cautare

miercuri, 20 ianuarie 2010

No place fo'...

Fiecare dintre noi traieste momentul (desi cei mai multi au momentele...) acela, in parcursul lui firesc, cand simte ca - pur si simplu - nu isi gaseste locul in propria viata.
Fireste ca nu are cum sa fie cazul meu, eu sunt de neclintit, in spatele constructiei cu pereti grosi pe care, cu greu, mi-am ridicat-o. Dar astazi, pentru prima data, am recunoscut in public ca anumite preferinte pe care le am, tin mai mult de varsta, si mai putin de calitatea lor intrinseca. Iar acesta pare a fi primul pas, catre maruntaiele vietii. Cata metafora pentru cuvantul ala cu "B", care nu e nici "bidon", si nici "binoclu".

La finalul anului trecut (nu stiu daca am mai scris despre asta) am cunoscut doi oameni tineri, tineri de tot. Iurie Darie si Anca Pandrea. Cu zambete largi si voie buna, mi-au tras cateva palme care ma mai dor si acum. In acelasi timp si fiecare in parte, mi-au batut obrazul si constiinta pentru incapatanarea cu care tin sa imi trec anii (care imi trec) in gand, pe fata si in suflet. Ei,insa, care numara ani cu zecile, mi s-au prezentat ca doua gradini de primavara, veseli, haiosi, plini de viata si de iubire. Iar eu ma tot surprind, (de muuulta vreme) asumandu-mi o varsta care nu este mai mica decat a celor tineri, dar nici mai mare decat a celor... mari. Este varsta mea si imi bag unghiile in carnea din palme, incercand sa ma conving ca sunt doar din ce in ce mai inteleapta, nicidecum din ce in ce mai baba...

Niciun comentariu: