cautare

luni, 13 septembrie 2010

Hey, what's burnin'?

Prima dintre (probabil) multele povesti din Londra (care este mai mult o povestire, decat o poveste, but...)

Aveam o vizionare de casa la 4 p.m., asa ca, pe la 2 - cand s-a trezit JJ -, eu si Irinuca eram pe punctul de a iesi din casa (orele sunt scrise bine, insa noi suntem precaute cu intarziatu' la intalniri, nu e profi :P). Dar nu ai cum sa pleci asa, tam nesam, cand se trezeste omu'. Am mai ramas putin la vorba. Domnisoare, hahaiala intr-o engleza oarecum (?), soare mult in camera amortita.
Voua nu va miroase a fum?
Atunci JJ a sarit ca "arsa" din patul unde se mai tolanise putin, direct catre cuptorul care fumega. Pusese niste lipie la incalzit... Cand a deschis usa de la bucatarie, un fum dens (sper sa nu folosesc niciodata expresia "de-l tai cu cutitul", dar era in zona aia) a invadat toata casa. Alarma de fum a inceput sa piuie, JJ a inceput sa agite niste prosoape pe langa ea, prinsa intre tristetea ca i s-a stricat micul dejun si veselia ca a facut o fapta tare haioasa. Nu s-a panicat nimeni. Ba dimpotriva, ce ne-am mai veselit noi de intamplare, nevoie mare. Am zis ca asta ne-a facut ziua, ne-am luat Bye-bye-vedere si am coborat.
Doi (sau trei?) domni bine, imbracati in costume de pompieri, cu mastile pe fata, ne-au deschis usa de la scara si ne-au salutat din priviri (se pare ca people do that). Am stiut in clipa aceea ca veneau la noi. Am ramas inmarmurite in fata blocului, pentru ca am vazut mai multi pompieri si doua masini mari (d'alea de pompieri, fireste) cu echipaje pregatite sa intervina. Nu stiu de unde au aparut, ca abia ce mi-am revenit dupa piuitul de la alrma de fum.
A trebuit sa asteptam in fata blocului pentru deznodamant, n-aveam cum sa ratam asa ceva. Unul dintre cei doi (trei?) pompieri a coborat la scurt timp. JUR ca am vazut tristete pe chipul lui cand am intrebat daca totul este bine.
False alarm...
JJ, de la etajul doi, a scos capul pe fereastra si a strigat, foarte mandra, ca la noi au fost!
Banuiam...
Nimeni nu a primit nicio amenda, pompierii au plecat la fel de repede cum au venit si gata, end of story.
Nicio stire la un post tv local, nicio injuratura, nimic.
Ciudat de nimic pentru mine. Da' ma obisnuiesc :)

2 comentarii:

Attila Vago spunea...

Da, va trebui sa te obisnuiesti. :)) Seriozitate, promptitudine, profesionism si sange britanic... toate adunate la un loc rezulta cam ce-ai vazut tu. Si, da... salutul din ochi se face, deobicei acompaniat de un zambet politicos. Ma mir ca nu v-ati gandit ca ies aia dupa ce v-a sunat alarma. Asa e peste tot pe-acolo, ei stiu automat unde suna. Numai vedeti cu alarmele astea false, sa nu devina obicei, ca atunci va treziti cu niste amenzi de va vine rau...

diana spunea...

Nu noi, tipa la care stam a facut bucuria. Noi suntem cuminti :P