cautare

marți, 23 martie 2010

Lucruri Transparente - Vladimir Nabokov



Ce poate sa-si ia o pisi', de la Mall, daca nu o carte? Si ce autor, daca nu Nabokov?:)

"Dupa ce si-a petrecut mare parte din viata construind Taj Mahalul, Nabokov a decis, la varsta de saptezeci si trei de ani - pentru propriul lui amuzament si, intamplator, spre incantarea noatra - sa construiasca si o replica caricaturala a marelui monument. Miniatura nu are nicio fisura, dar cele mai splendide trasaturi ale magnificului model au fost usor parodiate. Vedeti, parca ar vrea sa ne spuna ca trecutul nu-i decat o joaca."
The New York Times

Hugh Person, un tip despre care nu m-am prins, pe parcursul cartii, daca imi place sau imi displace profund, sufera de o boala letala, numita viata. Toate nodurile existentei il surprind cu garda jos, facandu-l sa para cel mai necunoscator actor al propriului rol. Fiecare pagina a cartii te acapareaza, dandu-ti impresia ca intelegi perfect pe ce poteca urmeaza autorul sa alunece povestea... Sau cel putin asa mi s-a parut. Am urmat nenumarate piste gresite. Mi-au placut, pe rand, mai multe personaje, crezand ca prind esenta firului narativ. Nicidecum!
Dupa ce am asistat la moartea tatalui, la moartea sotiei (care ne-a fost prezentata inca de pe vremea cand era o fetiscana bronzata si adorabila, ca sa devina apoi o adevarata ingrata), la moartea eului fara de care niciun om nu poate trai (decese de care domnul Person este, in mare parte, raspunzator), am admirat un final previzibil (dar despre care nu as fi vrut sa se intample astfel)... propria moarte.
Fara a fi o scriere despre starea de nefiinta (sau drumul catre...), ba dimpotriva, din randurile cartii rasuna un ecou de trista ironie si de speranta prosteasca: "Daca o iei usor, sa stii, fiule, ai s-o scoti la capat." Si nu, nu se vorbeste despre o problema anume, ci despre marea noastra ecuatie nerezolvata, viata.

Niciun comentariu: