sunt treaz, îmi pândeşte somnul convulsionat şi reapare în visele mele cu înfăţişare de cuţit." (Victor Hugo, Ultima zi a unui condamnat la moarte)

Niciun comentariu: