cautare

marți, 23 februarie 2010

Sunt comuna, dar nu ma deranjeaza: "Sunt fan Twilight"

Gata. M-am decis sa recunosc "lumii" ca sunt un om destul de comun, cu aspiratii comune, care face chestii comune si care, fireste, s-a indragostit de Twilight!

Ma bucur, cel putin, ca nu m-a apucat in acelasi timp cu masele de copile sinucigase. Pentru ca nu sunt, neaparat, genul de om care place ceva tocmai pentru ca este pe placul multimii, si pentru ca nu obisnuiesc sa-mi consum timpul cu filme, am amanat vizionarea acestui "kkt" de film, despre care am auzit - de la prietenii mei destepti, ce-i drept - ca e cel putin intruchiparea absurdului si o adevarata jignire pentru ochii formati sa priveasca artisticul, in intreaga lui goliciune.
Care va sa zica, saptamana trecuta a fost filmul pe HBO (tre' sa zic ca "televizor" nu poate trai independent de HBO), partea intai. Am vazut-o. Mi-a placut maxim. Stiu eu bine ce mi-a placut, mai exact relatia dintre cei doi, pe care - un om normal - o traieste o data in viata, poate. A nu se intelege, cum intelege Dan U. ca "balesc" pe langa actorul Robert Pattinson, insa personajul lui mi se pare incantator.
Asa ca am vazut filmul (pe calculator, aceeasi parte intai) a doua zi. Intamplarea a facut ca a treia zi l-am vazut, din nou, la HBO.
M-am invartit ca un titrez euforic prin casa, pana cand al meu mi-a facut rost de partea a doua. N-am avut rabdare sa gaseasca o varianta buna, asa ca am vazut una in care culorile intrau unele in celelalte, muzica se auzea destul de prost iar eu mai aveam putin si incepeam sa plang. Atat de prost? Atat de prooost?
Dar aseara m-am mai linistit. Un New Moon plin de clisee (iar daca ar fi fost sa ii fac o cronica as fi gasit atat de multe defecte...); dar cat de mult ne plac noua cliseele, nu? Iubire mare, nemarginita, viata fara sens, cosmaruri cu tipate, lame, lame, lame, dar... cat de tare mi-a placut!
Am simtit privirea Irinei cand i-am spus ca imi place filmul, stiu ca ar fi trebuit sa imi placa filmele cu un subtext mai consistent etc, etc, insa... cu ce sunt eu de vina daca imi veneau imagini din el in timp ce conduceam sau daca am memorat, fara sa vreau, replici si priviri?
Sa dam vina pe conditia provinciala sau pe lipsa de cultura din periada comunista, ha? Sau sa nu dam vina pe nimic. Sa spunem doar ca imi plac filmele proaste, "de femei cu o fabuloasa cariera de ograda".
:)

Niciun comentariu: