cautare

marți, 22 decembrie 2009

...prima zi de concediu!

Ca sa fiu sincera, prima zi de concediu m-a surprins la gura de metrou de la Romana, intrebandu-ma daca sa ma duc in Pipera sau nu. Fireste ca nu sunt nebuna, m-as fi dus cu putina treaba, macar macar sa fiu pe acolo, ca un Grivei care, desi stapanii lui s-au mutat dintr-o anumita zona, el mai are, inca, melancolia locurilor vechi.
Nu m-am dus.
Am luat cadouri pentru apropiati si crengute de brad, am vazut Green-ul (cu cafeaua subanteleasa), m-am scaldat prin maldarele de haine de la Mini Prix si acu stau "a prost".
Si pentru ca am aspirat si am spalat vasele, ma simt definitiv in concediu.

Ah, am vazut si eu, in sfarsit, Aminitiri din Epoca de Aur. M-am rostogolit si m-am cracit de ras. Foarte bine realizat! Am vazut cateva cadre care au depasit de multa vreme stigmatul comunist cu care ne voiam a fi obisnuiti. Desi filmul "vorbeste" tot despre comunism. Dar nu predomina griul si nici tristetea de dupa si din blocuri. Am vazut o comendie romaneasca despre un subiect romanesc, cu umor romanesc, cu personaje romanesti si, cel mai important (si oarecum firesc... dar ce mai e "firesc" in Romania?), realizat de un regizor roman. Pai, bravo, dom' Mungiu. Mi-a placut!
Detalii [AICI]

luni, 21 decembrie 2009

Un brad mic...

dar un cadou mare:)



Musai eco, ca sa nu taiem copacul; mic, dat fiind spatiul; verde, pt. ca ala alb nu era asa frumusel.
Mat s-a "ingrijit" de globuri, beculetele colorate danseaza pe diferite ritmuri si, cel mai important, este primul brad (mini-artifici-brad) de cand... eram la Galati cu toata gasca (familia) mea si puneam vata pe crengile unui brad inalt, ca sa para nins...

Daca nu mor...

Inseamna ca mai traiesc. Ceea ce mi se pare logic. O conditie onesta pentru viata pe pamant. Poate ca pe alta planeta, mult, mult mai departe de noi, lucrurile stau altfel. Dar poate ca ei nu au un Mos Craciun al lor, despre care tabloidul "sef" sa scrie ca este prea gras si ca "da un exemplu negativ" copiilor.
O sa mor. Inca citesc Ana Karenina (am ajuns la vol. trei, mai e unu si gata!) si am surprins o imagine atat de frumoasa! Ana, in boala si dorinta ei de a muri, avea ochii infrigurati de teama fatalitatii ce urma sa vina peste ea. Niciodata nu m-am gandit la frica, cand am vorbit despre sinucidere. Este un aspect cat se poate de important si de real.
Mi-ar placea sa invat despre psihologia fricii in actele de zi cu zi si despre psihologia fricii de moarte. Cred ca sunt elemente diferite, chiar antagonice, ca ura si iubirea.
Imi abereaza degetele pe tastatura, probabil pentru ca nu sunt prea odihnita. Am avut o noapte albastra, de la luminitele de brad, care au dansat peste pleoapele mele intredeschise...
M-am gandit sa aduc un omagiu Aulin-ului, acest drog legal care iti amorteste trupul si ma face sa am ganduri bune. Drog, dupa cum spuneam. A fost alaturi de mine in cele mai grele momente, m-a sprijinit si mi-a redat zambetul "Super Cristal" ("Colgate" era luat).
Revenind la moartea mea iminenta, dar nu imediata, mai am cateva mentiuni. Mos Craciun nu este prea gras, ci doar un batranel simpatic, care arata sanatos. Si care exista, la fel de bine cum exista si Dumnezeu! Mos Craciun este altruismul care te loveste in ceafa cand vezi copiii hlizinduse pe saniute, parintii care vin "cu colindul" si serile mele albastre.
Oare se pune ca e Harakiri daca ochi tradeaza teama?

joi, 17 decembrie 2009

Aplauze pentru B.U.G. Mafia!

www.muzicabuna.ro


Din cauza tampeniilor care se promoveaza prin presa am ajuns sa refuz invitatii la multe evenimente. Sonorizare proasta, artisti care nu asteapta decat onorariul, organizare demna de triburile africane (sau nici macar?)… cred ca mi se intelege si, totodata, scuza scarba teribila care m-a cuprins.

Dar aseara am fost la concert B.U.G. Mafia, la Sala Polivalenta.
Fie ca va place sau nu, aceasta trupa este cea mai longeviva si mai de succes, in “istoria” hip-hopului romanesc. Iar aseara nu s-au dezis.

Am ajuns la timp, adica la 20,00. Era destul de putina lume. Fie ca dam vina pe vreme, fie pe publicul de hip-hop, care s-a rarit substantial, fie ca Mafia nu mai are atat de multi fani cum aveau odata, ideea este ca abia spre ora 21.30 am putut privi in sala cu mai mult curaj, pentru ca numarul celor din public a trecut de 2500. Fara, insa, a umple spatiul (binecunoscutul spatiu de la Polivalenta, friguros, prea mare, prea trist…).

In deschidere a cantat Grasul XXL, impreuna cu baietii de la Agresiv si cu Maximilian. Piese vechi, piese noi, o atitudine potrivita pentru a incinge spiritele intr-o seara friguroasa de iarna. O sa sune ciudat, dar aseara a fost o sonorizare buna. Neobisnuit, nu? S-a auzit clar, frumos, profi’, in majoritatea colturilor din Polivalenta. Spun asta pentru ca m-am tot plimbat prin sala, cu dorinta de a auzi mai multe pareri vzavi de artisti.



Apoi au urcat “performerii” asteptati: Uzzi, Tataee, Caddy, iar alaturi de ei au fost invitati si Villy, Mario, Jasmine. Primul meu gand, cand au pasit pe scena, a fost ca “sunt in forma”. Si nu m-am inselat. Au cantata cele mai mari hit-uri ale lor, admirabil, fara cusur (as mai adauga…).
S-a vazut si pe chipurile lor dezamagirea… numarul fanilor B.U.G. se imputineaza pe zi ce trece. Insa si-au revenit imediat. Tataee, care devine – de aseara – preferatul meu, “si-a lasat sufletul pe scena”. Stiu ca discursurile melo’ nu au ce cauta in articolele despre artistii hip-hop, insa nu pot sa trec cu vederea faptul ca Tatae a dat totul aseara pe scena. A cantata cu atat de multa dragoste pentru muzica, s-a implicat atat de puternic in tot ce se intampla, atat pe scena, cat si dincolo de ea, incat, din punctual meu de vedere, a fost omul serii. Ii vedeam picurii de transpiratie cum sareau o data cu el, ii auzeam vocea binecunoscuta cum ruga (parca) publicul, prin piesele lor, sa nu ii uite niciodata… La un moment dat am simtit ca acest concert a fost unul definitoriu pentru cei trei, ca o treapta peste care trebuie sa treaca, pentru a continua. Nu stiu daca a fost asa, dar cu siguranta pe mine m-a sensibilizat, pentru ca i-am vazut mai artisti ca niciodata, mai pregatiti sa se prezinte in fata publicului decat erau acum 10 ani, mai inversunati, mai atipici, mai buni.

S-au intamplat si o gramada de haoisenii, cele mai multe de nepovestit. Foarte misto au fost si Uzzi si Villy, iar o adevarata surpriza s-a dovedit a fi Jasmine, cea care apare si in clipul “Cu Talpile Arse”. Pai, fata a cantata live mai bine decat pe piesa, a avut o atitudine decenta si, exceptand “va iubim!”-ul de la final (care nu era necesar…), a avut o tinuta de mentionat.
Are sens sa amintesc ca B.U.G.-ii s-au intors de trei ore pe scena, dat fiind aplauzele acelui public destul de rasfirat? Sau ca Tataee a afirmat, la final, ca nu credea ca va putea termina concertul (atat de tare a tinut sa iasa bine, incat a fost epuizat…)? Sau ca Uzzi era cu (legendara) sticla de bautura intr-o mana si microfonul in cealata, pompandu-ne in urechi versuri cunoscute, cantate cum numai el stie?

Daca este ceva trist in contextual acesta, e ca ii punem pe acesti oameni, care au schimbat cursul muzicii din Romania, pe aceeasi treapta cu debutantii, cand noi ar trebui sa-i iubim si sa-i respectam pentru ceea ce reprezinta in sine, adica adevarate legende autohtone. Poate ca mai este nevoie sa treaca 15 ani ca oamenii sa realizeze asta, iar atunci, ca un omagiu onest, sa umplem salile pentru cei care ne-au zguduit masinile de atatea ori…

Tot respectul pentru cei care au strigat aseara, pentru toti artistii care au urcat pe scena, pentru Media Services Events si multumiri Savinei:)!

miercuri, 16 decembrie 2009

Mesaj de La Grinch: “De ce va place Stefan Banica?”



Articol preluat de pe www.muzicabuna.ro, cu sprijinul adevaratului Grinch (care a furat Craciunul si mi l-a adus mie, intr-o toamna:)...)

Acum un an a aparut un articol intr-un cotidian (nu o sa-i dau numele pentru ca asta ar insemna deja mult din partea mea…) in care se spunea (subliminal, fireste) ca s-ar putea sa avem probleme mari daca vom continua sa avem pareri “eronate” despre Stefan Banica. Doar ca aici intervine o problema: parerile noastre nu sunt eronate, ci poate subiective. Dar sustinute cu argumente, in subiectivitatea noatra.
Si acum, ca sa nu mai trag toata echipa Muzicabuna “in josul parerilor mele” o sa scriu acest articol ca un editorial, adica strict punctul meu (propriu si pesonal) de vedere. So…
Acest Elvis Presley “in mizerie” (daca ar fi sa-i raportam pe cei doi, unul la celalat) al rock-ului romanesc, acest megastar cu versuri “caterincoase”, acest sferto etno-cantaret ne incanta cu ale lui colinde… la Sala Palatului.
Nici un (nu “niciun”, ci nici macar unul) manelist din tara asta nu ma sperie mai mult decat un fan Stefan (voila rima!) Banica Jr. Niciun viscol cu drum inzapezit nu ma inspaimanta la fel de atre ca hoardele de oameni care se imbulzesc sa ii mai umfle conturile mai sus mentionatului.
Pe Hrusca il inteleg, el asta face de cand sunt eu cea mai mica. Dar Banica? De unde veleitatea asta de colindo’man? De vreo 4-5 ani s-a erijat in acest mesager al Craciunului iar piata si publicul l-au adoptat de parca nu ar mai fi existat niciodata un trend-setter mai trend-setter decat el, in materie de cantece tematice. Cum se transforma, insa, “Durli durli da” in “Leru-i Ler”? Cum se transforma Veta, cu chiuveta ei cu tot, in Fecioara Maria, nascatoare de prunc? Aceasta trecere cred ca mi-a scapat, asa imi pot explica de ce nu pricep fenomenul.
Iar daca ma intrebi pe mine, un ins gelat, dat cu creion dermatograf si cu fond de ten, cu glumitze citite de pe prompter si versuri de trubadur “smecherit” al secolului XXI, nu are ce cauta pe o scena de Craciun.
Asa ca, in prag de Sarbatori, las spiritul Craciunului deoparte, fac abstractie de hoardele de la Sala Palatului, ma transform in Grinch si zic: “Ma nene, ne lasi? Ne-o fi pacalit Zana ani de zile, la “Surprize Surprize”, am inghitit-o pe asta cu bunatatea, altruismul, generozitatea, s.a. Insa o tona de siropuri pseudo-rock e mai mult decat pot duce. Am trecut cu greu peste “Danseaza baba”, “Bubulina Gospodina” si alte aberatii muzicale, de ce trebuie sa te iubesc si de Craciun? De ce trebuie sa iti vad zambetul dezinteresat pe toate posturile? De ce a trebuit sa faci si un film de Craciun? De ce? Si pana la urma, daca vinde, trebuie sa intreb asa: oameni buni, DE CE VA PLACE STEFAN BANICA JR???
De asta?

Ma inclin in fata publicului din Romania si ii spun: “Nu va inteleg, dar va iubesc si asa. Mai ales ca Stefan Banica contracteaza uneori si cate un cor, care canta cu el in concertele de Craciun… Wooow…”
Sa ma pazeasca Sfantu’ de Zana Buna!

marți, 15 decembrie 2009

Trister arownd...

Cred ca a sosit timpul sa sacrific muzica, in favoarea distractiei. Cred ca incep sa cedez si sa prefer sa dansez pe house, decat sa stau - penibil - pe scaun, la hip-hop. Sau, vorba unuia (ce rautate!) ar trebui sa renunt la tampenii:))



marți, 8 decembrie 2009

Colinda, colinda, si banii sa curga!!!



Articol publicat pe www.muzicabuna.ro

Nu prea rimeaza, asa este. Ei si ce daca? Trebuie sa rimeze? Dar de cand mai are ceva sens in tara asta?

Va amintiti de cuvantul “traditie”? Nu, nu “marketing”, nu “buget alocat” si, in nici un caz, nu “advertising”.
Acum cativa ani erau vreo doi, trei artisti care se “bunghisera” de “combinatia” cu colindele. Si parca nici nu erau asa de vinovati. Mai cantau si pentru bani, dar mai cantau si pentru suflet. Au mai ramas cativa, Hrusca “stile”, dar abia, abia mai fac fata valului nou.
Care val nou s-a prins de “shmen”. E cool frate sa scoti un album de colinde. Toata lumea cauta cadouri de Craciun si ce poate fi mai potrivit decat un album de colinde. Romanesti. Adevarate. Cantate cu instrumente frumoase, cu linii fine, cu voci perfecte.
Doar ca… Vocile apar ca ciupercile dupa ploaie, colindele suna toate la fel, ba din ce in ce mai prost. Pentru ca unii artisti, din lipsa unei acurateti vocale desavarsite, au apelat la tot felul de sunete. De apa. Ati mai auzit despre un colind in care se auzea un rau curgand invulburat, pe fundal? La noi se poate tot!
Sa mai vorbim despre concerte? Pai ce artist n-are, dom’le, in repertoriu lui si un colind, doua. Asa, ca “vin sarbatorile si… sa le mai inmuiem inimile romanilor”. Tare mare mi-ar fi mirarea sa nu aiba si cate un set de muzica lautareasca si de petrecere. Nuuu. Nu numaleee! Artistii nostri canta SI muzica de petrecere. Manele este altceva (care este). E urat sa ganditi asta.
M-a apucat asa un sictir numai la gandul ca colindele (mai bine scuz cacofonia, decat sa ma chinui sa rescriu fraza) nu mai inseamna nimic altceva decat inca o rampa de imbulzit pe usa stramta, stramta a buzunarului nostru.
As fi foarte multumita daca ati nota la comentarii toti artistii din Romania care au si un album, doua de colinde.
Pai zic sa traim bine, ca de colindat are cine! Dom. Dom.

duminică, 6 decembrie 2009

haNi..Cola..E destul de buna, atat ca... face cancer:)

Orele de seara imi dau un sentiment ciudat. Se face ca oamenii sun mai mult caini decat orice alte vietati, ca gandacii au ganduri care imprumuta din culoarea lor inchisa si ca poezia nu este decat o forma inferioara de borat sentimente inutile.
Sa plec, sa stau, sa lupt, sa astept sa fiu atacata, sa cred, sa imi bag picioarele, sa fiu un actor in propriul film sau sa ma asez mai bine si sa las firescul sa isi joace runda.
Am prea multe intrebari si pentru prima daca m-am saturat de blogul asta ca de mere acre. Am senzatia ca imi cere socoteala, desi e totul la mine in cap, ca intr-un burete putred.
M-am indragostit de publicul cald din Targoviste, dar se pare ca nu sunt suficienti oameni incat sa ma convinga sa. Nu e nicio greseala de scriere. As vrea sa fiu convinsa, nu stiu sa ce... si, mai mult decat atat, nu primesc sfaturi. Multumesc.
Aberez si mint, imi era dor sa scriu "droantze" pe blog si nu am nimic impotriva daca incep sa scriu mai incifrat decat o faceam inainte. Se pare ca imi strig mie insami: "cald, cald, rece, rece, te indepartezi, receee, eh, las-o sa plece, oricum bate campii".
In fine, nu-mi place vremea.

Ah, da, si e Nicolae's Day or smf... Sa-mi traiasca si mie unul de mai departe, si voua, care aveti. (As fi pus un "gen" la capat, dar e mai flescait decat un san trecut, gen...)