cautare

joi, 4 februarie 2010

"Imi iubesc vecinii..."

Faceam un exercitiu de imaginatie. Nu de alta, dar daca mai avem o singura data probleme cu ei, risc sa omor un om, fara resentimente.
So... Frumoasa casa noua (sa-i spunem asa) a venit cu o serie de vecini noi. Iar daca venicii vechi erau bine instruiti de proprietar, acum "s-a schimbat modificarea" (o expresie de Galati). Bun...

Langa noi locuiesc sotii Popescu (generic), care sunt doi oameni la app. 50 de ani, ferchezuiti si dichisiti in limitele habitatului intr-o garsoniera in zona Tineretului. Ea are astm, el are probleme cu inima. Ea are gura mare, el este furiosul care se pondereaza, ea blonda, el nu etc. In decurs se doua zile ne-au vizitat de patru (sau cinci) ori. Inceputul povestii noastre de dragoste a fost cand, din dorinta de a nu auzi chiar tot ce vorbesc ei in casa, am deci sa lipim un burete negru, gros, intre balcoanele care se separa "discret". Solutia de lipit (mirosul ei) nu face bine la astm. Iar o femeie care sufera de astm si de gura mare nu face bine unui barbat care are probleme cu inima. Asa ca, numarul vizitelor lor, la usa noatra, a fost mare si destul de deranjant. Fara cearta, dar si fara a se impune un grad de politete oarecare.
Dar povestea nu se termina aici. A doua zi, domnul Popescu a venit "sa se prezinte". Adica efectiv sa bata la usa, sa intinda, barbateste, mana si sa isi spuna numele complet, ca pe o poezie frumoasa, de primavara, recitata de un prescolar. Sa-mi bag prescolarul la scoala, ca nu se mai poate asa!!!
Presimt lupte indelungi si chinuitoare. Dar ne-am decis sa avem o atitudine razboinica, cum ar veni: "Cea mai buna defensiva este ofensiva". Iar vecinii nostri s-au pricopsit cu doi tineri cu gura mai mare decat a doamnei cu astm si cu poezia mai bine invatata decat varsticul nostru prescolar.
Sa te tii...

Niciun comentariu: