cautare

marți, 30 martie 2010

Wanderful Time

Dupa ce am trecut (sau inca incerc sa trec) peste faza ca am renuntat la job, pentru a face ceva magic pe pamant, am reusit sa ma adun si sa ma bucur si altfel de diminetile mele, decat sa indeplinesc eterna rutina (spalat, dejun, cafea, imbracat si valea). Care va sa zica, acum le fac pe toate, mai putin "valea", care s-a transformat in: sa ma asez confortabil la calculator si sa raspund politicos la mailuri.
Am sperante frumos desenate in creieru-mi si dorinta de a dezvolta o structura solida, sprijinita pe dragoste de munca, respect si prietenie. Suna bine, nu? Mai mult nu zic, pentru ca-s destul de paranoica...

Astazi am fost in parc, cu baiatul si cu mingea (altfel spus, in 3!) si am jucat, pentru prima data in viata mea, tenis de picior sau cu piciorul, nu's cum se zice. Sunt varza! Big time! Si cred ca mi-am zgariat si sosonii. Apoi am trecut la volei (cu aceeasi minge de fotbal), apoi la basket, la trantit aiurea pe teren si la alergat dupa caini (Cainele era la vreo doi km de noi, dar eu alergam in directia aia. Se pune, nu?).
E minunat sa n-ai un program, in afara de cel pe care ti-l stabilesti singura. Asta spun acum, dupa ce mi-am varat gandurile in aer curat si bine-meritata transiratie.

Daca tip dupa job de la primul pumn in gura pe care mi-l va da viata, va rog sa nu ma ajutati! Mi-am propus sa-mi iasa de data asta.

Share

4 comentarii:

Alina Botica spunea...

Pai ce ai de gand sa faci de ti-e asa frica de pumnul dat de viata? Am incredere ca nu te vei lasa doborata de primul pumn asa cum te stiu eu.

diana spunea...

Asa am zis si eu, insa stii cum sunt femeile, sensibile si afectate. :)) Dar nici nu vreau sa sper prosteste ca n-am s-o iau in falca, macar putin! :))
pupi

Attila Vago spunea...

Erm... de care job te-ai lasat...?!? Should I be worried?

diana spunea...

Nope, u shouldn't:)