cautare

duminică, 21 februarie 2010

Povestiri din Dormitor - "Variabile"

Calatorea cu ei de mai bine de cinci ani. Nu putea spune ca este fericita, desi o spusese de nenumarate ori. Probabil ca o spusese de fiecare data cand a fost intrebata. Si, pana la urma, de ce sa nu o spuna? Oamenii nu sunt interesati de adevar. Vor sa auda doar ceea ce vor sa auda. Si, nimic nu le place oamenilor mai mult decat sa stie ca impart fericire in jurul lor, nu-i asa?
Ioana avea 17 ani cand intrase in "gasca" asta. Abia terminase liceul. Ca premiu, pentru efortul intelectual depus, parinii i-au facut cadou o vacanta de doua saptamani la mare. Nici unul dintre cei doi fosti comunisti nu ar fi banuit ca "aia mica" nu se va mai intoarce multa vreme. A plecat cu mine si cu inca o colega, dar ne-a abandonat in camera de hotel, dupa prima saptamana.
Pe ei i-a cunoscut in a doua zi. In a saptea zi plecau impreuna. Catre? Nu conta. Cum? Nici asta nu conta. Nu asta era scopul. Insa Ioana nu-si punea intrebari. Era frumoasa, virgina si purta in maruntaie o chinuitoare dorinta de a trai altfel.

Era sapte jumate. Soarele de dimineata are o culoare anume. Un fel de lumina care iti intra in sange si te freamata, ca si cum ai bea un RedBull rece. Ea si-a pregatit geanta de plaja si a iesit usor din camera de hotel. La receptie a schimbat priviri insistente cu un tip aratos. Asa i s-a parut Paul, la prima vedere. Pe plaja s-a intalnit din nou cu el. Era cu mai multi oameni. Trei baieti, doua fete si un copil. Toti erau ridicol de frumosi, iar Paul era de-a dreptul irezistibil. S-au asezat langa ea. Avusese timp sa se dea cu tot felul de uleiuri, asa ca pielea ii stralucea destul de ademenitor. Tipul a intrat imediat in vorba cu ea. A bombardat-o cu complimente, dintre cele mai rafinate si mai nepotrivite pentru o dimineata calda de vara. Sa nu uitam, ea era o fetita de 17 ani. A cucerit-o! Pana la pranz s-a imprietenit cu toata "gasca", asa ca a acceptat invitatia lor de a petrece seara impreuna. Au decis sa se intalneasca la noua, la receptie. Iar in loc de "la revedere", Paul a apucat-o de mana, fermecator, si a privit-o adanc in ochi. "O sa ma gandesc la tine, incontinuu, pana la noua. Incontinuu." I-a atins barbia cu doua degete si a apropiat-o de el. Abia i-a sarutat buzele, ca Ioana a si simtit cum i se infierbanta tot corpul. Era cald, e drept, dar ce simtea ea era un altfel de caldura.

(CONTINUARE PE POVESTIRI DIN DORMITOR)

Niciun comentariu: